Evenimentele de reorganizare geopolitică în condiţiile crizei ucrainene sunt într-o continuă derulare. Vladimir Putin urmează să se întâlnească săptămâna viitoare în Iran cu omologul său turc, Recep Tayyip Erdogan. Preşedintele turc încercă deblocarea rutelor maritime din Marea Neagră. În acelaşi timp Erdogan a vorbit, la telefon, cu Zelenski dar şi cu Putin în căutarea unor soluţii de relaxare a blocadei cerealelor. Întâlnirile de la Teheran ridică semne de îngrijorare la Washington, înaintea vizitei lui Putin, în special cu privire la legăturile militare ruse cu Iranul. Consilierul pentru securitate naţională, Jake Sullivan, a declarat că Rusia încearcă să achiziţioneze „câteva sute” de drone de la Teheran conform unor ştiri publicate de Washington Post. Trilaterala Rusia, Iran, Turcia de la Teheran, care va începe pe 19 iulie,  va discuta despre Ucraina şi Siria (unde toţi trei au fost implicaţi în conflict). Întâlnirea are loc după ce preşedintele Joe Biden face un tur în Orientul Mijlociu.  

Biden în turneu în Orientul Mijlociu

Biden s-a confesat acum câteva zile despre vizita sa într-un articol de opinie pentru The Washington Post. El a vorbit despre o încercare mai amplă de a lua în considerare provocarea Rusiei şi Chinei într-o regiune semnificativă a lumii. Există însă unele temeri că asupra turneului de la Ierusalim la Jeddah va plana imaginea ”privind moştenirea lui Jamal Khashoggi, disidentul saudit şi colaborator de la Washington Post a cărui răpire şi crimă îngrozitoare sunt evaluate de comunitatea de informaţii din SUA ca fiind aprobate de prinţul moştenitor saudit Mohammed bin Salman” scria Washington Post într-un editorial. “Un Orient Mijlociu mai sigur şi mai integrat aduce beneficii americanilor în multe feluri. Căile sale navigabile sunt esenţiale pentru comerţul global şi pentru lanţurile de aprovizionare pe care ne bazăm. Resursele sale energetice sunt vitale pentru atenuarea impactului asupra livrărilor globale a războiului Rusiei în Ucraina. Şi o regiune care se uneşte prin diplomaţie şi cooperare – mai degrabă decât să se despartă prin conflict – este mai puţin probabil să dea naştere la un extremism violent care ne ameninţă patria sau la noi războaie care ar putea pune noi poveri asupra forţelor militare americane şi familiilor acestora. Evitarea acestui scenariu este de o importanţă capitală pentru mine. Voi urmări diplomaţia intens – inclusiv prin întâlniri faţă în faţă – pentru a ne atinge obiectivele“ motiva vizita sa Joe Biden.

Totodată, preşedintele Biden intenţionează să “facă progrese” într-o regiune care rămâne “plină de provocări” ce merg de la programul nuclear iranian până la situaţia instabilă din Siria, Libia, Irak şi Liban. Vizita începe cu Ierusalimul, unde SUA şi-a mutat ambasada în timpului lui Donald Trump, recunoscând implicit oraşul ca şi capitală a Israelului. Acolo la aeroport Biden va fi primit de preşedintele IsraeluluiItzhak "Buzhi" Herzog  şi de primul ministru Yair Lapid dar şi de fostul prim ministru Naftali Bennett. Biden va petrece două zile la Ierusalim pentru discuţii cu liderii israelieni înainte de a se întâlni pe 15 iulie cu preşedintele palestinian Mahmoud Abbas în Cisiordania. Biden crede cu tărie că singura soluţie posibilă pentru conflictul israeliano-palestinian este un acord de pace între cele două state.

El a menţinut mutarea de către Trump a Ambasadei SUA la Ierusalim, în semn de recunoaştere a capitalei Israelului dar a promis, de asemenea, să reînfiinţeze un consulat separat al SUA pentru a conduce diplomaţia cu palestinienii pe care Trump l-a închis. Biden este conştient că soluţionarea revendicărilor ambelor părţi la Ierusalim se poate face doar la masa de negocieri. Având în vedere că războiul civil din Siria continuă şi Iranul ameninţă Israelul cu arme a căror bază este acolo, nu există nicio posibilitate serioasă de negocieri israeliano-siriene. Aşa că Biden revine la soluţiile diplomatice din vremea lui Kissinger. În primul rând Biden va vizita expoziţia de armament (unde se va prezenta inclusiv temutul laser care poate da jos avioane, rachete de croazieră sau drone) de la baza militară de pe aeroportul  Palmahim alături de ministrul Apărării Benny Gantz (aici Biden va primi un briefing despre Domul de Fier al Israelului şi noile sisteme de apărare antirachetă Iron Beam, potrivit consilierului său Sullivan), apoi se va îndrepta spre memorialul Holocaustului Yad Vashem – şi, bineînţeles, va avea o întâlnire cu prim-ministrul israelian Yair Lapid.

Biden va organiza în Israel un summit virtual cu liderii din Israel, Emiratele Arabe Unite şi India, cu accent pe securitatea alimentară. De asemenea Biden are programat să se întâlnească şi cu Netaniahu, liderul opoziţiei. Întrucât Netaniahu este puternic asociat cu preşedinţia lui Trump, cât de mare eşec ar fi pentru administraţia Biden să-l vadă pe Netaniahu instalat din nou ca prim-ministru al Israelului? Cu Netaniahu, ar putea exista mai multe diferenţe de politică decât cu Lapid, în special dezacorduri puternice în legătură cu problema palestiniană şi negocierile nucleare cu Iranul. Dar astfel de diferenţe nu sunt noi în relaţiile dintre SUA şi Israel. Biden va avea grijă să nu pătrundă în politica internă israeliană fiind pentru prima data când o vizita se derulează în timpul campaniei electorale din Israel. 

Din Israel Biden va zbura către Jeddah, Arabia Saudită – o premieră pentru un preşedinte american – pentru discuţii cu oficialii saudiţi şi pentru a participa la un summit al aliaţilor din Golf. De ce contează călătoria către Arabia Saudită? Războiul din Ucraina a provocat o creştere vertiginoasă a preţurilor petrolului şi a perturbat comerţul global. Biden doreşte un Orient Mijlociu mai integrat şi mai stabil care să asigure aprovizionarea cu energie (petrol şi gaz lichefiat) critică în lumina sancţiunilor impuse Rusiei. Una a promis în campania electorală Biden referitor la Arabia Saudita si alta face astăzi o fi oare scuzabil în noile condiţii geopolitice? Va reevalua dramatic relaţia Washingtonului cu Riad?. Biden îl va întâlni probabil pe prinţul moştenitor, unde protocoalele privind coronavirusul îl pot scuti de o strângere de mână călduroasă. 

Obiectivele pe care vizita şi le-a propus sunt multiple. În primul rând Biden vrea să liniştească aliaţii din Orientul Mijlociu cu privire la determinarea lor de a combate atacurile Iranului sau a reprezentanţilor săi armaţi în regiune. Naţiunile din Orientul Mijlociu, în special Arabia Saudită, şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la un Iran încurajat de ridicarea sancţiunile după un posibil acord nuclear între Washington şi Teheran. De asemenea este important pentru administraţia Biden reîntoarcerea pe orbita Casei Albe a Riadului care se îndreptă la ora actuală spre o relaţie consolidată cu Kremlinul. Unul din motivele vizitei este şi susţinerea de către Washington a unei alianţe militare israeliano-arabă ceea ce probabil va exacerba tensiunile regionale aşa cum declara ministrul de externe iranian, Hossein Amir-Abdollahian. Israelul lucrează la un sistem de apărare aeriană a regiunii condus de SUA conform declaraţiilor lui Benny Gantz. Sistemul de apărare aeriană s-ar folosi împotriva rachetelor, rachetelor de croazieră şi vehiculelor aeriene fără pilot, lansate din zonele controlate de iranieni, a spus Gantz. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Nasser Kanaani, a declarat pe 9 iulie că planul este o „mişcare provocatoare” şi că Iranul îl vede „ca o ameninţare la adresa securităţii sale naţionale”, potrivit agenţiei de presă de stat IRNA. 

De asemenea SUA îşi propune reluarea exportului de arme letale către Riad. Printre articolele pe care saudiţii le-ar dori sunt muniţiile ghidate de precizie (PGM), cum ar fi cele aprobate de fostul preşedinte Donald Trump, în faţa obiecţiilor membrilor Congresului. Deşi sunt aceste dorinţe administraţia Biden să mişcă cu prudenţă în timp ce discută ce sisteme ar putea fi oferite. Casa Albă a aprobat vânzări de rachete dar  şi vânzarea unui sistem de apărare anti balistic către Arabia Saudită, în noiembrie 2021, iar Statele Unite au trimis anul acesta rachete Patriot - toate considerate de oficialii americani ca fiind de natură defensivă. Administraţia Biden a sprijinit saudiţii să primească un sistem Terminal High Altitude Area Defense (THAAD) aprobat pentru prima dată în 2017 pentru a contracara ameninţările cu rachete balistice. Se va opune Congresul la reluarea vânzărilor de arme ofensive Riadului, asta pentru că sunt congresmeni care au pus sub semnul întrebării decizia lui Biden de a vizita Arabia Saudită, considerând-o un fapt care dă legitimitate prinţului moştenitor Mohammed bin Salman? Să nu uităm că senatorul democrat Chris Murphy, un critic ferm al campaniei saudite din Yemen, l-a lăudat pe Biden când a îngheţat vânzările ofensive de arme către Riad. Momentul vizite pare totuşi unul nepotrivit. De ce? Invazia rusă a Ucrainei a absorbit o mare parte din oxigenul geopolitic al Occidentului. În SUA vremurile  economice învolburate pot prevesti un dezastru electoral, dezastru care se profilează pentru democraţi la alegerile de la ”Mid term”[1] din noiembrie. ”Politica americană are poate o regulă fermă: partidul preşedintelui în exerciţiu pierde aproape întotdeauna locuri în Congres la mijlocul mandatului. Revenind pe drumul de la preşedinţia lui Harry Truman, partidul preşedintelui a pierdut, în medie, douăzeci şi nouă de locuri în Camere la alegerile de la jumătate de mandat ale fiecărui preşedinte” scrie Washington Post.

Trilaterala Teheran

Vizita în Iran a lui Putin va fi a doua călătorie în străinătate de când acesta a ordonat invadarea Ucrainei. El a vizitat Asia Centrală în iunie. Mohammadreza Pour-Ebrahim, şeful Comisiei pentru economie a parlamentului iranian declara că vizita se va axa pe cooperarea economică. Preşedintele iranian Raisi a vizitat Rusia în ianuarie. Cu acest prilej Ankara depune eforturi pentru a facilita o iniţiativă condusă de ONU în vederea amenajării unui coridor naval al Mării Negre pentru a exporta cereale din Ucraina. Astfel pe agenda întâlnirii se aşteaptă ca acest obiectiv să fie numărul unu. Întâlnirea trilaterală din 19 iulie va fi precedată de o întâlnire la Istanbul între  delegaţiile militare turce, ucrainene şi ruse, precum şi oficiali ONU unde se va discuta despre exportul sigur de cereale ucrainene (conform ministrului turc al apărării, Hulusi Akar). Rusia insistă că Ucraina trebuie să-şi demineze porturile pentru ca exporturile să înceapă. În schimb Ucraina cere garanţii de securitate împotriva unor eventuale atacuri amfibii ale forţelor navale ruse. Un punct cheie de conflict a fost problema inspectării navelor şi a încărcăturii. Ruşii au cerut ca ei să efectueze inspecţiile pentru a se asigura că navele transportă numai cereale şi că, la întoarcere, sunt goale şi nu sunt încărcate cu arme. Se vorbeşte în mediul diplomatic că inspecţiile vor fi efectuate de oficiali turci astfel încât şi acest obstacol să fie surmontat.  

