O zi crucială pentru politica germană

Zeci de parlamentari din coaliţia Angelei Merkel au făcut frondă şi nu l-au votat pe Christian Wulff, candidatul puterii. După ce la primul tur i-au lipsit 23 de voturi,  Wulff a picat şi la al doilea tur, la diferenţă de opt voturi. Analiştii au văzut în asta un vot de blam la adresa cancelarului Merkel.

Stau la palavre, aşteptând rezultatul votului. Doi domni, cât se poate de adversari politici. Alături, doamnele lor. Una dintre ele îşi va însoţi, începând de vineri, partenerul de viaţă la palatul Bellevue, sediul din Berlin al preşedintelui Republicii Federale Germania.

Germania: stres în sistemul bancar de stat

Germania îşi alege preşedintele

La un moment dat, Joachim Gauck, candidatul opoziţiei social-democrate şi ecologiste, urmăreşte întreaga zarvă din sala de vot de la balconul rezervat invitaţilor împreună cu Bettina Wulff, soţia contracandidatului său, susţinut de conservatori şi liberali, şi de fiica acestuia, Annalena. Politica nu este întotdeauna o cazemată.

Joachim Gauck este alesul inimilor germane. Dar, scria, resemnată, în cursul dimineţii, presa din Republica Federală, lucrurile vor merge bine şi dacă preşedinte devine Christian Wulff. Între timp, în sala mare a Reichstagului, parlamentari federali (membri ai Bundestagului) şi oameni de rând trimişi de Parlamentele de landuri se perindă, în ordine alfabetică, prin dreptul urnei. M de la Merkel. Doamna cancelar ajunge, o priveşte în ochi pe juna blondă, tunsă scurt, care supraveghează, tehnic, votul - şi, gata!

Cu cine votat? Acum jumătate de an, pe când pastorul Joachim Gauck împlinea 70 de ani, dintre care mai mult de 20 petrecuţi pe baricadele civismului (o parte ca anti-comunist, o parte ca demascator al agenţilor STASI), Angela Merkel îi schiţa un portret de „omul de care Germania are nevoie".

Alături de Angela Merkel, însă, în fotoliul albastru din sala de plen a Parlamentului, stă, în după amiaza votului pentru funcţia supremă în stat, altcineva. Christian Wulff, premierul landului Saxonia Inferioară şi candidatul coaliţiei conservator-liberale a doamnei Merkel. Zâmbeşte. Zâmbeşte şi cancelara.

Ultimul care îi strânge mâna lui Gauck, înainte de anunţarea rezultatelor, este ministrul de Externe, Guido Westerwelle. Gauck aprobă lapidar vorbele liderului liberalilor; se despart chiar când Norbert Lammert, şeful Bundestagului şi preşedinte Adunării Federale (forul care alege şeful statului), întrerupe zarva, solicită delegaţilor să-şi reia locurile şi începe lectura punctajului.

La primul tur, lui Wulff i-au lipsit 23 de voturi (a obţinut 600, în timp ce Gauck are 499), determinând un tur al doilea. Mai grav, însă, e că Angelei Merkel i-au dezertat din coaliţie 44 de „voturi". Liberalii au asigurat că nu ei sunt „trădătorii". Analiştii politici au sărit imediat să califice votul drept unul de neîncredere la adresa Angelei Merkel.

Gest deloc de trecut cu privirea - după primul tur, Gauck a consolat-o pe soţia lui Wulff.Camerele de televiziune surprind, la un moment dat, o Angela Merkel apăsată de ecuaţia complicată a momentului; discută, dar este cât se poate de clară frustrarea celor doi tineri lupi liberali cărora le vorbeşte.

Cel puţin două ore suplimentare de aşteptare pentru Germania. Poate trei. O parte dintre ele dedicate şedinţelor de partid, în dosul uşilor închise. Doamna Merkel încearcă să-şi mobilizeze coaliţia, dar se caută şi trădătorii.

Wulff a picat însă şi al doilea test: de această dată i-au lipsit opt voturi. Zi fără fotbal. Orele trec greu peste Germania. Procedura, în Reichstag, a fost un film cu trei episoade identice. Apelul electorilor, voturi, numărătoarea acestora. Germania din afara Reichstagului are - şi ea - o frustrare: au trecut şase decenii de când li se oferise o Constituţie care să nu le mai permită un alt Hitler; după 60 de ani, poporul german merită mai mult decât neîncredere; merită să-şi voteze direct preşedintele.

Gauck - pastorul-legendă

Joachim Gauck, contracandidatul lui Wulff, este independent.  Şi-a câştigat renumele de activist pentru drepturile civile luptând împotriva opresiunii comuniste în Germania de Est. A studiat telogia şi a devenit pastor în fosta RDG. A stârnit nemulţumirea poliţiei politice,
STASI, prin discursuri critice la adresa regimului. După 1990 a înfiinţat agenţia de studiere a arhivelor poliţiei politice est-germane.

Sub aripa lui Merkel, în umbra soţiei

Cancelarul Angela Merkel a surprins opinia publică şi scena politică nominalizându-l din partea Uniunii Creştin-Democrate tocmai pe Christian Wulff (51 de ani), considerat de mulţi germani un politician  în banca lui, fără culoare. Merkel face însă opinie separată. Ea l-a caracterizat pe Wulff drept „un om care este dispus să încerce căi noi, creativ şi deschis faţă de ceilalţi". Parcursul său politic este relativ linear. De meserie politician, pare o sintagmă inventată special pentru Christian Wulff, relatează cotidianul „Suddeutsche Zeitung". A intrat în Uniunea Creştin-Democrată (CDU) la vârsta de 15 ani. În camera sa de adolescent a avut un poster, nu cu vreo celebritate a marelui ecran, nici a scenei muzicale, ci cu Helmut Kohl.

De şapte ani, premier de land

De aproximativ şapte ani este premier al landului Saxonia Inferioară şi vicepreşedinte al creştin-democraţilor. El a fost susţinut şi de Democraţii Liberi, partenerii de coaliţie al cancelarului. Wulff şi-a luat angajamentul să încerce să depăşească diviziunile dintre partide.

„Cred că este posibil să unim oameni, să facem ceva pentru solidaritate în societatea noastră, să le dăm oamenilor curaj şi optimism când lucrurile sunt dificile", a apreciat el. El a a asigurat că va lupta pentru integrarea socială a imigranţilor din Germania.
În cercurile politice de la Berlin se apreciază, că soţia lui Wulff, Bettina (36 de ani), remarcată pentru tatuajul de pe braţ, este cea care-i dă culoare politicianului.

Cu ea, comentează jurnaliştii, politicianul conservator a început să participe la recepţii, concerte şi la petreceri. Se spune că Bettina este femeia care l-a transformat pe Wulff dintr-un politician de provincie într-unul de metropolă. Cei mai maliţioşi spun că visul ca Wulff să ajungă preşedinte îi aparţine tot ei.