O Italie federală: soluţie de criză?

Opoziţia şi sindicatele italiene avertizează că proiectul guvernului ar putea duce la secesiune. Pentru „a scoate Italia din criză”, puterea de dreapta preia astfel o idee mai veche a extremiştilor din Liga Nordului: federalismul fiscal.

Imaginaţi-vă nordul Italiei transformat într-un fel de „Baviera" made in Italy. În care ar curge lapte şi miere ca în regiunea cea mai bogată a Germaniei şi care în plus ar putea avea avantajul de a avea o climă generoasă şi un stil mai fistichiu decât la nemţi. Pornind de la mâncare, fără variante de tipul „capuccino şi crenvurşti" şi terminând cu pantofii, care să fie nu numai comozi, ci şi la modă.

Un scenariu real? Sau cai verzi pe pereţi, un fel de glumă de prost gust pe spezele amărâţilor care visează cu ochii deschişi şi îşi creează o lume virtuală doar uitându-se la televizor? Guvernul de la Roma al lui Silvio Berlusconi nu are niciun dubiu: federalismul este soluţia cea mai bună pentru modernizarea ţării şi pentru a face faţă crizei financiare internaţionale. Mai nou, a fost creat şi un Minister al federalismului care să controleze regiunile dacă îşi fac bine temele, fără să realizeze că de fapt proiectul este contestat în primul rând de regiuni.

Aceasta, chiar dacă guvernul vrea să convingă opinia publică că noua formă de autonomie nu este deloc o subminare a unităţii statului, ci, dimpotrivă, ar conduce la o consolidare substanţială a unităţii pentru că ar reduce sentimentul de constrângere. Pentru asta, flutură un singur slogan: faptul că redistribuirea fondurilor este adesea inechitabilă şi nu ţine cont de principiul contributivităţii. Federalismul ar urma să rezolve toate problemele, în viziunea guvernului italian.

Ce-i drept, de multe ori regiunile care aduc cele mai multe fonduri la bugetul de stat primesc înapoi cele mai puţine fonduri pentru investiţii şi, în plus, de cele mai multe ori redistribuirea fondurilor se face pe criterii politice şi clientelare. Potrivit coaliţiei de la guvernare, autonomia economică locală ar „îndrepta" aceste realităţi. „Tocmai de aceea federalismul fiscal este o reformă istorică", a declarat ministrul Economiei, Giulio Tremonti.

Ministrul Economiei a mai spus că aplicarea reformei va dura doi ani. „Considerăm această durată, aparent lungă, ca fiind corectă şi înţeleaptă", a explicat el.

O alianţă „contra"

O altă „bijuterie“, Villa Giulia

Alături de opoziţie protestează însă şi o parte din foştii aliaţi ai lui Berlusconi, primarii şi guvernatorii de regiuni, sindicatele şi societatea civilă. În plus, gurile rele vorbesc de un proiect obscur pe termen lung care poate conduce mai devreme sau mai târziu şi la secesiune.

Şi aceasta dacă ne gândim că  federalismul fiscal este de fapt de ani de zile principala cerere a Ligii Nordului, care doreşte ca regiunile din nordul Italiei, mai bogate decât sudul, să pastreze o parte mai mare din impozitele pe care le dau statului central.

Acest partid populist, care permite dreptei lui Berlusconi să aibă majoritatea absolută în Parlament, a făcut din adoptarea federalismului fiscal condiţia pentru susţinerea acordată guvernului. Iar liderul său, Umberto Bossi, este cunoscut pentru discursurile sale secesioniste despre autonomia nordului Italiei, cunoscută sub denumirea Padania.

Demisie înainte de a începe

Ca o curiozitate, noul ministru al Federalismului din cabinetul Berlusconi a demisionat după mai puţin de o lună de la învestirea sa în funcţie. Premierul, care traversează cea mai grea perioada a guvernării sale, a acceptat demisia acestuia. Aldo Brancher şi-a anunţat oficial demisia la un tribunal. Brancher era responsabil de supravegherea regiunilor statului italian. Încercările sale de a oferi mai multă autonomie regiunilor în domeniul economic, al educaţiei şi sănătăţii, au fost dur criticate de opoziţie.

Mai mulţi politicieni

s-au declarat indignaţi atunci când Brancher s-a folosit de imunitatea sa de ministru pentru a nu fi judecat. Mai grav, numele lui Aldo Brancher a figurat şi într-un caz de deturnare de fonduri.

Ce înseamnă concret federalismul

De remarcat este faptul că primul set de măsuri pentru implementarea federalismului fiscal prevede trecerea plajelor, lacurilor, râurilor, porturilor şi aeroporturilor mici în administrarea directă a regiunilor. Excepţiile sunt constituite de cursurile importante de râuri precum Po şi Tibru, porturile şi aeroporturile mari de interes naţional şi alte obiective militare.

Paradoxul este însă că asupra acestor măsuri a existat de la început un acord destul de amplu, considerându-se că prin ele se vor reduce şi eficientiza cheltuielile. Toate formele de venit de pe urma exploatării obiectivelor trecute în administrarea autorităţilor locale ar merge le bugetele locale, iar administrarea acestor venituri se va afla exclusiv la latitudinea autorităţilor locului.

Ministru controversat

Aldo Brancher, noul ministru al Federalismului din cabinetul Berlusconi, a demisionat după mai puţin de o lună de la învestirea sa în funcţie. Brancher era responsabil de supravegherea regiunilor statului italian. Numele său a figurat şi într-un caz de deturnare de fonduri.

Nemulţumire „la ţară"

Provinciile, Regiunile şi Comunele din Italia nu par să fie toate mulţumite de faptul că urmează să administreze diverse bunuri ale statului, chiar dacă acest demers ar trebui să fie, cel puţin teoretic, avantajos din punct de vedere financiar. Săptămâna trecută, mai mulţi guvernatori şi preşedinţi de regiuni au cerut, în scris, o întâlnire cu Silvio Berlusconi şi cu miniştrii responsabili cu punerea în practică a măsurilor de austeritate.

Cererea lor a rămas, până în prezent, fără răspuns. Nemulţumirea „provincialilor" se manifestă şi din cauza bugetelor „ajustate", dar şi pentru că nu au fost consultaţi în privinţa modului în care va fi aplicat federalismul fiscal.

„Comorile" Italiei, de vânzare

Vârfuri ale Munţilor Dolomiţi, vechi faruri, palate din marile oraşe ori chiar insule şi plaje vor ajunge din „mâinile" statului italian în cele ale Regiunilor, Comunelor şi Provinciilor, conform noilor reglementări prevăzute de aşa-numitul „federalismo demaniale" (prin care proprietăţile de stat sunt înstrăinate şi administrate de entităţi locale). Reglementările reprezintă un prim şi important pas către federalismul fiscal, propus de principalul aliat la guvernare al lui Silvio Berlusconi, formaţiunea xenofobă şi separatistă Liga Nordului.

Noile norme juridice referitoare la „federalismo demaniale" au fost aprobate în şedinţa de guvern din 20 mai 2010. Urmează ca până la sfârşitul acestei luni să fie dată publicităţii lista oficială a „comorilor" pe care administraţiile locale le pot gestiona după cum cred de cuviinţă (scoaterea lor la vânzare fiind cea mai probabilă), pentru a mai acoperi „găurile" din datoria publică şi a face faţă cerinţelor fiscale crescute ale Cabinetului Berlusconi. Prin vânzarea unor castele, aeroporturi şi cazărmi dezafectate, vile, palate şi insule se urmăreşte obţinerea unei sume considerabile, de circa trei miliarde de euro.

În inventarul bunurilor sau teritoriilor pe care statul urmează să le înstrăineze un loc aparte îl ocupă Muzeul Villa Giulia din Roma (ce ar putea fi cumpărat cu cel puţin 24 de milioane de euro), important şi cunoscut obiectiv turistic, precum şi palatul Normanno din Palermo. Vechi de 900 de ani, acesta are un preţ de vânzare estimat la 96 de milioane de euro. Alte clădiri ce ar putea să dobândească noi proprietari sunt Arhivele de Stat din Trieste, fortul Sant'Erasmus din Veneţia, Zidul Îngerilor din Genova, precum şi o parte din piaţa Porta Portese din Roma.Pe listă mai figurează cunoscutul Spignon din Veneţia.

De la munte la plajă

La fel, insula Santo Stefano, masivul muntos din Dolomiţi Monte Cristallo şi două plaje de pe marginea Lacului Como sunt câteva dintre frumuseţile naturale pe care Guvernul de la Roma intenţionează să le fructifice în drumul spre federalismul fiscal.