În plus, summitul UE-China nu ar trebui să fie reprogramat până la sfârşitul anului dacă partea chineză nu face concesii importante privind protejarea investiţiilor şi companiilor europene pe teritoriul său.
 
În discursul ţinut în faţa Parlamentului European pentru prezentarea priorităţilor preşedinţiei germane a Consiliului UE, cancelarul german Angela Merkel a evitat însă să critice Partidul Comunist Chinez pentru noua lege a securităţii din Hong-Kong şi nu a pomenit nimic concret despre încălcările drepturilor omului de către acest regim odios.
 
Ameninţarea chineză ca provocare globală nu este o prioritate a preşedinţiei germane a Consiliului UE, iar Berlinul se teme să supere China şi continuă politica ”business as usual”, în care interesele economice primează asupra drepturilor omului.
 
Formulări vagi şi ultradiplomatice precum ”relaţiile UE cu China sunt marcate de legături comerciale strânse, dar şi de concepţii diferite privind problemele socio-politice, în privinţa drepturilor omului şi a statului de drept” ascund aceeaşi abordare naivă şi depăşită ”Wandel durch Handel”, care nu a dat rezultate nici în cazul Parteneriatului de modernizare (Modernisierungspartnerschaft) cu Rusia. Făcând afaceri cu astfel de regimuri nedemocratice nu produci liberalizare economică şi politică, ci mai degrabă devii prizonierul acestora, iar ele în loc să joace după regulile şi standardele europene, ajung să le impună europenilor propriile reguli.
 
Tocmai acum după ce secretarul de stat american Mike Pompeo a anunţat recent că acceptă propunerea europenilor de a institui un mecanism de dialog permanent şi de coordonare între SUA şi UE privind gestionarea relaţiei cu China, pe fondul pandemiei de Covid-19, partenerii transatlantici au şansa să-şi reconfigureze total relaţia cu Beijingul. Continuarea abordării ”business as usual” de către UE ar fi o greşeală strategică şi irosirea unei oportunităţi importante de îndiguire a influenţei Beijingului în lume.
 
China trebuie să fie determinată să joace corect, să respecte regulile Organizaţiei Mondiale a Comerţului, să semneze un acord de protejare a investiţiilor occidentale. Mai pe scurt, Beijingul trebuie să înţeleagă că nu poate face ce vrea cu Vestul, care este complet dependent de China, ci este în realitate o relaţie de interdependenţă.
 
În timp ce SUA şi Marea Britanie au condamnat puternic legea securităţii impusă de China în Hong-Kong, iar Londra a acordat chiar cetăţenii pentru rezidenţii de acolo, Merkel a insistat pe nevoia de a căuta dialogul cu China, pe baza ”încrederii reciproce”. Mai grav, Ministerul de Externe german a recomandat cetăţenilor germani aflaţi în Hong-Kong să nu posteze comentarii care ar putea fi percepute ca fiind critice la adresa Chinei pentru că ar putea fi arestaţi. Ce altă dovadă mai bună pentru abordarea submisivă şi excesiv de acomodantă faţă de China ar putea să existe decât acest apel la autocenzură?
 
Din păcate abordarea Angelei Merkel faţă de China este total ruptă de realitate, bazată pe iluzia totală că prin strângerea relaţiilor economice, astfel de regimuri pot deveni liberale şi pro-occidentale. După cum s-a dovedit în nenumărate rânduri – aşa ceva nu se va întâmpla niciodată.
 
Citeşte şi: