Şi de această dată, vârful de lance este partidul său, Mişcarea Naţională Unită, care ar fi câştigat, de fapt, şi alegerile prezidenţiale din primăvară, manevrate şi alterate de către oligarhul local Bizdina Ivanishvili, care a decis ca să fie declarată câştigătoare actuala Preşedintă Salome Zurabishvili, oricum în postura de a nu mai avea aproape deloc atribuţii în noua variantă constituţională.

După ce a realizat că majoritatea nu e respectată iar voinţa publică este alterată de sistemul de vot introdus de către partidul Visul Georgian al lui Ivanishvili, protestatarii au răbufnit, cerând modificarea votului mixt – cu o majoritate care preia mandatele în sistem uninominal şi o altă parte a Parlamentului care intră pe vot de liste. Votul privilegiază în mod substanţial partidul aflat la putere şi mai ales pe potentaţii zilei, care-şi permit să arunce cu sume importante în alegeri pentru circumscripţiile uninominale, fapt ce alterează majoritatea anti- Ivanishvili şi împotriva Visului Georgian.

Răbufnirea de protest a avut loc în 24 iunie şi a fost una profund anti-rusă, după ce Preşedintele de atunci al Parlamentului din partea partidului Visul Georgian, Irakli Kobakhidze, a permis unor deputaţi ruşi să sfideze populaţia de la tribuna Parlamentului la o conferinţă internaţională a religiilor, ştiut fiind că Georgia este ocupată de către Rusia în Abhazia şi Osetia de Sud, regiuni recunoscute unilateral de Moscova drept state independente, după ocuparea lor în august 2008. În urma protestelor masive din vară, singura posibilitate de calmare a spiritelor a fost promisiunea lui Ivanishvili, omul forte al Georgiei şi liderul din umbra al partidului şi al ţării, în direct la televiziunea naţională, de a face schimbări profunde în sistemul politic, inclusiv prin introducerea votului proporţional.

Protestatarii au privit cu suspiciune această perspectivă a partidului de guvernământ, care deţine o supermajoritate constituţională, de a aplica reformele, mai ales că cel mai urât ministru din Guvern, ministrul de Interne, Giorgi Gakharia, acuzat pentru represiunile din vară, a fost numit premier de către Ivanishvili şi Visul Georgian. Totuşi protestatarii s-au retras din stradă până la 14 noiembrie, atunci când în Parlament, votul pentru amendamentul ce schimba sistemul de vot nu a întrunit majoritatea de trei sferturi necesară pentru ca alegerile din 2020 să se desfăşoare în sistem proporţional. De aici s-a declanşat iadul.

Imediat georgienii au ieşit în stradă, au blocat principalul boulevard al ţării, Rustaveli, şi clădirea Parlamentului, legând porţile cu lanţuri şi lacăte şi instalând corturi în faţă. Protestatarii au anunţat că nu vor deschide Parlamentul decât atunci când parlamentarii vor veni să voteze demisia guvernului, votul proporţional şi alegeri anticipate, considerând că au fost minţiţi, păcăliţi şi că Visul Georgian şi Bizdina Ivanishvili nu şi-au respectat angajamentele.

Chiar în ziua votului - când au votat amendamentul doar 101 parlamentari din 113 necesari pentru a atinge cele trei sferturi din numărul total de 150 parlamentari, s-au abţinut de la vot mai ales parlamentarii din Visul Georgian care au fost aleşi în scrutine uninominale majoritare. Liderul acestora, Dmitry Khundadze, ales uninominal în Mtskheta, a declarat că atât el, cât şi colegii săi nu au votat pentru că ei consideră că nu ar putea fi realizate majorităţi în sistemul proporţional niciodată şi că instabilitatea ar duce la căderi repetate de guverne, fapt inacceptabil pentru dezvoltarea ţării.

Ca urmare a votului, chiar şi cei din partidul de guvernământ votaţi pe liste în cadrul scrutinului, precum un grup condus de vicepreşedintele Parlamentului Georgiei, Tamara Chugoshvili, şi-au arătat nemulţumirea, dându-şi demisia din partid pentru că promisiunea făcută mulţimii de protestatari în iunie nu fusese respectată. Visul Georgian a pierdut astfel supermajoritatea constituţională. Toată lumea l-a acuzat pe Ivanishvili de această defecţiune a propriului partid, considerându-se că nimeni nu ar fi îndrăznit să-i iasă din cuvânt, deci că defecţiunea este o manevră a sa pentru a nu-şi îndeplini angajamentul.

Protestele au degenerat duminică, 17 noiembrie, când 20 de mii de activişti ai opoziţiei s-au reunit pe bulevardul principal şi în faţa Parlamentului, acolo unde au avut ciocniri dure cu poliţia care i-a atacat pentru a evacua zona şi a-i împinge din proximitatea Parlamentului. Rezultatul a fost o confruntare cu răniţi de o parte şi de alta şi cu peste 35 de arestaţi. Mai important, aceste violenţe ale regimului au făcut ca întreaga opoziţie să se coalizeze, trecând peste diferenţe, astfel că singurul obiectiv a rămas eliminarea Visului Georgian de la Guvernare, a actualului guvern de la putere şi organizarea alegerilor anticipate după regulile proporţionale, aşa numitul sistem german. Manifestaţiile s-au menţinut de atunci zilnice timp de o săptămână, fără a se ajunge la un consens între forţele politice, opoziţia făcând apel la “cetăţenii mânioşi” pentru a menţine presiunea asupra oficialilor prin proteste de stradă şi prezenţa neîntreruptă în faţa Parlamentului.

La nivel internaţional, reacţia a fost unanimă: de la UE, OSCE, Consiliul Europei, APCE, SUA, toate reprezentanţele locale şi conducerile instituţionale au făcut apel la dialog şi la găsirea unei soluţii consensuale convenite între părţi, exprimându-şi nemulţumirea şi rezervele faţă de violenţe şi reprimarea manifestaţiilor paşnice de protest. Partenerii externi consideră că schimbarea sistemului de vot în vot proporţional e posibilă dacă la o asemenea aoluţie ajung consensual şi cad de acord toate forţele politice, aşa cum şi alegerile anticipate sunt fezabile, dacă aceasta e soluţia convenită de către clasa politică, chiar dacă Constituţia stabileşte reguli stricte în acest sens.

Consensul funcţionează în sensul variantei opoziţiei unite împotriva Partidului Visul Georgian, iar protestele vizează partidul de guvernământ şi pe multimiliardarul Bizdina Ivanishvili, deci şansa unui acord rămâne minimală. În schimb, perspectiva alegerilor în faţa unui asemenea front şi al protestelor care continuă ameninţă să schimbe complet majoritatea.