O planetă suprapopulată şi cu farfuriile goale

„Full Planet, Empty Plates” este titlul ultimei cărţi semnată de Lester Brown, preşedintele lui Earth Policy Institute, un semnal de alarmă în plus faţă de ceea ce foarte mulţi analişti politici socotesc că va fi marea criză globală de care ne apropiem foarte repede, inevitabilă şi cu consecinţe dramatice.

„Rezervele modiale ce cereale sunt atât de primejdios de scăzute încât apariţia unor fenomene meteorologice foarte severe în SUA şi în alte ţări exportatoare de alimente ar putea declanşa o criză alimentară majoră în decursul anului 2013.

Stocurile alimentare nu au mai fost la un asemnea nivel scăzut din 1974. Am produs mai puţin decât consumăm. Iată de ce stocurile diminuează. La nivel mondial, aprovizionarea şi stocurile sunt la un nivel foarte jos, ceea ce nu mai lasă margine de manevră pentru situaţii neprevăzute!" avertiza la finele anului trecut Abdolreza Abbassian, economist principal în cadrul FAO, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru alimentaţie şi agricultură.

Aceasta se traduce printr-o vizibilă şi continuă creştere a preţurilor la produsele de bază alimentare, cele considerate ca aparţinând "coşului de supravieţuire" şi este foarte posibil, afirmă deja de mai mult timp experţii militari, ca următoare conflicte locale şi regionale să se bazeze din ce în ce mai mult pe dorinţa de control asupra zonelor agricole încă fertile şi surselor de apă.

 "Tendinţa spre preţuri alimentare ridicate pare să devină noul tip de normalitate...Lumea nu poate accepta o asemenea situaţie în momentul în care 870 de milioane de persoane suferă încă de foame şi când în fiecare zi mor milioane de copii din cauza unor boli ce ar fi putut fi evitate şi cauzate de malnutriţie"      Otaviano Canuto, vice-preşedinte Banca Mondială        

"Nu ne mai putem baza pe climat, iar cererea de alimente creşte într-atât de repede încât ruptura este inevitabilă, aceasta în situaţia în care nu se iau măsuri imediate...În decursul istoriei, penuriile alimentare au distrus civilizaţii. Ne aflăm acum pe acelaşi drum. Din acest moment, fiecare ţară va trebui să se descurxe pe cont propriu. Lumea trăieşte fiecare an de parcă ar fi ultimul din existenţa sa...Intrăm într-o nouă perioadă de creştere continuă a preţurilor la alimente, iar foametea va continua să se răspândească în toată lumea..Geopolitica alimentelor eclipsează acum geopolitica petrolului"            Lester Brown, Earth Policy Institute

Situaţia este foarte gravă, problemă cu atât mai importantă cu cât, pe plan mondial, accesul la liniile clasice de aprovizionare pare să devină mai dificil din momentul în care noile ţări emergente (Brazilia, Argentina, China, India) au realizat faptul că rezervele alimentare de care dispun pot fi folosite cu mare succes ca o armă de presiune politică în negocieri, exact aşa cum a fost cazul, decenii la rând, cu ţările deţinătoare de rezerve de petrol.

Europa se trezeşte că s-ar putea să fie astfel la porţile unui al doilea coşmar, după cel al dependenţei energetice care o costă atât de mult şi este departe de a fi rezolvat: dependenţa de resurse alimentare. Context în care Preşedinte României a reafirmat teza conform căreia ţara noastră dispune de un potenţial agricol care i-ar permite să hrănească 80 de milioane de oameni, cu condiţia să şi dorim să cultivăm pământul.

Aici este, într-adevăr, marea dilemă cu care ne contruntăm de ani şi ani de zile, ceea ce, din nefericire, ne-a făcut din ce în ce mai dependenţi de importuri de alimente în mai toate categoriile imaginabile, unele dintre ele acoperite integral (ba chiar cu exporturi masive) în urmă cu două decenii.

Mai mult, din lipsă de ştiinţă, din nepăsare sau pur şi simplu din indolenţă, au fost lăsate în paragină zone importante de teren, nefolosind astfel, măcar incipient, nici valoarea solului şi nici capacităţile încă existente.

Sigur că, teoretic, România ar putea produce o varietate extrem de importantă de produse agricole, devenind astfel actor real cu pondere politică importantă în Europa, numai că, printr-un mister absolut inexplicabil, toată atenţia naţiunii este mutată, parcă programatic, spre mizeria cotidiană a injuriilor şi bălăcărelilor politice, lăsând loc liber nu unei politici agricole inteligente care să preia fondurile europene, ci speculei ordinare la care se dedau importatorii de produse alimentare ieftine şi proaste, vândute scump, ca trufandale, într-o ţară care a uitat prea repede ce era în stare să facă.

Mă întreb, spre exemplu, de ce oare oamenii noştri politici nu semnalează românilor dezbaterea europeană pe produse agricole bio, poate una dintre cele mai importante pieţe competitive în care am putea să existăm în viitor.

Nepăsarea costă şi plătim deja enorm pentru ea.