Lumea statelor care se abţin: cealaltă Nouă Ordine Mondială

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Rezoluţia la ONU privind războiul dus de Rusia împotriva Ucrainei FOTO EPA-EFE
Rezoluţia la ONU privind războiul dus de Rusia împotriva Ucrainei FOTO EPA-EFE

Marea sală în care se reuneşte Adunarea Generală a Naţiunilor Unite poartă un nume intrat în folclor: „primăria mondială”. Potrivit nume, şi la bine şi la rău deopotrivă.

Ieri, poate mai mult decât vreodată în istoria organizaţiei, în „primăria mondială” a fost testată valoarea de coeziune a Ordinii Mondiale pe care o simbolizează ONU, prilej pentru a evalua cât mai exact distanţa dintre discursul politic şi umanist grandilocvent al demagogiei politice şi realitatea imediată a deciziilor care pot (sau ar putea) pune capăt războaielor şi instaura pacea demult promisă şi niciodată realizată.

Sigur că s-a vorbit despre invadarea Ucrainei de către armatele din Federaţia Rusă şi Belarus dar, pe fond, toată lume ştia că problema fundamentală era legată de o demonstraţie extrem de precisă, adică obţinerea răspunsului la întrebarea privind numărul aliaţilor Rusiei lui Putin, statele care fie se opun condamnării politicii Moscovei, fie se abţin de la vot. Ceea ce, în actualele circumstanţe, este echivalent cu susţinerea frontului diplomatic rusesc, acum ferm şi totalmente anti-american şi anti-occidental.

A fost supusă la vot Rezoluţia intitulată „Agresiunea împotriva Ucrainei” şi cerea Rusiei - considerată deci Stat Agresor - „o retragere imediată, completă şi necondiţionată a tuturor forţelor sale militare de pe teritoriul Ucrainei cu frontierele sale recunoscute internaţional”. Rezoluţie susţinută de peste 90 de ţări.  Au fost ascultate 120 de luări de cuvânt. Rezoluţia a fost aprobată cu 141 de voturi „pentru”. 5 ”împotrivă” şi 35 de abţineri. Iată rezultatele în momentul afişării lor, merită să vedem semnificaţia profundă a acestui moment de o importanţă geopolitică realmente excepţională.

ONU

S-a produs o delimitare în jocurile mondiale care prezintă o importanţă pe care o puteţi aprecia doar luând în calcul faptul că Rezoluţia respectivă era îndreptată împotriva unui Stat membru permanent în Consiliul de Securitate: pentru prima dată, avem o ţară membru permanent în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite definită într-un document oficial al Adunării Generale a Organizaţiei drept „stat agresor” şi acum acuzată de comiterea de crime de război. Asta semnifică faptul că Rusia este, cel puţin moralmente, scoasă în afara arhitecturii legislative şi de credibilitate internaţională pe care şi-a dorit s-o clădească întreaga comunitate mondială în clipa în care şi-a aşezat toate speranţele de normalitate în această organizaţie.

S-au opus acestei Rezoluţii doar Eritreea, Coreea de Nord, Belarus, Siria şi, evident, Rusia. Alte 35 de ţări s-au abţinut, le vedeţi cu indicator galben în fotografie. Printre ele, marii aliaţi ai Rusiei: în primul rând China, India, Pakistan, Bangladesh, Iran, Kazahstan, Kirghizstan, Mongolia, Vietnam, Cuba şi Venezuela. Priviţi lista de vot şi veţi vedea că este extrem de posibil ca, dacă situaţia din teren continuă să se dezvolte în parametrii conflictului de mare intensitate, să poată urma ruperi semnificative la nivelul relaţiilor economice şi de securitate regionale sau/şi globale, cu o polarizare extremă în jurul marilor actori rămaşi în scenă, din ce în ce mai vocal antagonici. Ceea ce, în final, poate duce la blocaje semnificative şi radicalizări de comportamente naţionale. Dar şi la confirmarea perspectivei îngrijorătoare între toate, adică o confirmare a agresivităţii globale a unei noi alianţe care s-ar putea desena plecând de la structura „cooperării nelimitate” Rusia-China pe care unii o pot interpreta (pe drept cuvânt sau nu, asta vom vedea) drept o axă de sprijin pentru constituirea Celeilalte Ordini Mondiale.

