Noua Ordine Mondială se instalează şi la noi trece neobservată

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
s

Ieri, în nepăsarea obişnuită a politicienilor noştri, a trecut neobservată Ziua Mondială a Populaţiei, ocazie cu care, în principiu, măcar peste câteva statistici să-şi fi aruncat ochii pentru a vedea care este natura bătăliei pentru supravieţuire în care sunt antrenate naţiunile planetei, fiecare, în felul său, confruntată cu consecinţele unui fenomen fascinant, înspăimântător şi de neoprit: creşterea exponenţială a populaţiei globului.

Generând Noua Ordine Mondială, cea reală şi nu cea a teoriilor din ce în ce mai ridicole ale conspiraţiei.

Consecinţele sunt deja foarte importante dar, în acest ritm de acum, vor ajunge neaşteptat de rapid să se transforme în schimbări sistemice la nivel global, determinând rupturi în matricele de dezvoltare ale civilizaţiei umane, impunând preponderenţa unor alte culturi, alte moduri de comportament, altor filozofii şi moduri de a concepe existenţa prin raportare la alte religii şi credinţe.

În 1950 - afirmă realizatorii unui studiu de prezentare difuzat de divizia «Populaţie» a ONU,- la cinci ani după fondarea ONU, populaţia lumii era estimată la aproximativ 2,6 miliarde persoane. În 1987 a ajuns la 5 miliarde, a urcat la 6 miliarde în 1999. În octombrie 2011, populaţia lumii era estimată la 7 milioane, iar proiecţiile arată că în 2030 va putea atinge 8,5  miliarde, apoi 9,7 miliarde în 2050 şi 11,2 miliarde până la orizontul anului 2100”.

When the world's population reached each billion milestone:

One billion - 1804

Two billion - 1927 (took 123 years) 

Three billion - 1960 (took 33 years)

Four billion - 1974 (took 14 years)

Five billion - 1987 (took 13 years)

Six billion - 1999 (took 12 years)

Seven billion - 2011 (took 12 years)

Eight billion - 2024* (UN projection)

f

Semnul cel mai clar al următoarei ineluctabile schimbări profunde este diferenţa demografică extrem de importantă şi care se va accentua în deceniile viitoare între spaţiul asiatic unde trăieşte acum 64% din populaţia lumii şi restul continentelor: Africa reprezintă 17% (1,3 miliarde de locuitori), Europa reprezintă 10% (750 de milioane de locuitori), 8% în America Latină şi Caraibe (650 milioane locuitori), 5% în America de Nord (370 milioane) şi Oceania cu 43 milioane de locuitori. Faceţi acum o comparţie cu ponderea Chinei şi a Indiei, statele cele mai populate ale planetei, reprezentând procentual 19 şi, respectiv, 18% din populaţia globală. După datele existente la nivelul anului trecut, China avea a o populaţie de 1.439.324.000 de oameni, iar India de 1.380.000.000 de locuitori.

În principiu, ne-am fi aşteptat ca această creştere de până acum să constituie şi trendul pentru viitorul previzibil. Surprinza este că experţii ONU spun că Africa va fi continentul cu cea mai rapidă creştere demografică, cu o adevărată explozie demografică în zona Africii subsaharieene care chiar se dubla la orizontul anului 2050. Importantă mi se pare şi observaţia lor este că acest fenomen se va produce oricum „chiar în condiţiile în care s-ar putea observa o reducere importantă a nivelului de fertilitate în următorii ani. Indiferent de incertitudinea privind viitorul trend al fertilităţii în Africa, numărul foarte mare de tineri care vor ajunge la perioada de maturitate în anii următori şi vor avea proprii lor copii, ne fac să afirmăm că regiunea respectivă va juca un rol central în definirea modului în care va arăta distribuţia populaţiei globale în următoarele decade”.

Dar ceea ce mi se pare a fi o predicţie foarte gravă, cu consecinţe care mi se par a fi chiar înspăimântoare este cea privind viitorul demografic al Europei, ponderea sa între celelalte naţiuni ale lumii şi, implicit, puterea sa viitoare de a influenţa dezvoltări globale şi, ca atare, de a conta ca valoare civilizaţională activă. „...dintre cele 55 de populaţii sau zone ale lumii pentru care ne aşteptăm să constatăm o descreştere până în 2050, 26 dintre aceste urmând să sufere o contracţie cu cel puţin 10%. Ne aşteptăm să vedem cum populaţia unora dintre aceste ţări să scadă cu peste 15% pânnă în anul 2050, incluzând pe listă Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Letonia, Lituania, Ungaria, Bulgaria, Republica Moldova, România, Serbia şi Ucraina. Fertilitatea în toate ţările europene este acum sub nivelul minimal necesar pentru înlocuirea naturală a populaţiei (aproximativ 2,1 copii pentru fiecare femeie), iar în majoritatea cazurilor acesta este un fenomen caracteristic ultimelor decenii”.

Europa este îmbătrânită şi urmează în acest sens spaţiul rus şi mai ales modelul nord-american: creşterea populaţiei vârstnince se combină cu modificarea echilibrului deomgrafic istoric între grupa majoritară a populaţiei autohtone (dacă vreţi, în SUA ei consideră a fi grupa WASP drept reprezentativă pentru acest tip de populaţie).

x

Totul se dezechilibrează masiv, vizibil, şi datorită unei migraţii continue venite din surse externe şi, în UE, combinată cu migraţia internă a săracilor şi disperaţilor din est, în principal din România, prima ţară de export de forţă de muncă necalificată din Europa.

Sunt acum mai multe teorii privind modul în care statele care contează în ecuaţia dezvoltării planetare îşi construiesc raţionamentul de supravieţuire. În general - şi vom vedea dacă va fi suficient - idee generală este că evoluţiile negative demografice pot fi compensate printr-o relevanţă din ce în ce mai puternică a capacităţilor naţionale de producţie de înaltă tehnologie. Sigur că da, numai că acest tip de gândire se bazează pe luarea în calcul a unui model de dezvoltare socială care să meargă pe modelul ultimelor decenii.

Numai că schimbările anunţate de experţii ONU se vor produce de acum înainte într-un nou tip de realitate socială, absolut necunoscută şi în consecinţă cu evoluţii sectoriale imprevizibile, cel al „noii normalităţi” post-pandemie. Vedem că, deja, modele culturale de dezvoltare tradiţionale sunt puse sub semnul întrebării, chiar violent, apar în prim plan noi grupuri de contestatari cu agende ale unei revolte care este la fel de globală precum pandemia.

În acest sens, poate ar fi util să fie vreodată declanşate şi în România dezbateri despre modul în care societatea în schimbare profundă va genera noi modele în care se va dezvolta, şi va impune noi tipare socio-culturale.  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite