Lumea se reaşază
0
Parcă în ultima perioadă cuvântul război devine din ce în ce mai prezent în viaţa noastră. Orice criză majoră economică s-a sfârşit într-un conflict armat important, dar vremurile pe care le trăim ne dădeau impresia că astăzi pot exista şi alte soluţii.
Iată însă că ne-am înşelat: societatea umană, dincolo de tehnologie, nu a reuşit să ajungă la acest nivel. Asta pentru că în loc să investim în educaţie am investit în bunăstare şi putere.
Chiar în acest moment în lume se află în desfăşurare mai multe conflicte, majoritarea extrem de sângeroase.
Excepţie partea democrată, lumea pare a fi scufundată într-un permanent război şi într-o permanentă sărăcie. 1% din cetăţeni dispun de 99% din resurse.
Omenirea nu a ajuns în acest moment la soluţia de stopare a acestora şi cel mai probabil că nici nu va apărea una magică în perioada imediat următoare. În peninsula arabă Siria şi Irakul sunt practic deja dezmembrate şi sub un puternic război civil. Dispar state şi apar altele noi.
Conflictul dintre palestinieni şi evrei s-a radicalizat şi nu se vede o soluţionare în perioada care are să vină. Nordul continentului african este acum într-o situaţia similară, Libia şi Egiptul, singurele care au mai dovedit o relativă stabilitate în ultima jumătate de secol, se află în plin război civil.
De centrul Africii nici nu are rost să mai discutăm deoarece aici războiul nu s-a oprit niciodată.
În estul Europei, Ucraina se află sub asediu forţelor militare pro-ruse fără a exista, de asemenea, o perspectivă imediată. Georgia şi Republica Moldova au teritoriile parţial ocupate militar.
În sudul Americii loviturile de stat se succed cu rapiditate, iar cetăţenii ies în stradă.
În ultimii 20 de ani, lipsa polarizării lumii a dus la luarea unor decizii proaste. În loc să soluţionăm probleme am reuşit cu succes să generăm altele şi asemenea unui joc de cărţi să aruncăm toate teritoriile perimetrale Europei în conflict.
Europa se dovedeşte prea slabă şi total inexistentă la nivel global, iar vorbele spuse de la Bruxelles nu mai sunt luate în considerare din cauza faptului că nu sunt urmate şi de fapte.
Când Federaţia Rusă îşi bate joc de Ucraina, când finanţează direct şi trimite trupe pentru dezmembrarea acestui stat, când agentura rusă a umplut Europa, liderii de la Berlin spun că e timpul pentru dialog şi expulzează soldaţii americani. Parcă am fi într-un teatru al absurdului şi atitudinea Germaniei îmi ridică puternice semne de întrebare. Aici nu poate fi vorba numai de prostie, iar experienţa trecutului nu poate fi neglijată. Dacă trasăm graniţa Uniunii Europene este uimitor cât de mult seamănă harta cu cea trasată de Ribbentrop şi Molotov în 1939.
Ultimii 20 de ani au scăzut vigilenţa şi iată că ne-am trezit că nu mai ştim pe cine să credem, Federaţia Rusă reuşind cu succes să introducă în spaţiul european cea mai puternică agentură, aşa cum nu a reuşit în ultima jumătate de secol, în timpul Războiului Rece. Aparenta slăbiciune a Federaţiei Ruse a scăzut capacitatea de apărare a statelor Europei şi iată că acum avem o criză continuă, poate cea mai lungă din timpurile moderne.
Îmi pun întrebarea cât va mai dura până ce germenii războiului vor reuşi să pătrundă şi în Uniunea Europeană şi de unde vor pleca aceştia?
Iugoslavia a căzut, Ucraina e în război, România se află în centru, iar Ungaria îşi intensifică politica iredentistă. Relaţiile acesteia cu Federaţia Rusă devin chiar mai bune decât cu statele partenere din Uniunea Europeană.
Grecia a alocat în acest an cel mai mare buget pentru apărare din ultimul sfert de secol, marea majoritate ducându-se pe dotări. Cine ar putea fi inamicul?
China este strâns legată de dolarul american şi doar mimează o fraternizare cu Federaţia Rusă. Puterea asiatică stă în câteva bucăţi de hârtie printate de Banca Americii şi în realitate acest castel de nisip poate şi el cădea oricând.
Aceasta din urmă încearcă formarea unei coaliţii anti-occidentale, anti-democratice, prin intermediul BRICS.
La un sfert de secol de la căderea Zidului Berlinului ne aflăm în situaţia în care conflictele din lume sunt mai puternice şi mai dure decât oricând. Încercarea marilor puteri de a forţa crearea, dispariţia sau transformarea de state sau sisteme de conducere a generat un haos de nedescris.
Intervenţiile din Siria, Irak, Afganistan, Libia, Egipt, samd arată deja că lumea occidentală nu mai este capabilă de a gestiona corect situaţia la nivel global.
Statele sunt puternic slăbite de corupţie şi de presiunea imensă a grupurilor financiare de interese, care au ajuns să distrugă modelul de stat modern propus acum 200 de ani şi înlocuind o formă de asuprire cu o alta (sclavia modernă). Lumea nu mai trăieşte, ci munceşte pentru a plăti bucăţi de hârtie către bănci.
Marile state nu mai sunt conduse de mari oameni politici, de oameni cu viziune, ci de sondajele de opinie. Dacă acestea spun că românii trebuie urâţi în Anglia, atunci acesta este şi discursul public al politicienilor.
România trebuie să îşi redefinească corect locul în această nouă lume care pare a se reaşeza, dar parcă ne lipsesc liderii necesari.
Se încarcă comentariile...
