Pandemia Covid-19. Lecţii de învăţat de la Italia, pentru Europa şi SUA, extrase de cercetătorii de la Harvard

Pandemia Covid-19. Lecţii de învăţat de la Italia, pentru Europa şi SUA, extrase de cercetătorii de la Harvard

Italia control drone / FOTO Profimedia / 26 mar 2020

În multe ţări ale Europei, ca şi mai recent în SUA, pandemia a luat proporţii: într-un context de criză probabilitatea de a fi blocată sau diminuată capacitatea de a lua decizii în mod dinamic, raportat la evenimente, creşte. De aceea, cercetători de la Harvard Business Review propun linii directoare bazate pe experienţa Italiei pentru a ajuta ţările să reacţioneze mai eficient.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pandemia de proporţiile unui dezastru din Italia este rezultatul unui cumul de factori, între care şi simplul ghinion.  Momentul declanşării unei epidemii nu putea fi prevenit şi nici controlat în totalitate în Italia ca şi oriunde. Alte aspecte arată însă capcanele în care a căzut Italia începând cu nerecunoaşterea pericolulul şi trecând la dificultăţile de a reacţiona odată de criza a lovit din plin ca un tsunami.
 
Capacitatea de a acţiona eficient pe timp de criză este legată de:
 

Predispoziţii cognitive

 
Nimeni nu se aştepta la o criză la începurile epidemiei. Cu excepţia oamenilor de ştiinţă care avertizau de ceva vreme asupra unui potenţial catastrofic, populaţia şi politicienii nu au vrut să creadă - şi mai târziu, decretarea stării de urgenţă a fost întâmpinată cu scepticism.
 
La sfârşitul lunii februarie, politicieni italieni de vază şi-au strâns mâinile ostentativ la Milano pentru a sublinia că nu e motiv de panică - economia nu va fi oprită de virus. După o săptămână, unul dintre aceştia a fost diagnosticat cu Covid-19.
 
Italia şi alte ţări care au avut aceeaşi atitudine exemplifică ceea ce cercetătorii în ştiinţele comportamentului numesc confirmation bias - tendinţa de a fi receptiv la informaţii care confirmă poziţia preferată sau ipoteza iniţială.
 
Pandemiile evoluează nonliniar - debutează neameninţător şi se intensifică exponenţial - de aceea sunt şi greu de abordat: provocările de interpretare rapidă a evenimentelor în desfăşurare sunt mari.
 
Cea mai eficientă acţiune este cea timpurie sau când epidemia nu s-a declanşat. Ulterior, mai ales dacă intervenţia reuşeşte, va apărea ca o exagerare şi o suprareacţie în faţa unei ameninţări mici: un pariu pe care mulţi politicieni nu sunt dispuşi să-l facă.
 
Liderii care ajung în situaţii de criză dovedesc o incapacitate de acţiune şi conectare la evenimente - vor căuta să acţioneze repede şi atunci se vor baza pe intuiţiile lor sau pe sugestiile cercului de apropiaţi.
 
În contexte de incertitudine exact tentaţiile de a decide în funcţie de impuls trebuie evitate: e necesar un timp de explorare, organizare şi receptare a informaţiilor dispersate care vin din mai multe arii de expertiză.
 

Soluţiile parţiale

 

Experienţa Italiei subliniază importanţa abordărilor sistematice faţă de acţiunile cu jumătate de măsură. Guvernul italian a abordat pandemia prin emiterea unei serii de decrete care au crescut gradual restricţiile în zonele carantinate sau zone roşii - restricţii extinse până la urmă la nivel naţional.
 
Măsurile prudente nu sunt înţelepte în vremuri de criză şi au avut efect invers din două motive:
1. nu s-au aliniat răspândirii exponenţiale a virusului. Faptele de la faţa locului nu sunt o bază bună de predicţie a cum vor sta lucrurile în câteva zile. Italia a urmat răspândirea virusului în loc s-o împiedice.
 
2. abordarea selectivă mai degrabă a facilitat propagarea virusului: închiderea unor regiuni nordice a avut efectul că mase de oameni au migrat în sud, ducând virusul şi acolo.
 
Succesul abordărilor Chinei şi Coreii de Sud arată că o reacţie eficientă la pandemie înseamnă acţiuni coerente şi coordonate. Deşi aceste ţări s-au concentrat pe o măsură puternică precum testarea în masă a Coreii de Sud, de fapt, au acţionat pe mai mule fronturi odată.
 
Testarea este eficientă cuplată cu identificarea contacţilor şi mai departe aceasta din urmă cuplată cu un sistem de comunicare eficient care adună şi diseminează informaţii despre deplasările persoanelor infectate şi tot aşa.
 
Sistemul de sănătate trebuie şi el reorganizat pentru o intervenţie coordonată: separarea pacienţilor infectaţi cu coronavirus de cei aflaţi în tratament pentru alte boli; trecerea de un sistem centrat pe pacient la cel centrat pe comunitate care oferă soluţii întregii populaţii în context de pandemie (îngrijirea la domiciliu de pildă.
 
SUA au acum nevoie acută de acţiuni coordonate.
 

Învăţarea din măsurile implementate în alte părţi este vitală

 
Cea mai bună abordare de implementat presupune capacitatea de a învăţa rapid din succese şi eşecuri deopotrivă, ca şi disponibilitatea de a face schimbări în funcţie de acestea.
 
Ţările care au reuşit - China, Coreea de Sud, Taiwan şi Singapore - pot fi modele de învăţare a abordărilor de succes. Dar Italia a avut un model eficient chiar la ea acasă: sistemul de sănătate italian e descentralizat, astfel că regiunile au avut abordări diferite. cel mai notabil exemplu este contrastul dintre măsurile din Lombardia şi cele din Veneto - regiuni vecine cu profile socioeconomice asemănătoare.
 
Lombardia, una dintre cele mai bogate şi productive regiuni din Europa, a fost lovită de epidemie într-un mod disproporţionat: pe 26 martie avea aproape 35.000 de cazuri de infecţie şi 5.000 de morţi la o populaţie de 10 milioane. Veneto, în schimb, avea 7.000 de cazuri şi 287 de decese la o populaţie de 5 milioane, deşi s-a confruntat cu răspândire intracomunitară la începutul epidemiei.
 
Deşi au existat şi alţi factori care au determinat traiectoriile diferite ale epidemiei - o densitate mai mare a populaţiei şi un număr mai mare de cazuri la pornire în Lombardia - devine tot mai evident faptul că acţiunile din startul epidemiei au un impact semnificativ.
 

Strategia Veneto:

 
- testarea cazurilor simptomatice şi a celor simptomatice devreme în cursul epidemiei;
- identificarea celor posibil infectaţi: sunt testaţi toţi cei intraţi în contact cu cineva confirmat - cei cu care locuiesc şi vecinii. Dacă nu se poate, persoanele sunt toate autoizolate;
-accent pe diagnosticarea şi îngrijirea la domiciliu: probele sunt colectate la domiciliu;
- monitorizarea şi protejarea personalului medical şi altor lucrători esenţiali. Toţi cei expuşi: medici, îingrijitori, cei care lucrează cu publicul.
 
Strategia Lombardia: a testat pe jumătate cât Veneto şi s-a concentrat pe cazurile simptomatice, identificarea contacţilor a fost una limitată, cum au fost monitorizarea la domiciliu şi protecţia personalului medical 
 
Lombardia s-a confruntat atât cu depăşirea capacităţii spitalelor, cât şi cu contaminarea personalului medical. 
 
Abilitatea de a învăţa şi prelua strategii care au funcţionat în altă parte au lipsit Lombardiei la începuturile epidemiei. Abia o lună mai târziu, Lombardia şi alte regiuni dau semne de preluare a abordării Veneto inclusiv prin presarea guvernului central de a furniza mai multă capacitate de testare.
 
Într-o perioadă în care „fiecare ţară reinventează roata” diseminarea cunoştinţelor nou dobândite ar trebui să devină o prioritate. Experimentarea cu abordări diferite aplicate în altă parte este esenţială în perioade de incertitudine precum pandemiile şi trebuie să se fie pusă în locul bătăliilor politice sau personale. 
 
Este în special importat să înţelegi ce anume nu funcţionează: de regulă succesele sunt scoase la suprafaţă, în timp ce problemele şi dificultăţile sunt ascunse pentru a nu fi taxate sau acestea sunt vina unuia singur, nu eşecuri sistemice. De exemplu, la începuturile pandemiei în Italia, pe 25 februarie, focarul într-o anumită parte a Lombadiei a fost posibil accelerat după ce un pacient care s-a prezentat la un spital local nu a fost corect diagnosticat şi izolat. 
 
Premierul italian a atribuit incidentul incompetenţei manageriale a spitalului. O lună mai târziu în cursul pandemiei a reieşit că incidentul reflectă probleme mai adânci: spitalele sunt organizate pentru a fi centrate pe pacient şi sunt slab echipate să ofere asistenţă de tip comunitar necesară pe timp de pandemie.
 

Colectarea şi diseminarea datelor este importantă

 
Italia pare să fi avut două probleme interconectate cu datele. În debutul pandemiei, problema au fost datele sărace. Se presupune că în primele luni ale anului virusul s-a răspândit pe arii largi după ce a circulat nedectat: capacităţi epidemiologice slabe, precum şi faptul că nu s-au înregistrat vărfurile infectării în anumite spitale, se prea poate să fi facilitat această stare de lucruri.
 
De dată mai recentă este problema preciziei datelor: guvernul a făcut eforturi remarcabile de a publica statistici ale pandemiei pe un site public. Ipoteza unor comentatori este că marea discrepanţă între rata mortalităţii din Italia şi alte ţări, şi chiar între regiuni ale Italiei, este determinată de abordări diferite în privinţa testării.
 
Discrepanţe de acest tip complică managementul unei pandemii: în absenţa unor date comparabile (cele la nivel de ţară şi între ţări) alocarea resurselor devine dificilă; mai mult, nu poate fi identificat ce funcţionează şi unde.
 
Într-un scenariu ideal, datele referitoare la răspândirea şi efectele virusului sunt standardizate pe cât posibil la nivel de regiuni şi ţări; evoluţia virusului şi limitarea lui sunt monitorizate atât la nivel macro (stat pentru SUA), cât şi micro (spital).
 
Discuţiile cu privire la calitatea sistemului sanitar au loc privind mai ales la nivel de ţară sau stat - or, acesta este diferit uneori dramatic în cadrul aceleiaşi ţări sau regiuni. Trebuie ţinut cont de acest lucru şi distribuite resursele corespunzător.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: