Lupta kurzilor pentru drepturi şi pământ

Lupta kurzilor
pentru drepturi şi pământ

Forţele Turciei au atacat poziţii ale kurzilor din nord-estul Siriei, după ce trupele Statelor Unite au început să părăsească zona, într-o schimbare abruptă de strategie a preşedintelui Donald Trump, care a fost intens criticată la Washington şi catalogată drept o trădare a aliaţilor kurzi de către America.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ankara spune că plănuieşte să creeze „o zonă de siguranţă” pentru a reloca milioane de refugiaţi care trăiesc în prezent pe pământ turc. Aceasta ar funcţiona ca un tampon împotriva a ceea ce Turcia vede ca principală ameninţare la securitatea sa din Siria – luptătorii kurzi YPG, despre care Ankara spune că au legături cu militanţii care conduc mişcări de insurgenţă în Turcia.
 
Turcia, Siria, Irak şi Iran au toate minorităţi kurde mari, care încearcă să obţină diferite niveluri de autonomie de la guvernele centrale, după zeci de ani de represiune.
 

Istoria

 
Minoritatea etnică kurdă, în mare parte musulmani suniţi, vorbeşte o limbă înrudită cu persana (parsi) şi trăieşte în mare parte în regiunea montană care se întinde de-a lungul graniţelor din Armenia, Irak, Iran, Siria şi Turcia. 
Naţionalismul kurzilor a fost provocat în anii 1890, atunci când Imperiul Otoman se clătina. Tratatul de la Sevres din 1920 le-a promis independenţa.
 
Trei ani mai târziu, liderul turc Kemal Ataturk a distrus acel acord. Tratatul de la Lausanne, ratificat în 1924, i-a împărţit pe kurzi între naţiunile noi din Orientul Mijlociu.
 

Siria

 
Înainte ca revolta populară din Siria să se declanşeze, în 2011, kurzii formau 8-10 la sută din populaţie.
Statul Baathist, care punea la loc de cinste naţionalismul arab, i-a privat pe mii de kurzi de drepturi cetăţeneşti, le-a interzis limba şi a redus la minimum activitatea politică kurdă.
 
În timul războiului, preşedintele Bashar al-Assad s-a concentrat în principal pe eradicarea rebelilor arabi suniţi, cu ajutorul Rusiei şi al Iranului, ignorând luptătorii kurzi care şi-au creat o zonă condusă de ei înşişi, în partea de nord şi de est.
 
Forţele kurde s-au dovedit a fi printre cei mai mari câştigători, controlând aproximativ un sfert din ţară – teritoriu bogat în petrol, apă şi teren agricol. Este cea mai mare bucată din Siria care nu este în mâinile statului, acum cu propriile sale forţe şi birocraţie.
 
Assad a spus că va recupera nord-estul, dar cele două părţi au păstrat câteva canale deschise.
 
Puiterea miliţiei kurde YPG a crescut după ce şi-a unit forţele cu trupele SUA, pentru a recupera teritoriul câştigat de gruparea Stat Islamic. Deşi acţiunile militare şi prezenţa SUA au furnizat o umbrelă de securitate care a ajutat extinderea influenţei kurde, Washingtonul se opune planurilor de autonomie.
Liderii kurzi sirieni susţin că nu-şi doresc o separare, ci mai degrabă o autonomie regională, ca parte din Siria.
 
Kurzi din Suedia protestează faţă de intervenţia militară a Turciei în nordul Siriei FOTO EPA / EFE 

Turcia

 
Kurzii reprezintă aproximativ 20 la sută din populaţia ţării.
 
Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) a ridicat armele împotriva statului în 1984, conducând o insurgenţă pentru autonomie în sud-estul kurd din Turcia. De atunci, peste 40.000 de oameni au fost ucişi în conflict.
 
Liderul PKK Abdullah Ocalan a fost capturat în 1999, judecat şi condamnat la moarte. Pedeapsa a fost ulterior redusă la închisoare pe viaţă, după ce Turcia a scos pedeapsa cu moartea.
 
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a eliminat restricţiile privind folosirea limbii kurde, Guvernul a purtat discuţii cu Ocalan, care este încarcerat pe o insulă din apropiere de Istanbul, în 2012, dar acestea au degenerat şi conflictul a fost reaprins.
 
Statele Unite, Uniunea Europeană şi Turcia clasifică PKK drept o organizaţie teroristă.
 
Erdogan a primis că va zdrobi YPG din Siria, pe care Ankara o consideră a fi o ramură a PKK şi a pornit o ofensivă în forţă împotriva forţelor kurde din nord şi est.
 

Irak

 
Kurzii reprezintă 15-20 la sută din populaţie, în mare parte ocupând cele trei provincii nordice din Kurdistanul irakian.
 
În timpul fostului preşedinte Saddam Hussein, kurzii irakieni au fost ţinta atacurilor cu gaze toxice, la sfârşitul anilor 1980, sate întregi au fost rase de pe faţa pământului şi kurzii au fost forţaţi să locuiască în tabere.
 
Regiunea lor a fost semiautonomiă din 1991, are propriul său guvern regional şi forţe armate, dar încă se bazează pe guvernul central de la Bagdad pentru bugetul său.
 
Atunci când militanţii Statului Islamic au măturat mare parte din nordul Irakului în 2014, luptătorii kurzi au exploatat prăbuşirea autorităţii centrale şi au preluat controlul oraşului Kirkuk, pe care îl consideră capitala lor regională antică, precum şi alte teritoriii disputate de Bagdad şi nordul kurd.
 
Forţele guvernului irakian şi luptătorii kurzi Peshmerga, cu sprijinul SUA, au învins Statul Islamic, care capturase fâşii întinse din nordul Irakului.
 
Kurzii irakieni au susţinut un referendum privind independenţa în septembrie 2017, care a avut consecinţe neaşteptate şi a declanşat o criză regională, în contexul opoziţiei de la Bagdad şi puterilor regionale.
 
Votul a stârnit reacţii militare şi economice din partea Bagdadului, care a recucerit teritoriul capturat de forţele kurde din 2014. Legăturile dintre cele două părţi s-au îmbunătăţit, dar rămân tensiuni referitoare la exporturile petroliere şi distribuirea veniturilor.
 
Kurzi din Irak protestează faţă de ofensiva Turciei în Siria FOTO AFP

Iran

 
Kurzii formează aproximativ 10 la sută din populaţie.
 
În 2011, Iranul a promis că va întări acţiunea militară împotriva Partidului Vieţii Libere din Kurdistan, o ramură a PKK care încerca să obţină o autonomie mai mare pentru kurzii din Iran.
 
Grupurile care militează pentru protecţia drepturilor omului spun că kurzii, alături de alte minorităţi etnice şi religioase, sunt discriminaţi de instituţia clericală conducătoare.
 
Unitatea de elită a Armatei iraniene, Gardienii Revoluţiei, au stârpit neliniştea din comunitatea kurdă vreme de zeci de ani şi sistemul judiciar al ţării a condamnat mulţi activişti la mulţi ani de închisoare sau chiar la maorte. Armata Iranului a cerut ca autorităţile irakiene să predea disidenţii separatişti kurzi care sunt pe teritoriul Irakului şi să le închidă bazele.
 
Te-ar putea interesa şi:
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările