Produsele pe care le consumăm zilnic, de la cafea la carne, riscă să devină bunuri de lux în următoarele decenii

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO SHUTTERSTOCK
FOTO SHUTTERSTOCK

Produse pe care le consumăm zilnic, precum cafeaua, carnea şi condimentele, ar putea deveni bunuri de lux pe fondul impactului schimbărilor climatice şi al modificării preferinţelor oamenilor, relatează BBC.

În secolele trecute fructele de mare precum homarul şi stridiile erau disponibile din abundenţă şi erau refuzate de bogaţi ca alimente oribile pe care le consumau săracii.

În SUA secolului XVIII, homarii se găseau din abundenţă pe coastele estice astfel că erau folosiţi ca îngrăşământ şi erau mâncarea de bază a deţinuţilor. 

Abia odată cu construirea liniilor ferate, homarii au început să fie serviţi călătorilor bogaţi care nu erau la curent cu reputaţia lor proastă. Aşa au ajuns în oraşele americane şi în meniurile restaurantelor de lux. La sfârşitul secolului XX, homarul şi-a consolidat statutul de delicatesă.

Preţul şi raritatea au fost mereu factorii care au definit mărfurile de lux care erau dorite tocmai prin prisma acestor calităţi.

Stridiile, acum servite la preţuri piperate în restaurantele de tip fine dining, au avut aceeaşi istorie în Anglia. În secolul XIX, erau consumate de oamenii de rând şi erau bază pentru măncăruri şi umpluturi.

„Se găseau din belşug şi erau atât de ieftine încât erau adăugate în tocane şi plăcinte”, spune istoricul alimentar Polly Russell.

În secolul XX rezervele de stridii din Anglia au început să se împuţineze din cauza suprapescuitului şi poluării industriale. Astfel stridiile au devenit valoroase fiind consumate doar la ocazii speciale.

Produse ca zahărul şi somonul, în schimb, şi-au pierdut „aura de lux” pe măsură ce au început să fie cultivate larg şi astfel rezervele lor au crescut spune Richard Wilk, profesor de antropologie la Universitatea din Indiana.

Faptul că anumite fructe şi legume ce puteau fi consumate doar într-un anumit sezon sunt disponibile acum tot anul e de natură să schimbe „percepţia în ce priveşte luxul”, spune Peter Alexander, cercetător în domeniul agriculturii şi siguranţei alimentare la University of Edinburgh.

Preţul obţinerii unor alimente rare pentru care sunt oferiţi mulţi bani este enorm pentru planetă pentru că duce la supraexploatarea rezervelor deja scăzute, ceea ce determină o spirală a extincţiei, spune Wilk

„Contextul de consum este extrem de important pentru stârnirea dorinţei”, spune Esther Papies, profesor de psihologie socială la University of Glasgow, notând că delicatesele sunt asociate cu ocaziile speciale precum anumite evenimente sau vacanţe, când oamenii iau masa la restaurant.

Studiile în acest domeniu au arătat că un mediu asociat cu mâncarea scumpă creşte atractivitatea unor alimente sau băuturi astfel încât oamenii tind să plătească mai mult pentru ele. Un studiu a arătat că oamenii manifestă o dorinţă mai intensă de a consuma sushi într-un restaurant decât pe plajă, de pildă.

Totodată, valoarea alimentelor creşte atunci când oamenii iau masa împreună, în familie, de sărbători sau la ocazii. De obicei, delicatesele sunt consumate în cadrul unor evenimente speciale de care oamenii vor să-şi amintească.

Pe de altă parte, în timpul carantinelor anti-COVID-19, masa cu alţi oameni a fost un lux în sine, notează istoricul alimentar Polly Russell.

„Oamenii au tânjit să gătească împreună şi să ia masa în grup. Într-o lume în care resursele se împuţinează şi hrana disponibilă este săracă, experienţa mesei împreună ar putea să devină un lux”, explică el.

Viitoarele alimente de lux

Odată, produse comune precum cafeaua, ciocolata şi condimentele erau mărfuri rare, fiind consumate doar de o mică parte din oameni. Azi acestea umplu rafturile supremarketurilor în ţările dezvoltate.

Această stare de lucruri riscă să se schimbe în următoarele decenii pe măsura creşterii temperaturilor globale şi oscilaţiilor în tiparele ploilor.

La apogeul civilizaţiei maiaşe, boabele de cacao erau o monedă de schimb de mare valoare cu ajutorul căreia erau plătiţi muncitorii şi erau cumpărate alte bunuri.Negustorii spanioli au fost cei care au adus preţioasele boabe în Europa, transformându-le într-un capriciu popular la curţile regale.

În 1828, farmacistul danez Coenraad Johannes van Houten a descoperit procesul de tratare a boabelor de cacao cu săruri alcaline pentru trasformarea lor în pudră ce putea fi amestecată cu apă. Astfel ciocolata din cacao  a devenit un bun accesibil ce putea fi produs în masă.

Cafeaua a fost iniţial o delicatesă puţin cunoscută folosită în cadrul ritualurilor religioase din Etiopia. Negustorii occidentalii au adus-o în ţările lor de origine în secolul XVII şi licoarea aromată a început să fie servită în cafenele frecventate de samsari, exportatori şi artişti. Cafeaua a ajuns rapid în toată lumea după ce a început să fie cultivată de olandezi.

Azi, atât cafeaua, cât şi ciocolata riscă să se transforme din nou în mărfuri de lux, plătite cu bani grei.

Asta s-ar putea întâmpla ca urmare a schimbărilor climatice, spune Monika Zurek, cercetător avansat la Institutul pentru Schimbarea Mediului la  University of Oxford.

Potrivit unui studiu din 2013, vaste porţiuni arabile din Ghana şi Coasta de Fildeş sunt în pericol dacă temperaturile globale cresc cu 2 grade Celsius. 

„Cacaua era odată doar pentru regi. Schimbările climatice au lovit puternic zonele de producţie”, spune Zurek.

Potrivit unui studiu din 2015, până în 2050 jumătate din terenurile pe care se cultivă azi boabe de cafea ar putea să dispară din pricina temperaturilor crescute. Un alt studiu sugerează că în America Latină terenurile pot deveni necorespunzătoare pentru aceste culturi în proporţie de 88%.

Vreme de mii de ani, condimentele au fost simboluri ale averii şi puterii. Cererea lor a deschis primele rute comerciale, a ridicat imperii vaste şi au marcat economia mondială.

În prezent sunt ieftine şi se găsesc pe toate drumurile.

Totuşi şi ele sunt în pericol, spune Zurek.

Culturile suferă deja impactul modificărilor climatice. Ploile abundente şi excesul de umiditate sunt medii propice pentru dăunători precum păduchii de frunze şi bolile fungice.

În Kaşmirul indian, unde se cultivă şofran, vremea secetoasă a distrus porţiuni mari de culturi.

În ultimii ani, producţia de vanilie din Madagascar a fost afectată de fenomenele meteo extreme. În 2017, trecerea unui ciclon a devastat 30% din culturile insulei, ducând la creşteri-record ale preţurilor la 600 de dolari americani pe kilogram, peste preţul argintului.

„Pericolul ca produsele de zi cu zi să devină articole de lux este descurajant. Multe alimente ar putea să devină inaccesibile multor oameni",  spune Monique Raats, directorul Centrului pentru alimente, comportamentul consumatorului şi sănătate al Universităţii din Surrey.

Dietele oamenilor sunt în schimbare

Un alt factor care ar putea schimba statutul alimentelor de zi cu zi se datorează modificării obiceiurilor de consum şi a gusturilor.

„Un alt mod de evaluare a produselor de lux este drept acele alimente ce ar trebui consumate doar din când în când, în cantităţi mici”, spune Raats.

Un exemplu este carnea ce face parte din dieta zilnică a multor oameni dar care în următorii zeci de ani ar putea deveni un aliment rar pe măsură ce tot mai mulţi oameni trec la dieta bazată pe proteine vegetale pentru a reduce amprenta de carbon, explică expertul. Oamenii ar putea fi motivaţi să facă acest pas din cauza nevoii  greu de satisfăcut de terenuri arabile tot mai întinse pentru hrănirea unei populaţii în creştere.

Totodată, consumul cărnii ar putea deveni un obicei sancţionat la nivel social, la fel de dăunător precum fumatul.

Momentan, însă, „Consumul cărnii este normativ - chiar parte a identităţii naţionale, iar devierile vegetariene sau vegane sunt pline de obstacole, spune Papies, explicând că deseori alegerile alimentare sunt obiectul judecăţii celor din jur.

În special, dietele vegale sunt supuse oprobriului public, trezind reacţii puternice de la iritare la furie.

În încercarea de a-şi reduce emisiile, ţările pot decide să impoziteze carnea pe viitor, aşa cum au făcut multe dintre ele în privinţa zahărului, spune Alexander. 

Animalele crescute pentru carne sunt responsabile pentru 14,5% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, iar producţia de carne roşie reprezintă 41% din aceste emisii. Producţia globală de carne de vită produce emisii aproximativ egale cu cele ale Indiei, necesitând de 20 de ori mai mult teren pe gram comestibil de proteine decât culturile de plante bogate în proteine, cum ar fi fasolea.

Potrivit Organizaţiei ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură, „există o deconectare îngrijorătoare între preţul cu amănuntul al alimentelor şi costul real al producţiei lor” în multe ţări.

„În consecinţă, alimentele produse cu costuri ridicate de mediu sub formă de emisii de gaze cu efect de seră, poluarea apei, a aerului şi distrugerea habitatului, pot părea mai ieftine decât alternativele sustenabile", a scris organismul ONU într-un raport privind agricultura durabilă.

Când mâncăm o friptură, nu plătim pentru degradarea mediului cauzată de industria cărnii şi nu suntem conştienţi de acest impact, spune Alexander. 

„Sperăm că în viitorul apropiat vom avea preţuri corecte şi subvenţii agricole care să reflecte alimentele pe care le producem şi să ne ajute să creăm un sistem mai durabil”, spune Papies.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite