Principalele scenarii ale crizei politice din Venezuela, unde Trump are „toate opţiunile“ pe masă

Caracas: Venezueleni protestând în vecinătatea sediului Gărzii Naţionale Bolivariene FOTO EPA-EFE

Criza politică din Venezuela a crescut în intensitate după ce unul dintre liderii opoziţiei, Juan Guaido, s-a autoproclamat presedinte interimar. Totul depinde acum de Statele Unite şi de forţele armate venezuelene, relatează AFP, care prezintă principalele scenarii în acest sens.

Într-o ţară prăbuşit econmic, cu o inflaţie prognozată de FMI la 10.000.000% pentru anul acesta, Juan Guaido, preşedintele Adunării Naţionale, a anunţat miercuri un vid de putere şi s-a autoproclamat preşedinte interimar. Nicolas Maduro, reales în mai preşedinte, s-a opus acestui act şi a întrerupt relaţiile diplomatice cu Statele Unite, suspectându-le că acţionează în culise pentru îndepărtarea lui de la puetere.

Un guvern de tranziţie

Aceasta este soluţia promovată de Guaido, şi anume un „Guvern de tranziţie“ înaintea organizării unor alegeri. El îi îndeamnă pe militari să renunţe la „dictatura“ lui Maduro şi să treacă de partea sa în schimbul unei amnistii. Însă armata rămâne, deocamdată, loială şefului statului aflat la putere din 2013, refuzând să dea curs unei „lovituri de stat“.

În cazul în care armata îşi păstrează această loialitate, „perspectiva schimbării“ va depinde de capacitatea opoziţiei de a se uni, de a-şi tempera aşteptările şi de a accepta o „tranziţie pe termen lung“, subliniează Peter Hakim, de la centrul de reflecţie Dialog Interamerican.

Lucrurile vor merge mai repede dacă militarii schimbă tabăra, dar aceasta ar implica amnistierea lor şi a funcţionarilor de rang înalt, mulţi dintre aceştia acuzaţi de Statele Unite de corupţie, încălcarea drepturilor omului şi trafic de droguri.

Un alt factor care ar putea accelera tranziţia este ca preşedintele american Donald Trump să impună sancţiuni exporturilor de petrol ale Venezuelei, care vinde Statelor Unite o treime din producţie, adică 510.000 de barili pe zi în 2018. Astfel, economia venezueleană ar primi o lovitură fatală, iar baza susţinătorilor lui Maduro ar putea fi fisurată, avertizează compania de consultanţă Capital Economics.

Maduro se agaţă de putere

Chiar dacă opoziţia mizează pe o schimbare a taberei din partea armatei, „este puţin probabil ca acest lucru să se întâmple“, în contextul în care tocmai a reafirmat că-l susţine pe Nicolas Maduro, spune Michael Shifter, de la Dialog Interamerican.

„Dacă opoziţia nu se uneşte, iar militarii continuă să-l susţină pe Maduro, acest lucru înseamnă o menţinere a Guvernului chavist, bineînţeles cu Maduro la putere“, completează Peter Hakim.

Liderul socialist a fost reales în mai anul trecut pentru un mandat prezidenţial până în 2025. Acest scrutin a fost boicotat de opoziţie şi contestat de Uniunea Europeană (UE) şi mai multe ţări din America Latină.

El ar putea căuta susţinere în rândul aliaţilor săi, precum China, Rusia şi Iranul, „unite mai degrabă pentru a contracara interesele Statelor Unite decât din motivul vreunei simpatiii faţă de Maduro“, apreciază Paul Hare, de la Universitatea din Boston.

Venezuela livrează Chinei aproximativ 300.000 de barili pe zi, în contul rambursării unei datorii în valoare de 20 de miliarde de dolari. Această ţară din nordul Americii de Sud datorează totodată 10,5 miliarde de dolari Rusiei, potrivit mai multor companii de consultanţă.

„China şi Rusia pot încerca să salveze regimul, cerând anumite reforme economice serioase şi o restructurare a activităţii petroliere“, afirmă Paul Hare. Însă este un joc cu tăiş dublu, întrucât creditorii ar putea cere, la rândul lor, „plecarea lui Maduro şi înlocuirea lui cu un lider mai puţin toxic din punct de vedere politic“.

Armata la conducere

Dacă armata îşi retrage susţinerea faţă de Maduro, iar opoziţia rămâne împărţită, militarii ar putea să preia controlul, „cel puţin în mod temporar“, notează Peter Hakim.

O creştere a „reprezentării“ sau un război civil nu sunt excluse, atrage atenţia Michael Shifter, iar acestea sunt „cele mai rele scenarii“, alături de „pericolul de a avea două guverne paralele“.

Trump a declarat, de altfel, că „toate opţiunile“ sunt pe masă, referindu-se inclusiv la o posibilă intervenţie militară.

Negocieri

Nicolas Maduro se declară dispus să-l întâlnească pe Juan Guaido, însă acesta din urmă refuză orice „dialog fals“.

O parte a comunităţii internaţionale pledează, totuşi, în favoarea acestei soluţii.

UE, care consideră mandatul lui Maduro ca „ilegitim“, nu-l recunoaşte nici pe Guaido ca preşedinte interimar şi propune înfiinţarea unui „grup de contact“ între cele două tabere.

Mexicul şi Uruguayul îndeamnă, de asemenea, la negocieri, care ar avea loc după o a cincea încercare eşuată.

„Cel mai bun scenariu şi cel mai realist este cel al unei negocieri prelungite între o opoziţie unită şi un Guvern în defensivă“, este de părere Michael Shifter, apreciind că ar putea duce la organizarea de noi alegeri.