Protestele din Iran şi criza de competenţă. Cum se poate salva regimul de la Teheran
0
În ultimele zile, mii de iranieni au ieşit pe străzi pentru a protesta faţă de tentativele iniţiale ale regimului de la Teheran de a nu-şi asuma responsabilitatea pentru doborârea avionului ucrainean cu 176 de oameni de bord, lângă capitala ţării.
A existat un refren comun al studenţilor şi al altor critici ai regimului care au ieşit la demonstraţii: liderul suprem ayatollahul Ali Khamenei şi şefii din Gărzile Revoluţionare ar trebui să demisioneze din cauza incompetenţei lor.
Acesta este un teritoriu periculos pentru conducătorii Iranului, scrie Politico. Acuzaţiile că un lider nu conduce cum trebuie ţara (şi încurajează corupţia) fac apel la o furie pe care oamenii o simt şi care uneşte tabăra reformistă cu mai mulţi iranieni conservatori. La ambele capete ale spectrului politic există o nemulţumire profundă legată de faptul că Republica Islamică nu şi-a respectat niciodată promisiunile şi că vecini precum Turcia, Qatar şi Emiratele Arabe Unite au ajuns să aibă un statut important, la care mereu a aspirat şi Iranul, fie politic, fie economic.
Demonstraţiile de sâmbătă şi duminică în oraşe ca Teheran, Tabriz, Yazd, Hamedan, Mashhad şi Rasht au fost deosebit de semnificative pentru că au arătat că oamenii încă sunt dispuşi să protesteze faţă de guvernul lor, în ciuda represiunii brutale a forţelor de securitate asupra protestelor din luna noiembrie, în urma căreia sute de oameni au murit şi alte mii au fost arestaţi.
Protestele de luni au părut mai atenuate, însă concentrarea mai mare pe incapacitatea regimului este un fitil cu ardere lentă sub butoiul iranian cu pulbere care pare acum greu de stins. Nimeni nu s-a aşteptat ca protestele să se reaprindă atât de repede după brutalitatea reprimării din noiembrie. După spectacolul ceremoniei de înmormântare a lui Qassem Soleimani, generalul iranian ucis de SUA într-un atac cu dronă pe 3 ianuarie, e posibil ca Khamenei să fi sperat că va avea parte de un respiro politic ceva mai îndelungat.
Însă dezastrul prăbuşirii avionului l-a pus din nou în defensivă. Weekendul trecut, aparatul de securitate a apelat la arestări şi verificări mai dure. Filmări din Iran au arătat persoane rănite, dar nu există confirmări ale unor eventuale persoane decedate.
Un munte al celor lipsiţi de drepturi
Într-un comunicat, studenţii de la Universitatea Amirkabir din Teheran au cerut o democraţie adevărată şi au subliniat că ultimele două luni au expus „ineficienţa sistemului de conducere”. Ei s-au plâns de faptul că politicile economice din ultimii 30 de ani au creat o clasă coruptă de oligarhi, pe de o parte, şi „un munte al celor lipsiţi de drepturi” pe de altă parte.
Nu doar tinerii şi studenţii, cu scandările lor „moarte tiranului”, sunt nemulţumiţi de Khamenei.
Mehdi Karroubi, fost preşedinte al Parlamentului care în prezent este în arest la domiciliu, l-a acuzat pe Khamenei că-i lipsesc „înţelepciuna, curajul, managementul şi puterea de conducere necesare” pentru a-şi păstra funcţia pe care o are.
Faezeh Hashemi, fostă parlamentară şi fiică a fostului preşedinte Akbar Hashemi Rafsanjani, a spus, de asemenea, că a venit vremea ca Khamenei să facă „schimbări fundamentale şi profunde” în felul cum este condusă ţara.
Cu o zi înainte de moartea lui Soleimani, BBC Persian a transmis că 100 de activişti conservatori l-au avertizat pe Khamenei că trebuie să pună în aplicare reforme structurale profunde pentru a evita înlăturarea conducerii religioase.
Oportunităţi irosite
Furia iraniană este mult mai adâncă decât cea manifestată din cauza minciunilor legate de prăbuşirea zborului ucrainean. În fond, iranienii patriţi sunt furioşi pentru că ţara lor a devenit un paria economic. Una dintre cele mai mari nemulţumiri este că tehnocraţii au fost îndepărtaţi şi înlocuiţi cu oameni care au puţină experienţă, dar cu relaţii, deseori cu aripi ale Gărzii Revoluţionare.
Experţii şi oamenii foarte bine educaţi au dezertat în masă. Producţia gazului natural lichefiat de înaltă calitate este un exemplu clasic al unui domeniu în care lipsa de tehnologie şi competenţă a Iranului au lăsat ţara în urma la nivelul forţelor internaţionale. În ciuda nivelurilor ridicate de educaţie, a cantităţilor mari de ţiţei, a rezervelor minerale bogate şi a populaţiei de 82 de milioane, economia Iranului este mai mică decât cea a Belgiei.
Studenţii de la Universitatea Sharif din Iran văd cu siguranţă doborârea avionului ca un simbol al morţii cerebrale a ţării: „Ne-au omorât elita”, au scandat ei.
Doborârea avionului este atât un simbol al incompetenţei regimului, cât şi al faptului că cei mai buni reprezentanţi ai naţiunii vor să emigreze. Pe lista celor morţi sunt cupluri de proaspăt căsătoriţi şi copii, dar şi medici, ingineri şi oameni de ştiinţă.
Se încarcă comentariile...