Implicare Ankarei are şi alt scop de a obţine acordul de la Moscova şi a partenerilor din grupul Astana de a ataca kurzii din nordul Siriei. Răspunsul Kremlinului depinde de o serie de factori: (1) dacă o astfel de operaţiune ar complica prezenţa şi influenţa politică a Rusiei în Siria; (2) dacă ar însemna o confruntare între trupele turceşti şi forţele guvernamentale siriene; (3) ce poziţie va adopta Teheranul. Toate acestea vor fi subiecte de discuţie la Teheran. Între timp Rusia încearcă să găsească noi cumpărători pentru petrolul său pentru a evita sancţiunile occidentale tot mai dure. Ce însemnă acest lucru în principal? Reducerea cotei de piaţă a doi aliaţi  Iran şi Venezuela şi declanşarea unui război al preţurilor, un război numai cu victime colaterale. Criza Ucraineană a împins Venezuela către Occident. Chevron singura companie rămasă în Venezuela a negociat deja cu guvernul de la Caracas. Orice baril venezuelean pe piaţă ajută SUA şi Uniunea Europeană să limiteze daunele sancţiunilor impuse petrolului rusesc.

Care sunt planurile ruşilor în Ucraina? 

După unii să cucerească sudul şi estul Ucrainei.  Aşa să fie? În ultima viziune a Pentagonului oficiali de la Washington îşi asumă planurile militare ale Moscovei de a ocupa întreaga Ucraină. Deci de a  preveni existenţa unei Ucraine suverane şi independente. Veţi spune da dar s-au schimbat obiectivele. Da s-au schimbat  doar obiectivele militare specifice, deoarece au eşuat în acea abordare militară iniţială. Mâna dreaptă a lui Putin, Nikolai Patruşev, Secretarul Consiliului de Securitate, a insistat că războiul trebuie să continue din cauza „răspândirii neonazismului în Ucraina, a funcţionării pe teritoriul său a laboratoarelor biologice implicate în programul biologic militar al SUA”. Este o maskirovka pe care ruşii o scot de la naftalină, de câte ori au nevoie, ea fiind creată în timpul Războiului Rece. Patruşev i-a acuzat, de asemenea, pe liderii Ucrainei de „hărţuire şi genocid” în estul ţării – toate acestea, luate împreună, reprezintă o combinaţie de dezinformare.  Declaraţia lui Patruşev ”creşte semnificativ povara celor care sugerează că este posibil un compromis de încetare a focului sau chiar pace bazată pe câştiguri teritoriale suplimentare limitate ale Rusiei, chiar dacă ar fi acceptabil pentru Ucraina sau de dorit pentru Occident - nici unul dintre acestea obiective nu face cazul discuţiei scrie Institutul pentru Studiul Războiului.

În actuala stare de război artileria cu rază lungă a devenit regina câmpului de luptă. Oraşe precum Harkov şi Izium sunt lovite frecvent de artileria rusă cu rază lungă de acţiune. Acest fapt se datorează şi unei pauze operative luate de ruşi la nivelul întregului teatru militar. Institutul pentru Studiul Războiului scria pe 10 iulie că, între timp, „conducerea militară rusă continuă să formeze unităţi ad-hoc de voluntari şi organizaţii militare private de luptă compuse parţial din bărbaţi în vârstă şi criminali pentru a sprijini operaţiunile din Ucraina”, ceea ce subliniază unele dintre problemele mai ample de personal pe care Moscova le întâmpină. Despre aceasta criză de personal New York Times scria : „Kremlinul se bazează pe o combinaţie de minorităţi etnice sărace, ucraineni din teritoriile separatiste, mercenari şi unităţi militarizate ale Gărzii Naţionale pentru a lupta în război şi promite stimulente considerabile în numerar pentru voluntari”. Armata britanică a detaliat cea mai recentă actualizare a câmpului de luptă subliniind ca pauzele operaţionale se datorează problemelor de personal pe care ruşii le întâmpină.

În ultimul pachet de ajutor american în valoare de 820 milioane USD găsim si sistemul avansat NASAMS de rachete sol-aer cu rază medie de acţiune un sistem perfect adaptabil câmpului de luptă ucrainian.  NASAMS constă din radarul Sentinel, rachete sol-aer cu rază medie avansată şi Centrul de comandă a loviturilor fabricat de Konsberg. Noul sistem foloseşte rachete de tipul AMRAAM-ER pentru operaţiuni sol-aer[2]. Şeful Pentagonului, Lloyd Austin, a vorbit pe 11 iulie cu omologul său ucrainean, ministrul Apărării Oleksii Reznikov, despre situaţia frontului şi despre cel mai recent lot de armament american care va sosi în Ucraina. De asemenea cei doi au discutat despre ce se aşteaptă de la următoarea întâlnire a Grupului de Contact pentru Apărare din Ucraina, care va fi virtual şi care este programat pentru 20 iulie.

La întâlnirea dintre liderii ruşi şi iranieni Kremlinul are pe agendă solicitări de echipamente militare iraniene. Rusia vrea zeci dacă nu sute de drone pentru a continua invazia în Ucraina aşa cum declară Jake Sullivan, consilierul american pentru securitate naţională. El spunea într-o conferinţă de presă[3]: „Informaţiile noastre indică faptul că guvernul iranian se pregăteşte să furnizeze Rusiei până la câteva sute de UAV, inclusiv UAV-uri capabile de transport arme, şi toate într-un timp accelerat”. „Informaţiile noastre indicăîn plus, că Iranul se pregăteşte să antreneze forţele ruse pentru a utiliza aceste UAV-uri cu sesiuni de antrenament iniţial programate să înceapă la începutul lunii iulie”, a spus el. Astfel, în cazul în care informaţiile sunt reale, Rusia îşi externalizează producţia de drone în Iran o altă zonă supusă unui embargou tehnologic.   

Rusia ocupă o poziţie neobişnuită pe scena mondială. Sub preşedintele Vladimir Putin, Moscova a demonstrat în mod repetat că are capacitatea de a destabiliza ordinea internaţională, cel mai recent moment fiind invazia brutală a Ucrainei. Moscova schimbă dinamica puterii în zone precum Orientul Mijlociu sau Europa şi cu toate acestea nu a reuşit să umple vidul de putere creat sau să exploateze opţiunile apărute. Această viziune este afişată în Ucraina unde incompetenţa operaţională a armatei ruse nu face altceva decât impune costuri imense de pedepsire asupra populaţiei civile a ţării.



[1] Alegerile din SUA la jumătatea mandatului prezidenţial pentru locuri în Senat şi în Camera Reprezentanţilor SUA. Alegerile la mijlocul mandatului prezidenţial din Statele Unite sunt alegerile în prima zi de luni a lunii noiembrie. Toate cele 435 de locuri din Camera Reprezentanţilor SUA vor fi puse în joc. Treizeci şi cinci de locuri în Senat vor fi, de asemenea: cele treizeci şi patru de locuri standard în acest ciclu, plus o alegere specială pentru a completa cei patru ani rămaşi în mandatul senatorului James Inhofe (R-OK). El a anunţat luna trecută că se va pensiona pe 3 ianuarie pentru a avea grijă de soţia sa bolnavă. Într-o întorsătură, californieni vor vota de două ori pentru acelaşi loc de Senat. Un vot va fi pentru a umple ultimele două luni rămase în ceea ce fusese mandatul vicepreşedintelui Kamala Harris. Al doilea va alege pe cineva care să ocupe acel loc pentru un mandat complet (Washington Post-iulie 2022) 

[2] Racheta AMRAAM-Extended Range este o soluţie nouă, lansată de la sol, care va intercepta ţinte la distanţe mai mari şi la altitudini mai mari. Racheta AMRAAM-ER primeşte un impuls în raza de acţiune de la un motor de rachetă mai mare şi algoritmi optimizaţi de control al zborului. Proiectată special pentru apărarea aeriană la sol, racheta AMRAAM-ER este integrată cu lansatorul NASAMS pentru o protecţie sporită a apărării aeriene cu rază medie de acţiune. NASAMS este deţinut de 12 ţări şi a fost integrat în sistemul de apărare aeriană al Regiunii Capitalei Naţionale a SUA-Washington din 2005. Primul test de zbor cu rachete AMRAAM-ER a fost finalizat cu succes în al doilea trimestru al anului 2021.

[3] Press Briefing by Press Secretary Karine Jean-Pierre and National Security Advisor Jake Sullivan JULY 12, 2022