Lumea de după corona

Mulţi sunt de acord că lumea de după corona va fi altfel. Dar cum? Urmează un veac post-american, post-democratic şi chinez, cum zice propaganda totalitară? Şi ce va fi cu UE şi ONU, cu statele naţionale şi globalizarea?

Dacă naţiunile ar fi oameni şi oamenii fiinţe eminamente raţionale, ar fi relativ simplu. S-ar cerceta ce-a fost şi s-ar trage concluziile care, logic, se impun, construindu-se un viitor univers mai bun, mai funcţional, mai bine organizat şi mai uman.

Dar putem oare şti ce a fost şi ce va fi când încă n-avem nici vaccin, nici medicamente universal omologate în lupta contra virusului care ne sugruma, cot la cot cu răutatea, laşitatea, prostia, extremismul, corupţia şi poluarea? Latura medicală a chestiunii e una. Alta cea economico-politică. Dar niciuna nu e o carte cu şapte peceţi.

Nu e tocmai greu de efectuat, chiar şi după actualul bilanţ, provizoriu, o anchetă care să deceleze cine ce a făcut bine. Se ştie din statistici credibile, nu de felul celor chinezeşti, cine, prevăzând dezastrul şi nerelocându-şi în China comunistă industriile esenţiale, s-a descurcat pasabil sau chiar strălucit în fata asaltului morţii prin coronaviuruşi. Taiwanul, de pildă, cel ignorat de OMS. Sau Coreea de Sud.

Şi ţările ale căror sisteme medicale n-au dat ortul popii, reuşind, ca atare, să reducă net media europeană a ratei fatalităţilor în raport cu cea a infecţiilor, par să fi limitat lăudabil numărul victimelor pandemiei. În fine, s-a evidenţiat pozitiv Israelul, dacă exceptam o parte din comunităţile ultraortodoxe, pentru radicalii cărora distanţarea socială, că pentru unii îmbisericiţi, e o utopie, sau apropierea de infern.

Abundă şi indiciile privind marile greşeli şi crime comise la începutul şi în timpul crizei. Nu e vorba, în context, de cei care, că dregătorii şi legislatorii cleptocraţiei de la Bucureşti, cheltuiesc sume fabuloase pe donat mănăstirilor, slugilor lor din birocraţie şi pensiilor speciale, dar spera să scape durabil de mânia poporului pe modelul deceniilor de impunitate asigurate în postcomunism criminalilor poliţiei politice numite Securitate.

În chestiune nu sunt, prioritar, nici alţi demnitari europeni, care n-au înţeles miza actualei crize şi a urmărilor ei financiare şi economice pentru coeziunea, omogenitatea şi stabilitatea unei Uniuni scindate naţional şi politic, zdruncinate democratic şi slăbite economic încă înainte de a fi anemiata de pandemie,

E vorba de cei care au comis crima în masă ori au fost complici la această crimă, ascunzând originea, natura şi virulenta molimei. E vorba de regimul comunist al Chinei şi de asociaţii săi de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Ultimii au ignorat credibilele avertismente taiwaneze, dând în schimb crezare neverosimilelor declaraţii ale unei Chine comuniste ultrarepresive, astfel încât, nealertate la timp, statele lumii, şi, nu în ultimul rând cele europene, au întârziat, literalmente fatal pentru zeci de mii de oameni, adoptarea măsurilor de prevenţie necesare.

Dacă mari puteri globale dictatoriale precum China comunistă, aflată şi la originea altor teribile epidemii, ca şi organizaţii mondiale sinofile, precum OMS, căreia preşedintele american Trump a anunţat, în mod firesc, că i-ar putea reduce substanţial finanţarea, au clacat atât de jalnic, oare ce să ne rezerve viitorul? O ridicare în slăvi a comunismului? A Chinei? A dictaturilor? Promovarea unui guvern planetar sub conducerea organismului sanitar al ONU? O continuare şi mai impetuoasă a globalizării sub sigla anti-americanismului ruso-chinez şi a extremismului de dreapta şi de stânga?

N-ar fi mai normal că Beijingul să fie dat în judecată şi să plătească daunele pe care le-au provocat şi care, potrivit unui raport al unui ThinkTank londonez şi reluat de ziarul australian The Sydney Morning Herald, se ridică la 6,5 trilioane (milioane de milioane) de dolari?

E perfect adevărat ca microbii nu-şi prezintă paşaportul dacă vor să treacă graniţe. Pandemiile sunt probleme nu doar locale şi regionale, ci şi globale şi reclama, prin urmare, abordări nu doar naţionale, ci şi multilaterale.

Dar întrucât acest război a silit ţările să-şi închidă graniţele şi să-şi oprească exporturile de aparate de ventilaţie şi echipamente de protecţie, iar însănătoşirea bolnavilor de Covid-19 s-a dovedit o sarcină eminamente naţională, se poate oare imagina, raţional, în viitorul apropiat, o lume în care, aşa cum multă vreme s-a făcut asiduu, în vestul UE, să continue să se vitupereze statele naţionale şi să se osândească orice urmă de patriotism?

Dacă oamenii ar fi raţionali, vor înţelege că, după ce au depistat vinovaţii mari şi mici ai acestei crize fără precedent de la ultimul Război Mondial încoace, a-şi reconstrui universul înseamnă a-i elimina pe profeţii mincinoşi, pe propagandişti şi pe partizanii tiraniilor. Apoi, a îndrepta urgent ce s-a greşit, înseamnă a reforma şi reorganiza din temelii instituţii naţionale. S-ar da astfel o şansă reală eficienţei proprii doar democraţiei, discreditate şi puse la pământ în ţări că România de marii corupţi şi de organisme însărcinate să apere libertatea şi egalitatea tuturor în faţa legii,  care, vai, le virusează şi le sugruma oamenilor drepturile ca un veritabil Covid 19 instituţional, reducându-le la absurd buna funcţionare a statului.

În fine, stringente sunt restructurarea şi refondarea pe bază de valori a unor alianţe regionale care n-au salvat Occidentul, ci i-au accentuat declinul, şi, nu în ultimul rând, reinventarea foarte deficitarei organizaţii mondiale.

Richard Haass, de la Council of Foreign Relations, deplânge absenţa unei conduceri globale a SUA şi crede că "pandemia va accelera istoria" despărţirii de lumea unipolară, americană, accentuând unilateralismele şi discordia generală dintre marile puteri.

Or, ar fi iraţional şi anistoric că lumea de după corona să fie aşa. Şi după războaiele mondiale lumea s-a reorganizat, mai bine, sau mai rău, din temelii.

Apoi e clar oricui gândeşte raţional că nu democraţiilor de tipul celei americane şi ezitărilor nefericite ale unora din guvernanţii lor pe bază de dezinformare trebuie să li se împută partea leului din vina acestui cataclism. Dimpotrivă, o minimă sagacitate ar trebui să ne dezvăluie adevărul că dezastrul actual e tocmai rezultatul şubrezirii democraţiilor (al căror far e America) al scăderii atracţiei modelului american şi al slăbirii controalelor pe care doar democraţiile autentice le pot exercita asupra celor cu pâinea şi cuţitul. 

În culpă sunt, totuşi, dregătorii apuseni care fie au aplicat naiv opţiuni de felul "America first", fie n-au reuşit din excesiv multilateralism să-şi articuleze politicile adecvat şi curajos. Prea puţini au priceput din timp că, pentru a le fi bine, acasă, trebuie să acţioneze în ideea că, dacă împărţim aceeaşi planetă cu toate durerile ei, e obligatoriu să înţelegem că libertatea, ca şi sănătatea indivizibile sunt. Ori o vom asigura pe prima, pretutindeni. Chiar şi în China, azi, comunistă încă. Ori ne-o vom pierde pe a doua peste tot. 

Da, suntem şi vom fi din ce în ce mai digitali, mai distanţaţi social, mai mascaţi şi mai globali. Dar vom fi oare şi mai adevăraţi şi raţionali?

Petre Iancu - Deutsche Welle