Oh, my God! Sau despre „insuportabila“ (pentru unii…) greutate a votului creştin în favoarea lui Trump

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Donald Trump, înconjurat de pastori evanghelici care se roagă, probabil,
pentru prosperitatea Americii
Donald Trump, înconjurat de pastori evanghelici care se roagă, probabil, pentru prosperitatea Americii

Celebra deviză „In God we trust” rămâne (încă) de actualitate în America, dar nu şi încrederea în sondaje. Votul creştinilor americani a fost decisiv în victoria neortodoxului Donald Trump care a ştiut să-şi seducă electoratul exact acolo unde îl durea mai tare: Make America Great Again este sloganul care le-a declanşat mii de fiori patriotici americanilor desconsideraţi de elitele politice democrate.

Dacă votul masiv al protestanţilor evanghelici în favoarea lui Donald Trump era previzibil, votul catolicilor ar fi dejucat toate aşteptările, deoarece şi aceştia au votat în marea lor majoritate cu candidatul republican. Imediat după alegeri, Radio Vatican a publicat un sondaj realizat de CNN conform căruia în favoarea lui Trump au votat 81% din evanghelicii albi, 60% din protestanţi şi nu mai puţin de 52% din catolici, în ciuda puternicei mobilizări a alegătorilor hispanici favorabili candidatei democrate. Luând în considerare faptul că cele trei grupuri religioase alcătuiesc peste 50% din întregul electorat american (catolicii reprezintă în jur de 25%, evanghelicii albi 26%), în timp ce evanghelicii de culoare constituie majoritatea covârşitoare a populaţiei de culoare din America, putem spune că votul creştinilor i-a asigurat lui Trump neaşteptata victorie. Nu vă grăbiţi să aruncaţi cu pietre împotriva „fanaticilor religioşi americani”, încă îşi mai au şi ei rostul pe suprafaţa pământului zguduit din temelii de provocările noii (dez)ordini mondiale.

Celebra deviză „In God we trust” rămâne (încă) de actualitate în America, dar nu şi încrederea în sondaje. Creştinii au avut aceeaşi atitudine ca şi restul americanilor fie ei agnostici, atei sau budişti, în sensul că nu au respectat nici sondajele şi nici recomandările observatorilor oficiali. Într-un interviu acordat revistei franceze Le Pèlerin, Marie Gayte, profesor de civilizaţie americană la Universitatea din Toulon, remarca faptul că creştinii, „cu cât sunt mai practicanţi, cu atât au votat mai mult cu Trump”. Deci votul religios a avut o pondere esenţială în obţinerea victoriei de către candidatul republican.

Dacă mobilizarea protestanţilor evanghelici nu a surprins pe nimeni, Donald Trump prezentându-se ca un prezbiterian (adică protestant calvinist), marea surpriză a venit din partea catolicilor care au votat 52% în favoarea sa şi 45% pentru Hillary Clinton, deşi cele mai multe dintre sondaje îi clasau de departe în câmpul democrat. Aceeaşi Marie Gayte remarca faptul că de-a lungul timpului catolicii americani au votat aproape întotdeauna cu candidatul care a şi câştigat alegerile. Fie vorba între noi, numai prin faptul că l-au ales pe Hristos şi sunt cei mai câştigaţi, dar pentru că această părere îmi va aduce multe pietre, chiar bolovani la rubrica de comentarii, mă opresc aici aşteptând pietrele cu condescendenţă, în spiritul evanghelic al întoarcerii cu decenţă şi al celuilalt obraz.       

Creştini sau nu, alegătorii lui Trump s-au dovedit foarte discreţi în privinţa votului lor. A fost oare aceasta o strategie sau au votat fiind puternic motivaţi fie de valorile religioase, fie gravitatea provocărilor sociale, morale şi economice cu care se confruntă în prezent cea mai mare putere a lumii? Când toate sondajele şi tooooooate marile organe de presă o dădeau câştigătoare pe Hillary Clinton, cea unsă cu toate alifiile ideologice postmoderne, vestea victoriei lui Trump a căzut precum un fulger uriaş care a despicat cerul democraţilor şi nu numai. Gaşca marilor experţi a fost şi ea bine scurtcircuitată, printre altele un sondaj publicat în această vară de prestigiosul think-tank Pew Research Center evaluând, de exemplu, votul populaţiei catolice în proporţie de 60% în favoarea lui Hillary Clinton. După aceste alegeri şoc, pe viitor experţii vor fi probabil mai prudenţi în exprimare pentru a atenua gustul amar al eşecului în cazul unor preziceri eronate.

Şi totuşi, de ce creştinii americani au votat masiv cu Trump? Departe de a avea o atitudine în spiritul Evangheliei, cu siguranţă nu Trump miliardarul excentric şi slobod la gură i-a sedus, ci anumite puncte nevralgice din programul său electoral. Să nu uităm că acesta le-a promis catolicilor şi evanghelicilor că odată ales la Casa Albă va nominaliza judecători pro-viaţă (pro-life) în cadrul Curţii Supreme. În primul interviu acordat imediat după alegeri postului CBS, Donald Trump a confirmat faptul că în locul conservatorului Antonin Scalia, decedat în luna februarie a acestui an, un vehement oponent faţă de avort şi de căsătoriile între persoane de acelaşi sex, va numi tot un judecător anti-avort. Deloc întâmplător deci, soarta celei mai înalte instanţe judiciare americane s-a numărat printre motivele principale pentru care americanii s-au dus la vot, fiind un factor extrem de important în decizia lor de a vota un candidat care să le respecte valorile morale şi tradiţionale.

În aşteptarea alegerii noului judecător al Curţii Supreme, Senatul american dominat de Republicani s-a opus însă nominalizării propuse de Barack Obama, iar decizia noului preşedinte este aşteptată cu nerăbdare. „Cei care l-au votat pe Trump aşteaptă din partea lui două schimbări majore”, subliniază Mark Bauerlein, redactorul-şef al publicaţiei creştine First Things. „Revenirea la o economie naţională favorabilă claselor populare şi oprirea asalturilor lansate de secularişti împotriva religiei şi mai ales împotriva dreptului la viaţă al copiilor nenăscuţi, al căsătoriei şi familiei tradiţionale”. Ştiu că subiectul este cumplit de fierbinte şi în România, aşa că mai puneţi nişte bolovani în coşul corectitudinii politice ca să mă învineţiţi mai bine la rubrica de comentarii. Să trecem însă mai departe. 

trump dolar

Cu alte cuvinte, adevărata diviziune a societăţii americane este de ordin cultural, între cei care cred şi promovează o viziune biblică asupra persoanei umane şi cei care predică adesea, în mod foarte agresiv, proiectul autonomiei post-moderne. Indiferent de preşedintele ales, diferenţele radicale de opinie care creează această diviziune profundă vor ocupa mulţi ani de acum încolo spaţiul de dezbatere, iar separarea americanilor „nu se va vindeca cu uşurinţă”, aşa cum subliniază universitarul catolic George Weigel, autorul cărţii Catholicisme évangélique (Editura Desclée De Brouwer) şi biograful american al Sfântului Ioan Paul al II-lea. Deci votul creştinilor americani a fost acordat candidatului ale cărui propuneri electorale au constituit un garant pentru păstrarea valorilor morale tradiţionale. Mai mult, Trump a ştiut să se adreseze şi vocilor de la periferia societăţii americane, dar şi celor care se simt tot mai ameninţaţi de avântul şi de protejarea exagerată a minorităţilor etnice şi ideologice. Excentricul miliardar i-a cucerit manifestându-şi zgomotos dorinţa de a reinstaura grandoarea Americii, referindu-se la un trecut mitic, glorios şi nu la un viitor într-o lume dezorientată aşa cum este cea de azi. Iar pe agenda viitorului preşedinte american subiecte fierbinţi precum căsătoriile homosexuale, pornografia şi fluxurile migratoare nu numai că ocupă un loc extrem de important, ci sunt vulcani care vor declanşa dezbateri şi chiar consecinţe incendiare. „Votaţi pentru viitorul pe care îl meritaţi!”, spunea Trump în toate discursurile sale.

Că ne place sau nu un astfel de preşedinte în fruntea celei mai puternice naţiuni a lumii, să privim totuşi realitatea în faţă. Alegerea surprinzătoare a acestui cowboy excentric marchează trezirea unei Americi patriotice şi nostalgice care lăcrimează rememorându-şi trecutul său glorios. Make America Great Again e un slogan care le-a declanşat mii de fiori patriotici tuturor celor care visează la această renaştere, în timp ce Hillary Clinton le propunea o Americă generoasă. Generoasă faţă de cine în condiţiile în care americanii de rând sunt tot mai săraci, mai îndatoraţi, mai exasperaţi? Doamna Clinton a fost la fel de neinspirată ca şi o celebră prinţesă care atunci când poporul francez murea de foame pentru că nu mai avea nici măcar un colţ de pâine, nobila doamnă le propunea să mănânce brioşă. Trump a ştiut să cucerească clasa de mijloc, adică pe cei care visează la prosperitate, pace, la linişte socială şi care, în plus (damn it!), sunt înzestraţi şi cu un anumit simţ popular. Alegerea magnatului imobiliar este cu atât mai şocantă cu cât valorile care fondează contractul civic american sunt considerate de marile democraţii europene drept scandaloase sau desuete pentru simplu fapt că se învârt în jurul lui Dumnezeu şi al tripticului muncă, familie şi patrie. Ups! Adică tot ceea ce poate fi mai nasol pentru implantarea cu succes a ideologiilor progresiste, a multiculturalismului, a „identităţii fericite” cum se vehiculează mai nou în Franţa. Cred că mulţi oameni nu mai vor să fie nici fericiţi, nici toleranţi, nici îndoctrinaţi pe toate canalele media, ci pur şi simplu vor să aibă o viaţă decentă. Iar dacă ţara în care trăiesc poate fi „great again”, cu atât mai bine pentru ei.         

Trump de la Washington şi Papa de la Roma, o relaţie tumultos de fragilă

Deşi nu este cel mai fidel discipol al Papei Francisc, dimpotrivă, Trump a ascultat sfatul înaltului pontif adresându-se în mod precis americanilor de la periferia societăţii, celor uitaţi de elitele politice preocupate în special de bunăstarea minorităţilor şi de implantarea  agresivă a noilor ideologii culturale. Cu toate acestea, subiecte precum imigraţia, sărăcia şi protejarea mediului deschid o prăpastie între cei doi. De altfel, Papa şi Trump s-au confruntat anul trecut pe tema zidului pe care candidatul republican a promis să-l construiască de-a lungul frontierei cu Mexicul. Schimbul de replici a fost aspru, Papa Francisc subliniind faptul că cel care construieşte ziduri între oameni nu se poate numi creştin.

trump daily news

Guralivul Trump şi-a revendicat imediat mândria de a fi creştin, reproşându-i Papei că nu cunoaşte aspectele sumbre ale problemei mexicane: gradul înalt de criminalitate, traficul de droguri şi de persoane, impactul economic negativ asupra Americii.

Cu siguranţă, aparatul de comunicare al Vaticanului va fi extrem de atent în privinţa acestor teme, aşa cum va fi extrem de diplomat în privinţa relaţiei dintre cele două personalităţi cu caractere atât de puternice. La anunţul victoriei lui Donald Trump, Vaticanul a avut o atitudine rezervată, Cardinalul Pietro Parolin, Secretarul de Stat al Sfântului Scaun, manifestându-şi simplul respect faţă de voinţa exprimată de poporul american. „Fără îndoială, diplomaţia pontificală are vocaţia de a găsi formule noi pentru a răspunde noilor probleme cu care se confruntă comunitatea internaţională”, a mai spus acesta subliniind că relaţia dintre Vatican şi Washington va fi condiţionată doar de alegerile pe care le va face noul preşedinte american. Până atunci însă, cu ocazia Adunării Generale a episcopilor americani, Papa Francisc le-a transmis un mesaj foarte precis şi anume, să încurajeze cultura fraternităţii construind poduri între oameni şi nu ziduri. Pe viitor, schimbul de replici dintre cei doi va fi extrem de interesant.

Poate fi Trump, la rândul lui, un astfel de inginer constructor? Experienţa sa în materie de imobiliare îl recomandă doar ca un extraordinar manager, nu şi ca proiectant. Cred că este prematur să ne pronunţăm în acest sens, deoarece deciziile sale vor fi influenţate puternic de echipa care va roi în jurul său. Personalitate excesivă, intempestivă, cu ieşiri grosolane şi afirmaţii scandaloase, trebuie să recunoaştem că Trump îşi joacă cu foarte mult talent propriul personaj. Mai mult, el este înconjurat de o familie perfectă, tânără şi liniştită, deoarece strâns unită în jurul său este condusă şi instruită de un model patriarhal de succes. Dincolo de dezbateri pro şi contra, realitatea este mult mai complexă decât credem acum, iar Trump nu va avea puterea să apese pe butoanele roşii după bunul plac. Creştini sau nu, albi, negri, agnostici sau budişti, cei care l-au ales pe Trump au lansat către mass-media occidentale şi elitele politice (i)luminate un mesaj foarte clar: „Vă străduiţi să puneţi în practică cu orice preţ un stil de viaţă şi de convieţuire pe care nu le vrem!”. Alifiile ideologice tratează numai psihozele unora. Celor mai mulţi le provoacă doar stare de greaţă şi de repulsie.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite