Scrisoarea viza reconstrucţia Siriei, în partea ei controlată de către Bashar al Assad, pe care partea rusă ar fi solicitat SUA să şi-o asume financiar, aşa cum a cerut-o anterior Vladimir Putin statelor europene.

Marea problemă este cum de o scrisoare secretă ajunge în presă, cum de e folosită ca instrument de propagandă – internă, externă, în raport cu Al Assad – şi de ce reconstrucţia Siriei şi reîntoarcerea refugiaţilor ar fi o temă de discuţie între şefii militari ai armatelor rusă şi americană, respectiv Şeful Statului Major al Armatei Ruse, Valeri Gherasimov, respectiv şeful statelor majore întrunite al Armatei SUA, Joseph Dunford.

Ajutor american pentru al Assad între ... armatele rusă şi americană

Faptele sunt următoarele: potrivit Reuters, Şeful marelui Stat Major al Armatei ruse, Valerii Gherasimov a transmis, la 19 iulie, la câteva zile după întâlnirea dintre Vladimir Putin şi Donald Trump la Helsinki, o scrisoare secretă către Comandamentul Armatei americane prin care propune să colaboreze în reconstrucţia Siriei. Este vorba despre acele regiuni care sunt deja controlate de forţele preşedintelui Bashar al Assad, Valerii Gherasimov menţionând că Guvernul Siriei nu dispune de combustibil, tehnologii şi de alte resurse necesare pentru restabilirea ţării.

Washingtonul ar fi primit adresa Moscovei foarte rece, indicând faptul că discuţii privind reconstrucţia Siriei ar trebui începute după ce se va găsi o soluţie politică pentru problema siriană şi după desfăşurarea unor alegeri libere şi corecte, sub monitorizarea Naţiunilor Unite. Comandamentul militar american a refuzat să comenteze scrisoarea Marelui Stat Major al Armatei ruse şi a declarat doar că, în ceea ce priveşte Siria, SUA respectă înţelegerile anterioare privind negocierile dintre Rusia şi America.

Confirmare rapidă a Rusiei, afaceri militare şi ceva acuzaţii

Ministerul Apărării de la Moscova a confirmat informaţia că şeful Marelui Stat Major al Armatei Ruse, generalul Valeri Gherasimov a transmis o scrisoare secretă Comandamentului american cu propuneri de reconstrucţie a Siriei. Serviciul de presă al Ministerului rus al Apărării a menţionat că Gherasimov a adresat generalului Joseph Dunford o serie de propuneri, în special în ceea ce priveşte refugiaţii din Tabăra Rukban, care s-ar afla în zona controlată de Coaliţia internaţională condusă de SUA. O altă propunere ar fi ţinut de asigurarea coridoarelor umanitare în Rakka şi asigurarea contactelor permanente în regiune. Deci varianta rusă include chestiuni specifice şi cu iz umanitar, cu atât mai puţin destinate unei discuţii între şefii militari ai armatelor rusă şi americană.

De altfel, Ministerul Apărării al Rusiei a menţionat că actualul canal de comunicare dintre SUA şi Rusia în Siria ajută la evitarea unor incidente militare cu implicarea forţelor americane şi ruse. Aici există o înţelegere a relevanţei relaţiei şi scrisorii secrete între cele două părţi, dacă discuţia viza acţiunile militare ale părţilor. Nu putem însă şti ce conţinea, de fapt scrisoarea şi care e partea ce o făcea secretă, clasificată şi cu destinaţie strict la nivel militar.

Fără a spune cine a scăpat primul, în mod ilegal, conţinut din scrisoare către media, altfel o operaţiune tipică rusă - mai ales că oficialii din Ministerul rus al Apărării şi-au exprimat regretul că această informaţie a ajuns în presă, şi reclamă că partea americană nu e în stare să păstreze în secret „unele scrisori confidenţiale asupra cărora s-a ajuns la o înţelegere de a nu fi date publicităţii decât prin acordul ambelor părţi“ – e clar că partea publică are un conţinut strict de PR, de comunicare strategică.

Nu-mi imaginez că Rusia ar fi acceptat lesne să expună aceste slăbiciuni, pe aceste componente şi ar fi solicitat intervenţie americană, dacă deţinea cele necesare pentru a acoperi cele solicitate.

Ameninţări voalate, dezvăluiri parţiale, slăbiciuni militare ruse şi multe necunoscute

Pe de altă parte, publicarea scrisorii, sau a unor părţi din ea, joacă rolul unei ameninţări voalate privind expunerea şi a celorlalte elemente din conţinut, respectiv a răspunsului către partea rusă. Dar mai important, pentru partea ajunsă la public, ea trădează slăbiciuni majore ale prezenţei ruse în Siria: lipsa de resurse pentru reconstrucţia părţii controlate de Al Assad, dorinţa ca occidentalii să plătească pentru asta, deşi Rusia clamează deţinerea controlului, mai mult, imposibilitatea soluţionarea chestiunii siriene fără contribuţia occidentală - americană şi europeană, deopotrivă - pe teren şi în zona financiară, de tehnologie şi de capacitate de reconstrucţie, oferta chineză nefiind neapărat avantajoasă părţi ruse.

Nu mai vorbim că, atunci când pretinzi că scrisoarea ar cere intervenţie financiară, tehnologică şi de know how pentru reconstrucţie, accepţi din start că nu deţii tu aceste capacităţi. Nu-mi imaginez că Rusia ar fi acceptat lesne să expună aceste slăbiciuni, pe aceste componente şi ar fi solicitat intervenţie americană, dacă deţinea cele necesare pentru a acoperi cele solicitate. Şi nici nu cred că Moscova şi-a dorit, la nivel militar, să introducă SUA pe teren, în zona controlată de Al Assad, aşa, fără nici un cost, nici un avantaj. Deci undeva a existat şi o solicitare de altă natură, compensatorie, în scrisoarea cu pricina.

Nu ştim ce conţine partea militară, nepublică, a scrisorii, solicitările ruse directe. Nici dacă invitaţia pe această componentă ar pregăti o acceptare ulterioară a ofertei de intervenţie pentru reconstrucţie chineză, şi cu ce preţ. Nici măcar dacă China însăşi şi-ar dori acest pas. Cert este că acţiunea probează atingerea unor limite ale capacităţii Rusiei de a gestiona problema în Siria, mai ales în ceea ce priveşte retragerea iraniană de pe teren, reîntoarcerea refugiaţilor şi înlocuirea regimului Al Assad, toate necesare pentru o pacificare şi o soluţie reală în Siria. Dar poate şi alte dimensiuni strict militare în cauză. Iar dacă resursele sunt limitate, capacităţile de legitimitate şi credibilitate sau pur şi simplu înţelegerea Moscovei asupra modului de a soluţiona complexitatea problemelor din Siria prin revenirea refugiaţilor sunniţi, discriminaţi şi epuraţi din teritoriile unde trăiau sub controlul lui Al Assad, rămâne cea mai complicată a fi satisfăcută.

Cum autorul şi destinatarul scrisorii sunt şefii militari ai armatelor, putem lesne presupune că scrisoarea conţinea, de fapt, elemente militare concrete şi solicitări directe pe această dimensiune, fapt ce ar evidenţia mai degrabă slăbiciuni profunde şi în această direcţie şi nevoia de favoruri de la Washington în materie militară, sau măcar de împărţire a sarcinilor. Răspunsul rece şi principial al administraţiei Trump, dar mai ales cel al Pentagonului, trădează respingerea oricărui tip de alt aranjament până la soluţionare problemei politice, de legitimitate şi alegere a unui alt leadership şi respectarea strictă a celor deja convenite. O veste mai degrabă proastă pentru Moscova şi efortul militar rus pe teren, în Siria, în apărarea regimului al Assad.