Puşcăriile secrete ale epocii Bush

Un document al ONU dezvăluie amploarea reţelei de centre de detenţie ale SUA, care sunt răspândite pe toate continentele. Din cauză că pune în dificultate prea multe guverne, prezentarea documentului a fost amânată pentru sesiunea din iunie.

Studiul de 200 de pagini a rezultat în urma unor anchete încrucişate efectuate de doi experţi ai Naţiunilor Unite pe probleme de luptă antitero şi tortură, Martin Scheinin şi Manfred Nowak, precum şi ale unor asociaţii specializate în probleme de detenţie arbitrară.

Deşi nu aduce informaţii noi faţă de ceea ce se ştia deja, documentul pune în lumină amploarea conexiunilor şi complicităţii statelor - 66 la număr- în privinţa centrelor de detenţie secrete, răspândite pe toate continentele globului.

Antoine Madelin, reprezentantul Federaţiei Internaţionale a Drepturilor Omului (FIDO), spune că datele din raport erau cunoscute, dar de o manieră fragmentară.« Este pentru prima dată când un document oferă o viziune globală asupra problemei şi încă purtând « ştampila » ONU pe el », declară el. Madelin remarcă şi faptul că existenţa acestei reţele mondiale demonstrează că serviciile secrete pot acţiona în afara oricărui control democratic.

Dick Marty este într-un fel precursorul experţilor ONU, cu o observaţie : elveţianul şi-a focalizat atenţia pe ţările europene. Raportul său asupra zborurilor secrete ale CIA (ce ar fi transportat deţinuţi suspectaţi de terorism), prezentat la Consiliul Europei în iunie 2007, a făcut destule valuri în epocă.

Atunci, Marty a acuzat 14 ţări europene, între care România şi Polonia, că au permis escale ale avioanelor CIA pe teritoriile lor şi că au ştiut de existenţa centrelor de detenţie. Acuzaţiile din raport au fost negate de către Bucureşti şi, până de curând, de către Varşovia.

Ţările musulmane, în dificultate

Raportul este însă periculos mai ales pentru ţările de religie islamică, care-şi văd astfel « desecretizată » colaborarea cu SUA în urmărirea musulmanilor bănuiţi de terorism.

În decembrie 2009, Pakistanul a trimis ONU o scrisoare în numele Organizaţiei Conferinţei Islamice (OCI), în care cere ca raportul să nu aibă calitatea de document oficial şi să nu fie prezentat Consiliului pentru Drepturile Omului. Deocamdată, au obţinut doar o amânare.