„Lăsaţi naibii caşcavalul, haideţi să ieşim din capcană!“

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
a

Îndemul a fost rostit odinioară de Robert A Lovett, fost Secretar american al apărării (1951-1953) şi figurează ca motto al unui studiu semnat de Anatol Lieven şi publicat pe 4 ianuarie sub auspiciile „Quincy Institute for Responsible Statecraft”.

Interesant îndemn, actual şi acum în contextul începerii negocierilor SUA-Rusia de la Geneva, mai ales că a fost depus la Casa Albă ca posibilă sursă de inspiraţie pentru cei care caută acum o soluţie de tensionare a relaţiilor bilaterale, începând cu un aranjament cât de cât satisfăcător în cazul Ucrainei şi, evident, proiectat mai apoi asupra întregii zone de frontieră NATO/UE/Rusia.

Pesemne că sunt sute şi sute asemenea studii, dar ce atrage acum atenţia comentatorilor este apariţia, însoţind depunerea documentului respectiv, a unui apel bipartizan sub forma unei scrisori către Preşedintele Biden. Semnatarii aparţin unor organizaţii foarte cunoscute şi cu activităţi multiple în domeniul dezarmării şi luptei pentru pace: The Quincy Institute for Responsible Statecraft; Just Foreign Policy; Beyond the Bomb;  Common Defense; Concerned Veterans for America;  Defense Priorities; Friends Committee on National Legislation (FCNL); Global Zero;Physicians for Social Responsibility; Peace Action; Progressive Democrats of America; The American Committee for US-Russia Accord; RootsAction; Veterans Global Peace Network; Veterans for Peace.

Întrebarea este însă cât de importantă şi influentă le este vocea în acest moment în care toate tensiunile par să fie exacerbate, cel puţin la nivel declamativ, într-o retorică deosebit de acerbă, cu acuzaţii foarte dure de o parte şi cealaltă? Vom vedea foarte curând, mai ales că sistemul acesta de acuzaţii inflamate s-a practicat masiv în perioada Războiului Rece, chiar dacă de-abia acum este descoperit de marele public, invitat să participe pe reţelele sociale ca observator inofensiv deoarece de nimeni băgat vreodată în seamă.

Dar decidenţii? Este posibil, ca odinioară, să folosească şi această armă pentru a-şi maximiza poziţiile de negociere, mai ales că, în mod foarte înţelept, au ales să înceapă prin a trimite echipe de diplomaţi conduse doar de adjuncţii miniştrilor de externe, diplomaţi profesionişti cu îndelungată experienţă, semn că discuţiile de acum, inclusiv cu apendicele lor de la NATO şi OSCE, ar putea fi doar preludiul pentru următoarele stadii în care să înceapă să fie definitivat un Acord final. În această logică, ar putea urma reuniuni succesive, eventual într-un ritm din ce în ce mai rapid, mai întâi la nivelul miniştrilor de externe, apoi la cel de vice-preşedinţi sau, direct, între Biden şi Putin.

Ucraina, în acest context, reprezintă doar o răscruce simbolică de drumuri, modul în care SUA şi Rusia vor decide tipul de soluţie mutual acceptabilă fiind semnalul atât de mult aşteptat pentru ceea ce ar putea fi marea restructurare a relaţiilor de securitate din spaţiul estic şi, la modul general, între Rusia, Europa şi Statele Unite.

Aşa cum puteţi vedea, scrisoarea bipartizană semnată de organizaţiile americane citate este un apel care cere Administraţiei Biden să rămână fidelă promisiunii făcute de a folosi exclusiv calea diplomaţiei, de a cere stoparea şi de a refuza trimiterea de trupe în Ucraina. În acest sens, să vedem cu ce succes, se solicită în mod precis continuarea respectării de către Casa Albă a Acordurilor de la Minsk care, în final, ar putea duce "la demilitarizarea regiunii Donbas din Ucraina şi să garanteze autonomia politică reală a regiunii, în acelaşi timp cu păstrarea suveranităţii Ucrainei asupra teritoriului şi frontierelor sale". Dezescaladarea este cheia rezolvării situaţiei, spun semnatarii scrisorii către Preşedintele Biden:

"Ne facem ecoul chemării formulate de peste 100 de foşti oficiali americani şi savanţi care au spus că, pe lângă activitatea noastră în rezolvarea provocărilor de securitate, trebuie să ne angajăm într-un dialog serios şi sustenabil cu Rusia "să răspundă mai profund surselor de neîncredere şi ostilitate" în paralel cu disuadarea unei acţiuni militare ruseşti. Aceste dialoguri trebuie să înceapă cu Preşedintele Putin o căutarea explicită a unor "garanţii de securitate credibile şi pe termen lung" care "să excludă orice mişcări viitoare ale NATO către est şi amplasarea sistemelor de arme care ne ameninţă în apropierea imediată a teritoriului rus".

O poziţie care, cel puţin la nivel declarativ, pare a fi absolut deloc susţinută nici de oficialii americani şi, în niciun caz, de cei din NATO. Dar, spun unele surse, dacă este acum foarte limpede că începe să se contureze o linie roşie în spatele liniei roşii, chiar dacă nu vor exista cedări fundamentale, este totuşi posibil să înceapă discuţii precursoare pe alte aspecte, un exemplu fiind posibila revenire a americanilor şi a ruşilor în tratatele internaţionale de control a armamentelor sau o încercare de a reînvia într-un anume fel prevederile Tratatului din 1990 asupra Forţelor Convenţionale dintre blocul sovietic şi Occident . De asemenea, există surse care spun că în discuţiile de acum va exista o agendă cu mult mai largă decât cea sugerată de ruşi, lucru absolut firesc deoarece se aude că americanii ar dori să introducă şi propriile lor priorităţi, preocupări majore de securitate, aşa cum ar fi invadarea de Rusia a teritoriilor statelor învecinate, amestecul în procesul electoral, folosirea armelor chimice şi încălcările tratatelor privind neproliferarea.

Aveţi aici o analiză foarte interesantă de la Voice of America care vorbeşte despre afirmaţiile făcute de un un oficial SUA care spune că "americanii şi aliaţii deschişi la convorbiri cu Rusia privind exerciţiile militare şi amplasarea de sisteme de rachete": "suntem gata să explorăm posibilitatea unor restricţii reciproce în ce priveşte dimensiunea şi obiectivele acestor exerciţii, inclusiv prezenţa bombardierelor strategice în apropierea teritoriului celuilalt dar şi a exerciţiilor terestre".

Deocamdată, toate presiunile acţionează în anticiparea oricărei soluţii, în orice sens imaginabil. Inclusiv pentru o lipsă de soluţii, ceea ce poate însemna o soluţie în sine. Să vedem dacă, da sau nu, va funcţiona principiul "pistolului lui Cehov" adesea invocat de echipele de negociatori când vor să anunţe că sunt gata să ia în considerare jocul standard pe trei etape. „Pistolul lui Cehov” este un principiu dramatic conform căruia o operă literară nu trebuie să conţină elemente inutile, care să distragă atenţia cititorului sau care să îl inducă în eroare: „Îndepărtează tot ce nu are relevanţă pentru poveste. Dacă spui în primul capitol că o armă atârnă pe perete, atunci în al doilea sau în al treilea capitol cineva va trebui să tragă cu ea. Altfel nu avea ce căuta pe peretele ăla".

a

Suntem acum undeva între principiul ieşirii din cursa de şoareci de care vorbea Lovett sau/şi putem întrezări "pistolul lui Cehov" şi aşteptăm să vedem ce se întâmplă şi în ce act al piesei am ajuns. Dar orice negociator vă va spune că, cel puţin la acest nivel, nu există decât foarte târziu o soluţie.

Până atunci, se aplică cel de-al treilea principiu, cel al unei realităţi cu o  fluiditate aproape absolută care evoluează într-o mişcare de pendul între opţiunile posibile. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite