Miliardarii lumii şi slăbiciunile lor costisitoare

În fiecare zi, lumea se îmbogăţeşte cu 2.000 de milionari noi. Întreprinzători inteligenţi fac, la rândul lor, averi speculându-le apetitul pentru fantezii luxoase. În ciuda prognozelor

În fiecare zi, lumea se îmbogăţeşte cu 2.000 de milionari noi. Întreprinzători inteligenţi fac, la rândul lor, averi speculându-le apetitul pentru fantezii luxoase.

În ciuda prognozelor alarmiste, a preţului petrolului, a restrângerii pieţelor şi a celorlalte "ingrediente" folosite din belşug de analişti pentru a demonstra că economia mondială nu se simte prea bine, milionarii în dolari apar ca ciupercile după ploaie. Ritmul ar fi de 2.000 pe zi.

Planeta noastră numără azi nu mai puţin de 9,5 milioane de milionari în dolari, adică un fericit la 684 de pământeni. Susţinute de evoluţiile economiei mondiale, marile averi nu contenesc să crească. Pe scurt, bogaţii lumii sunt din ce în ce mai mulţi şi dispun de tot mai mulţi bani. Potrivit celei de-a 11-a ediţii a "World Wealth Report" (surse Merrill Lynch şi Capgemini), Asia şi Orientul Mijlociu sunt noile paradisuri ale milionarilor. Împreună, cele două regiuni găzduiesc mai bine de o treime din bogaţii mapamondului, adică 2,9 milioane.

Ca ţări, primul loc e disputat de Singapore şi India, care au cunoscut, între 2005 şi 2006, o creştere cu 20% a numărului milionarilor autohtoni. Urmează, în ordine, Indonezia şi Rusia. Ca densitate însă, Elveţia şi Emiratele Arabe Unite bat de departe recordul. În aceste ţări, fiecare al 37-lea, respectiv al 57-lea rezident se poate lăuda cu conturi de milioane. Probabilitatea de a te învecina cu un milionar este mare şi la Singapore (unul la 69) sau Hong Kong (unul la 80).

Populaţia bogaţilor este totuşi foarte concentrată. Trei ţări reprezintă 55% din milionarii lumii. Singure, Statele Unite deţin un procent de 32 la sută, urmate de Japonia şi Germania.

Există bogaţi şi bogaţi Diferenţe notabile sunt însă şi printre cei avuţi. Există oameni bogaţi şi există oameni extrem de bogaţi. Clubul exclusivist al miliardarilor nu numără mai mult de 1.000 de membri. Revista "Forbes" le recenzează anual averile. În 2007, în "club" au mai intrat 178 de membri. Între ei, 19 ruşi, 14 indieni, 13 chinezi şi 10 spanioli. Alte ţări, între care România, Serbia, Ciprul şi Oman, au produs în acest an primul miliardar. Fenomenul înavuţirii nu se va opri, averile urmând să sporească cu 6,8% pe an până în 2011, când vor atinge, împreună, fabuloasa cifră de 51.600 miliarde de dolari.

Cu totul şi cu totul de aur

Show-room-ul din Hong Kong al lui Lam Sai-wing pare să ilustreze anticul mit al regelui Midas, cel care, din lăcomie, şi-a dorit să transforme în aur tot ce atinge, iar zeii i-au îndeplinit dorinţa. Aranjat pe 650 de metri pătraţi după modelul unui apartament, Swisshorn Gold Palace expune mobile, o sumedenie de obiecte decorative şi sanitare, o cadă, toalete şi chiuvete, toate aurite sau din aur masiv.

Lam, preşedintele Grupului Hang Fung Gold Technology din Hong Kong şi, totodată, iniţiatorul show-room-ului, spune că s-a inspirat dintr-o veche legendă a Chinei referitoare la un împărat al dinastiei Han şi la promisiunea sa neonorată de a-i clădi soţiei favorite un palat de aur. În cinci ani şi cu cheltuiala a două tone de aur, Lam a dat formă "palatului", care cuprinde acum şi o trăsură cu ornamente din diamante. Vizitatorul obişnuit plăteşte trei dolari pentru a arunca o privire.

Pentru cei care îşi permit şi vor să petreacă o noapte într-un pat de aur, plăcerea costă 25.000 de dolari, scrie "South China Morning Post". Evident, amatori au fost şi sunt destui, existând rezervări pentru o noapte în patul de aur şi cu săptămâni înainte. Semn că investiţia lui Lam Sai-wing în mofturi excentrice n-a fost deloc prost gândită. Cât despre vizitatorii obişnuiţi, azi, prin "palatul" de aur se perindă, zilnic, circa 3.000.

Creaţii - unicat pentru adevăraţii cunoscători

Bugatti Veyron, maşina care prinde 400km/h în 10 secunde.

Vor fi doar 300 în lume. Aşa au decis producătorii pentru a spori atracţia exclusivităţii. Producţia bijuteriei pe roţi, care poartă numele de Bugatti Veyron 16.4, a început în 2005 la Molsheim, în Alsacia (marca aparţine acum grupului Volkswagen). În cei doi ani scurşi de-atunci au fost fabricate doar 90. Ritmul de melc e explicabil: de fiecare Veyron se ocupă o echipă de cinci tehnicieni calificaţi, iar asamblarea durează o lună. În acest an, doar 85 de astfel de bolizi vor ajunge la clienţi.

Supermaşina este echipată cu un motor W16 cu patru turbocompresoare de 1001 cai putere. Cu o asemenea dotare, Veyronul prinde 407 kilometri la oră! Atinge suta în două secunde şi jumătate, iar în caz de frânare urgentă nu are nevoie de mai mult de 10 secunde pentru a încetini de la 400km/h la oprirea completă. Cunoscătorii o consideră magnifică şi cred că îşi justifică pe deplin preţul care o face cea mai scumpă din lume: 1.100.000 de euro, fără taxe. Nu întâmplător, deviza lui Ettore Bugatti era: "Nimic pe lumea asta nu-i prea frumos sau prea scump". Producătorii alsacieni o respectă şi azi.

O "virtute" dorită şi de vicioşi

2002 a fost anul de naştere al celularului-bijuterie. Numit, paradoxal, "Virtue" (virtute), carcasa lui a trecut cu bine toate testele de rezistenţă, "de la benzină la parfum". În plus, se poate trece peste ea şi cu un 4x4, fără ca telefonul să sufere stricăciuni. Toate piesele sale sunt lucrate manual, ceea ce înseamnă că asamblarea unui singur telefon durează de la o jumătate de zi ("Constellation" - 3.700 de euro, cel mai simplu model), la trei luni ("Signature"). Un "Signature", placat cu aur şi împodobit cu diamante, poate costa în jur de 78.000 de euro. Cam atât costă şi un "Constellation Black Satin". În afara "moftului" sclipitor - carcasa din metal preţios, pietrele etc. -, un astfel de telefon oferă, prin abonament, o grămadă de servicii practice, rezervări la restaurant, la capătul lumii, bilete de avion etc.

Richard Mille, Formula 1 la ceasuri

Când a creat, în 1999, linia care-i poartă numele, elveţianul Richard Mille nu-şi închipuia că va deveni atât de rapid brand în ceasornicăria de lux. Azi, devenită una dintre cele mai exclusiviste din lume, marca Richard Mille se adresează doar milionarilor. Dar nu celor "oarecare", ci cunoscătorilor rafinaţi. Ceasurile RM, fiecare model nedepăşind câteva zeci de "bucăţi", sunt adesea calificate drept Formula 1 în branşa ceasornicarilor. Elitist, ca şi ceasul pe care l-a creat, patronul Richard Mille este sponsorul pilotului brazilian de F1, Felipe Massa (foto), căruia i-a dedicat modelul RM005.

Aceste instrumente de mare precizie îmbină, în forme originale, tehnicile clasice elveţiene cu ultimele descoperiri în domeniu şi se bucură de renumele de a fi cele mai elaborate din lume. Atracţia însă o reprezintă seria limitată a modelelor. Cel mai celebru între acestea, Tourbillon RM008 (cu cronograf), poate ajunge la 500.000 de dolari. Iar un RM012, de pildă, costă 385.000 de euro. Acest ultim model are şi o versiune în platină, în doar 30 de exemplare. Deşi nu sunt încă toate gata, au fost deja vândute.

Un aristocrat englez, în serviciul celor bogaţi

Compania "Quintessentially", fondată de strănepotul unui baronet, îndeplineşte orice capriciu, de la furnizarea unui Boeing roz la o duzină de păuni albi.

Când a fost lansată, în 2000, compania londoneză de servicii de lux "Quintessentially" a fost primită pe piaţă cu o mare doză de scepticism. Cunoscătorii n-ar fi pariat o centimă pe succesul produsului şi datorită iniţiatorului, Ben Elliot (25 de ani în acel moment - foto). Tânărul abia falimentase o altă afacere - un lanţ de baruri. În plus, Elliot este strănepotul unui baronet englez, iar detractorii, ştiind metehnele aristocraţilor, nu puteau în ruptul capului să creadă că va munci pe brânci pentru a satisface capriciile miliardarilor, mai ales ale celor parveniţi. Acum, recunosc că s-au înşelat.

Demarată cu doar patru angajaţi, "Quintessentially" numără azi 28 de filiale în oraşele cele mai scumpe ale planetei şi 800 de salariaţi, care răspund prompt cererilor celor 25.000 de membri, 24 de ore din 24. Pentru a deveni client "Quintessentially" şi a dobândi astfel dreptul de a "accede inaccesibilul", cum se laudă patronul, e nevoie de o cotizaţie anuală de 36.000 de euro. Compusă în principal din oameni de afaceri şi bancheri, atraşi mai ales de ofertele tradiţionale rezervate VIP-urilor - organizare de recepţii, închirire de limuzine etc. -, lista clienţilor companiei include şi o pletoră de celebrităţi, cum ar fi Madonna, Gwyneth Paltrow, Jennifer Lopez sau Mick Jagger.

Topul performanţelor În principal, compania organizează viaţa socială a membrilor săi, de la alegerea hotelului pentru weekend la plimbarea căţelului, oferind în acelaşi timp o ambianţă pe care doar banii nu o pot asigura. Fie că e vorba de prezenţa unui fotbalist celebru care să se joace cu mezinul familiei, la aniversarea acestuia, sau de invitarea unor staruri la petreceri private, "Quintessentially" rezolvă prompt cererea. Există chiar un folclor suculent în privinţa fanteziilor satisfăcute de companie. Astfel, "Quintessentially" a făcut rost de un Boeing vopsit în roz pentru o cerere în căsătorie romantică şi a reuşit să găsească o duzină de păuni albinoşi pentru o petrecere snoabă dată de Jennifer Lopez.

Botezul unei stele adevărate Între alte performanţe ale companiei s-ar număra şi botezul unei stele adevărate din Calea Lactee cu numele unui astronom amator, dar cu conturi în bancă cu multe zerouri sau achiziţionarea unei mănuşi de masaj din vizon, folosită într-un vechi film cu James Bond, pe care un bogat colecţionar şi admirator al spionului a ţinut morţiş s-o obţină.

Banchete ca pe vremea ţarului Alexandru al II-lea Pentru că Londra contemporană a devenit capitala incontestabilă a marilor averi, mai ales datorită oligarhilor ruşi şi exilaţilor fiscali, compania nu se mai mulţumeşte să răspundă cererilor clienţilor, ci îşi creează propriile evenimente. Aşa s-a întâmplat în martie anul acesta, când a organizat, în beneficiul UNICEF, marele dineu al ţarilor. "Quintessentially"  a recreat cu acest prilej, spre delectarea celor 350 de membri aleşi pe sprânceană, banchetul dat în 1867, la "Cafe des Anglais" din Paris în onoarea ţarului Alexandru al II-lea şi a împăratului Wilhelm I al Prusiei.