Micul trafic cu benzină

După Vladimir Mizui, directorul Transservis-N, o societate din oraşul Narva care gestionează tranzitul la frontiera ruso-estoniană, doar 5% din cei care stau la coadă, la vamă, pentru a trece în Rusia sunt turişti sau oameni de afaceri.

Majoritatea se opreşte la Ivangorod (oraşul rusesc cel mai apropiat de graniţă), unde staţiile de benzină au „crescut" în ultima vreme ca ciupercile după ploaie. Estonienii îşi fac aici plinul la maşini, apoi se întorc acasă. Principalul motiv al acestui mic comerţ îl reprezintă explozia şomajului în micul stat baltic. În Rusia, benzina este de aproape două ori mai ieftină ca în Estonia. În plus, cei care posedă „paşaport gri" (atribuit rusofonilor, ce formează 95% din populaţia oraşului Narva) n-au nevoie de viză pentru a intra în Rusia.

Înainte, mulţi locuitori din Narva îşi câştigau pâinea vânzând ţigări cumpărate în Rusia. Lucrurile s-au complicat, însă, din iulie trecut, când importul de ţigări din Rusia a fost limitat la două pachete de persoană.

Transportatorul de benzină - benzovoz - are un profil anume: este bărbat, are în jur de 43 de ani şi e şomer. Vânzarea de benzină rusească îl ajută să supravieţuiască. Câştigă pe un plin între 500 şi 700 de coroane (între 33 şi 46 de euro), în funcţie şi de cât timp stă la coadă la frontieră. Uneori durează şi două zile. Un „benzovoz" cu experienţă face cam zece „excursii" în fiecare lună, iar câştigul e bunicel: între 200 şi 260 de euro.

Cozile funcţionează pe bază de bilete de ordine şi există două moduri de a trece frontiera. Unul rapid, folosit de cei care merg mai departe de Ivangorod, şi care presupune cumpărarea, cu două-trei zile înainte, a unui astfel de bilet contra sumei de 20 de euro. Astfel, celui interesat i se garantează trecerea rapidă a frontierei, la o oră fixată dinainte.

„Benzovozii" nu-şi permit taxa de trecere la oră fixă. În schimb, se pot aşeza la coadă, chiar... de la ei de acasă. Iau un bilet de la Transservis, pe care e notat numărului locului ocupat în coadă şi numărul de înmatriculare al maşinii.

Apoi, urmăresc pe computerul de acasă înaintarea cozii. Când li se apropie rândul, se urcă la volan, ajung la timp la punctul de control şi pe-aci ţi-e drumul către Ivangorod. Traficanţii de benzină se tem însă că situaţia nu va mai dura. Guvernul îi poate pune capăt în orice moment, aşa cum s-a întâmplat cu traficul de ţigări.