FOTO Cosmodromul de la Baikonur, rachetele transportoare gata de o lansare care ar putea să nu mai aibă loc

Baikonur

Nu este deloc o supoziţie teoretică. Asta a început deja să se întâmple din momentul în care se simt primele efecte masive, realmente impresionante, ale bateriilor complexe de sancţiuni care penalizează agresiunea neprovocată şi nejustificabilă a Rusiei.

Ruperile de sisteme se succed şi se extind la modul cel mai neaşteptat. Ieri, spre exemplu, cu alt ultimatum lansat de Rusia, mai precis de Agenţia Spaţială a Federaţiei Rusie care anunţă că, dacă înainte de orele 21.30, vineri, Rusia nu primeşte garanţii scrise că sateliţii britanici din „pachetul” One Web Satellites nu vor fi folosiţi în scopuri militare, atunci lansează activitatea prevăzută a se desfăşura mâine, 4 martie, de pe cosmodromul de la Baikonur (Kazahstan), cu specificarea că „orice activitate de tip hacking asupra unui satelit rus reprezintă un casus belli”, aşa cum se spune în mesajul transmis de Dimitrii Rogozin, şeful Agenţiei.

Asta în vine să completeze o ameninţare anterioară formulată de acelaşi Rogozin care anunţa că este posibil ca sancţiunile occidentale împotriva Rusiei să aibă un efect direct şi asupra activităţii Staţiei spaţiale internaţionale (ISS). În replică, un grup de hackeri afiliat la Anonymous a spus că a reuşit să spargă barierele de securitate ale sistemelor Agenţiei „Roscosmos” şi că a întrerupt controlul asupra sateliţilor din reţea, asta ca parte a unei largi ofensive cibernetice care se poartă de către „hack-activiştii” din mai multe ţări împotriva instalaţiilor strategice ale Guvernului Federaţiei Ruse.

Conform informaţiilor care circulă în acest moment, putem estima care va fi momentul următor al escaladării situaţiei de conflict din acest moment, atunci când Kremlinul ar putea lua o decizie excepţională şi care să confirme că am intrat oficial într-o cu totul altă etapă a jocurilor globale, de data asta cu şi mai puţine perspective de pace: vineri ar urma să aibă loc o şedinţă excepţională a Consiliului Federaţiei Ruse în care să fie aprobată introducerea pe întreg teritoriul naţional a „stării de război”. Asta ar schimba enorm de mult lucruri.

Printre consecinţele directe, s-ar oficializa o concentrare cu totul excepţională de putere în mâinile Preşedintelui Putin care va avea posibilitatea de a exercita un control aproape nelimitat asupra tuturor sectoarelor vieţii publice şi private a cetăţenilor, asupra armatei (inclusiv asupra dimensiunii sale nucleare), urmează să fie instituită cenzura militară şi o subordonare totală a autorităţilor civile faţă de cele militare. Măsuri similare doar cu cele decise de Stalin în perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

Acesta este scenariul definit pe baza logicii care a stat până acum la baza invaziei ruse. Ne interesează să vedem dacă şi când Occidentul va reacţiona căci dacă la Kremlin se va aproba impunerea „stării de război” înseamnă că ţara se află în stare de război formal cu cineva. E vorba de Ucraina? Dacă da, măsura asta ar fi trebuit să existe mai devreme, atunci când Parlamentul l-a autorizat pe Putin să desfăşoare operaţiuni militare în afara teritoriului naţional.

Altfel, la ce să ne gândim că urmează?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite