Aceasta e una din rarele întâlniri la acest nivel, iar scopul contactelor militare ruso-americane rămâne în logica detensionării şi dezescaladării conflictelor bilaterale pe teren, în zonele de contact, un dialog necesar evitării căderii în război a celor două puteri.

Elementele despre această întâlnire - care a avut loc în Finlanda, la Konigstedt Manor, în zona de nord a capitalei Helsinki - au fost foarte puţine. Rigoarea şi secretul sunt cele care domină asemenea agende, iar încrederea reciprocă e asigurată şi de faptul că discuţiile nu transpiră decât atunci când vorbim despre comunicate convenite. Datele oficiale subliniază faptul că s-au discutat elemente de securitate europeană şi situaţia din Siria. “Liderii militari rus şi american au făcut eforturi pentru îmbunătăţirea siguranţei operaţionale şi stabilităţii strategice”. „Ambii şefi militari recunosc importanţa menţinerii comunicării regulate pentru a evita erorile de calcul şi susţin promovarea transparenţei şi deconflictualizării în arii unde militarii lor operează în proximitate”. „Potrivit practicii existente, ambii generali au căzut de acord să păstreze secrete detaliile conversaţiei lor”. Acestea au fost singurele date publice.

Detaliile presupusei discuţii, în zona sa cea mai fierbinte, Siria, au venit de la presa israeliană şi cea arabă, preluate imediat de întreaga presă mondială. Serviciile secrete israeliene Mossad au identificat şi probat că angajamentul Rusiei şi Iranului de a obţine retragerea trupelor Forţei Al Quds a Gardienilor Revoluţiei Islamice, a miliţiilor pro-iraniene şiite din Irak şi a Hazbollahul libanez şi neangajarea opoziţiei siriene au fost un bluf. În timp ce Damascul anunţa că niciun soldat iranian nu mai e pe teritoriul său, iar dronele identificau, în cele 7 baze iraniene cunoscute, doar soldaţi sirieni, păcăleala a fost dată în vileag, cu tot scandalul de rigoare.

Forţele iraniene şi miliţiile aferente nu s-au retras, doar s-au îmbrăcat în uniforme şiriene, arborând chiar şi steagul sirian, atât în provinciile Daraa şi al-Quneitra din sud-vestul Siriei, la frontiera cu Iordania, cât şi în apropierea Înălţimilor Golan, aflate sub control israelian. Ele deţin rachete antitanc şi rachete cu rază scurtă de acţiune.

De altfel, manevra a fost dată în vileag chiar de forţele opoziţiei locale, care au văzut dispărând duşmanii iranieni şi ai miliţiilor şi întorcându-se în scurt timp cu hainele armatei siriene. Luptătorii din Liban, Iran, Irak, Afganistan, aduşi de către Teheran pentru a lupta în Siria, au dobândit şi documente siriene ale militarilor armatei siriene morţi în ultimii ani. Deghizarea e făcută pentru a păcăli privitorul de la distanţă şi dronele, dar şi imaginile din satelit, şi pentru a masca nerespectarea acordului israeliano-rus.

Retragerea iraniană din Siria, impusă de solicitările lui Donald Trump atât către Rusia cât şi de Israel, nu a avut ecou. Oficialii ruşi, inclusiv Preşedintele Putin, a părut să achieseze şi să vorbească despre nevoia de retragere din Siria a Iranului ca şi a tuturor celorlalte trupe străine – mai puţin ale sale –, însă rezultatul a fost această trişare directă şi ostentativă. Mai mult, trupele opoziţiei siriene consideră că Iranul a făcut foarte multe investiţii, a luptat foarte mult în regiune şi nu va accepta să se retragă de pe teren, din Siria, fără să poarte un război direct. Chiar dacă bombardamentele israeliene au produs multe victime, iar perspectiva intervenţiei americane e şi mai catastrofală, Teheranul nu are cum abandona de bună voie aceste poziţii şi baze stabilite deja pe teren.

Partea complicată în expunerea Rusiei la acest nivel probelor care implică păcăleala iraniană este faptul că Valeri Gherasimov nu are soluţii decât să accepte pierderile aferente. Adică să accepte că, dacă mai sunt trupe iraniene pe teren, după o anumită data convenită, acestea devin ţinte legitime pentru Israel şi SUA şi că vor fi eliminate ca un duşman direct. Mai mult, tentative de ocupare a altor zone din Siria de către trupele siriene - reale sau alcătuite din luptători şiiţi iranieni sau proiranieni - în detrimentul opoziţiei siriene va fi taxată deopotrivă de către aliaţi, pentru că a fost încălcată regula stabilită iar trupele miliţiilor şiite şi trupelor iraniene s-au implicat direct în războiul civil.

Pentru Rusia, înfrângerea aceasta e usturătoare. Mai întâi, pentru că o expune oprobiului prin nerespectarea unei înţelegeri în care a fost garant şi o face să adopte o poziţie retractilă în Siria. Apoi, pentru că dispariţia sau distrugerea miliţiilor şiite iraniene sau pro-iraniene o lasă fără carnea de tun de pe teren, ştiut fiind că trupele siriene sunt în formă destul de precară şi reduse numeric, după 7 ani de război civil. O slăbiciune majoră care, dublată de o ranforsare a trupelor opoziţiei siriene, ar duce la o inversare a trendului în Siria şi a cuceririlor în contul lui Bashar al Assad, deci o postură mai proastă la masa verde a negocierilor ce vor urma.