Procurorul Curţii Penale Internaţionale acuză Rusia, Marea Britanie şi SUA de crime de război

A început deja un scandal internaţional de o dimensiune fără precedent şi care ameninţă, dacă dezvoltările vor urma ritmul dramatic din acest moment, să declanşeze chiar o criză instituţională cu urmări aproape imposibil de anticipat.

Luni seară, doamna procuror Fatou Bensouda (foto dreapta) a prezentat „Raportul asupra activităţilor din 2016 în materie de examen preliminar”. Puteţi accesa varianta în limba franceză aici şi cea în engleză aici. Instantaneu, presa internaţională reacţionează ca la un eveniment de tip „breaking news” , iar cancelariile diplomatice intră în tensiune, intuind foarte uşor că vor urma reacţii foarte serioase şi că, la cel mai înalt nivel al instanţelor ONU, a fost deschisă Cutia Pandorei. Din nefericire pentru noi, România este menţionată de mai multe ori la în capitolul în care se vorbeşte despre ceea ce raportul denumeşte „crimele de război” comise de armata americană şi CIA în Afganistan şi nu numai.

Ce este Curtea Penală Internaţională?

Creată în urma Convenţiei de la Roma din 17 iulie 1998, Curtea Penală Internaţională este o jurisdicţie internaţională care a primit misiunea de a judeca ”crimele cele mai grave comise împotriva dreptului umanitar internaţional” în cazul în care autorii acestora nu pot fi judecaţi în propria lor ţară. Jurisdicţie independentă dotată cu un buget de 121 milioane Euro, CPI este legată de ONU printr-un acord de cooperare. Este compusă din patru organisme, Preşedintele, Camera (preliminară, de primă instanţă şi de apel), Biroul Procurorului şi Grefa.

În ciuda părerii larg răspândite că ar fi de fapt un tribunal internaţional, în realitate CPI are un mandat precis şi limitativ: crimele contra umanităţii, crimele de tip genocid, crimele de război şi agresiunile. În plus, competenţa sa se reduce la anchetarea crimelor de acest fel comise pe teritoriul statele care au semnat Convenţia de la Roma sau a unuia dintre cetăţenii acestor state. Iar CPI nu intră în funcţiune decât în momentul în care justiţia unuia dintre statele respective nu doreşte sau îşi declină competenţa într-un caz de acest gen. În principi, CPI îşi poate exercita competenţele dacă persoana acuzată este fie cetăţean al unui stat membru sau dacă faptele au fost comise pe teritoriul unui stat membre sau dacă este vorba despre un caz care îi este transmis de către Consiliul de Securitate al ONU.

Situaţia este deosebit de complicată deoarece, din cele 193 de state membre ONU, doar 124 au semnat şi ratificat Statutul de la Roma şi, astfel, au acceptat autoritatea CPI (între timp, în ultimele luni, s-au retras două state). Dar mai există 32 de state (printre care Rusia şi SUA şi Israel) care au semnat Statutul de la Roma, dar nu l-au ratificat. Iar China şi India nu au semnat Statutul.Ţările membre CPI (care au semnat şi ratificat Statutul de la Roma), situaţia de la data de 21 iunie 2016, Din acel moment, s-au retras două state, Burundi şi Africa de Sud.

Documentul

Secţiunea privind crimele de război comise de personalul militar britanic în Irak

„Crimele respective s-au produs în centre de detenţie militare şi în alte locaţii controlate de trupele britanice în sudul Irakului, mai ales în centrele de detenţie şi interogare a deţinuţilor temporari precum şi în centrele de detenţie pe termen lung. Conform organizaţiilor PIL şi ECCHR, personalul britanic în cauză ar fi comis în mod sistematic şi la scară largă crime de război care ţin de competenţa Curţii asupra a cel puţin 1071 de deţinuţi irakieni, aplicând politica deliberată a autorităţilor britanice de a supune deţinuţii la rele tratamente în perioada martie 2003-decembrie 2008... Este vorba despre cel puţin 25 de forme de tratament inuman, aplicate în cel puţin 140 de feluri. Este vorba mai ales de bătăi sau alte tipuri de violenţă, de folosirea cătuşelor sau a altor modalităţi de imobilizare, de tortură prin privare senzorială, de stimularea excesivă a simţurilor, de privarea de haine, de hrană şo de îngrijiri medicale, interzicerea mersului la toaletă. privarea de apă, epuizarea forţată. obligarea la acceptarea de condiţii penibile, imobilizarea forţată şi/sau obligaţia la păstrarea tăcerii, izolare prelungită, punerea în posturi stresante, violenţe sexuale, umiliri sexuale şi alte forme de agresiuni sexuale, folosirea electrocutării şi arderii, suspendarea deţinuţilor, tehnici folosind apa/simulare de înec. ameninţări, umilinţe religioase sau culturale şi insulte verbale. Alte forme de rele tratamente prezumate constau mai ales în obligarea deţinuţilor de a urma un tratament medical (inutil), aplicarea de pedepse colective, obligarea la muncă şi la dormit pe suprafeţe inadaptate, folosirea gazelor lacrimogene sau obligaţia de a mînca anumite medicamente... Conform informaţiilor disponibile, deţinuţii irakieni erau maltrataţi din momentul în care intrau în contact cu agenţii britanici...

Secţiunea privind Ucraina

„Informaţiile disponibile fac să se creadă că situaţia din Crimeea şi Sevastopol constituie un conflict armat internaţional între Ucraina şi Federaţia Rusă care începe atunci când Federaţia Rusă îşi desfăşoară forţele armate pentru a prelua controlul asupra unor părţi ale teritoriului ucrainian fără consimţământul guvernului acestei ţări. Dreptul privind conflictele armate internaţionale ar continua să se aplice după 18 martie 2014 în măsura în care situaţia din Crimeea şi Sevastopol este legată, în realitatea faptică, de o stare de ocupaţie în curs. Nu este necesar să se determine dacă intervenţia iniţială care a condus la această ocupaţie era sau nu legală. În termenii Statutului de la Roma, un conflict armat poate prezenta un caracter internaţional prin natura sa dacă unul sau mai multe state ocupă în totalitate sau în parte teritoriul unui alt Stat, indiferent de faptul că ocupaţia respectivă înfruntă sau nu o rezistenţă armată...”

Raportul face o distincţie între dovezile care pot proba existenţa unui „conflict armat non-internaţional” (între trupele guvernului de la Kiev şi cele ale independentişilor din cele două republici auto-proclamate) şi cele care probează sprijinul sau/şi angajarea directă a forţelor ruseşti alături de separatişti, transformând totul într-un „conflict miltar internaţional”.  

„Iar acest conflict militar internaţional a început cel mai târziu pe data de 26 febriarie 2014 atunci când Federaţia Rusă a folosit un contingent de forţe armate pentru a prelua controlul unei părţi a teritoriului ucrainian fără acordul acestei ţări”.

Rusia reacţionează instantaneu, Preşedintele Putin semnând un decret care anulează participarea Federaţiei Ruse la Statutul de la Roma al CPI.

Secţiunea privind Afganistanul

„Pe baza informaţiilor disponibile, există o bază rezonabilă pentru a se crede că, în interogarea deţinuţilor, membri ai forţelor militare americane şi ai CIA ai recurs la metode constitutive ale crimelor de război, torturii, tratamentelor dure, atingerii demnităţii persoanelor sau violului... Membrii forţelor armate americane au aplicat împotriva a cel puţin 61 de deţinuţi acte de tortură, tratamente implicând cruzime... între 1 mai 2003 şi 31 decembrie 2014... Membri ai CIA au aplicat tratamente cu cruzime sau au adus atingere demnităţii persoane sau/şi violuri în cazul a cel puţin 28 de deţinuţi pe teritoriul afgan şi al altor state care fac parte din Statut (adică Polonia, România şi Lituania) între decembrie 2002 şi martie 2008. Cea mai mare parte a acestor fapte s-ar fi produs în perioada 2003-2004...”

De semnalat faptul că Raportul menţionează (paragraful 223) faptul, extrem de important pentru noi, că „anchete ar fi în curs în Polonia, România şi Lituania privind alegaţiile de crime comise în centrele de detenţie ale CIA de pe teritoriile respective. În lumina informaţiilor disponibile, Biroul (procurorului CPI, n.n) nu a putut să determine cu precizie zona de aplicare a acestor anchete naţionale, dar nici să tragă concluzia că ele ar fi în raport direct cu afacerile potenţiale care fac obiectul unei analize”.

Dar acuzaţiile la adresa americanilor sunt precise şi extrem de grave:

„Anumite informaţii specifice arată că cel puţin 88 de persoane aflate sub paza forţelor americane au fost torturate. Din informaţiile disponibile, victimele au fost supuse în mod deliberat la violenţe fizice şi psihice, crimele fiind comise într-un mod deosebit de crud şi care înjosea demnitatea de fiinţă umană. Recursul la «metodele ameliorate de interogare» în mod cumulat sau combinând unele cu altele pe o perioadă prelungită ar fi produs victimelor grave prejudicii corporale şi psihologice. Unele dintre ele ar suferi acum de tulburări comportamentale şi psihologice Ar suferi mai ales de halucinaţii, comportamente paraoide,  insomnii sau ar ajunge chiar în starea să-şi facă singure rău sau să se auto-mutileze. Gravitatea crimelor presupuse este întărită de faptul că ar fi fost comise prin executarea unui plan sau al unei politici aprobate în cele mai înalte sfere ale Guvernului american, după îndelungi deliberări”

În final, Procurorul CPI anunţă faptul că „la modul iminent”, urmează să anunţe dacă, da sau nu, va solicita Camerei preliminare deschiderea unei anchete privind situaţia din Afganistan începând cu 1 mai 2003.

Desigur, trebuie să aşteptăm să vedem cum decurg lucrurile şi, mai ales, dacă va exista un consens al membrilor CPI pentru lansarea anchetelor respective. Dar, indiferent de decizia strict juridică, afirmaţiile conţinute în Raport sunt, în sine, un motiv de enormă tensiune deoarece fie redeschid cazuri mai vechi, fie detonează situaţii noi, ca cea din Ucraina, definită drept posibil conflict armat internaţional, cu toate consecinţele care pot urma în cazul în care ar fi acuzat comportamentul criminal al unei forţe agresoare străine. Care va fi, apoi, efectul politic al afirmaţiei din Raport că unele fapte încadrate în categoria crime de război ar fi fost comise prin executarea unui plan sau al unei politici aprobate de liderii din SUA sau Marea Britanie?

Începe ceva cu totul nou, foarte, foarte grav, care se combină cu tot ceea ce este acum semnal privind ruptura profundă la nivelul relaţiilor politice internaţionale. Să vedem unde vor duce toate astea...