Jurnalist în Turcia

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
libertatea de exprimare

„Dreptatea este mai preţioasă decât pacea”, declara W. Wilson, în 1917, într-un discurs mobilizator în care opina că trebuie să se ajungă la instaurarea democraţiei peste tot în lume. Turcia este statul în care libertăţile sunt teoretice.

Presa turcă face parte din acest aparat al propagandei, iar cei care au naivitatea de a crede în libera exprimare, prin diferite metode sunt anihilaţi. Într-o săptămână au fost expulzaţi din Turcia cinci jurnalişti, alături de ziariştii ruşi, germani şi olandezi s-au mai adăugat şi jurnalistul de origine americană Lepeska şi fotograful grec Giorgos Moutafis.

În Turcia, presiunile asupra presei libere au început să fie folosite şi asupra jurnaliştilor străini.

Câţiva jurnalişti străini asupra cărora au fost exercitate presiuni: Volker Schwenck, de origine germană, reporter la televiziunea de stat ARD; Tural Kerimov, de origine rusă, director general al agenţiei ruse de ştiri Sputnik; Ebru Umar, de origine olandeză, scriitor la publicaţia Metro din Olanda; Giorgos Moutafis, fotograf pentru Bild, Reuters, Time, El Cezire, Newsweek şi CNN; David Lepeska, la sosirea în ţară, pe aeroportul Atatürk, a fost expulzat imediat.

Un alt mod de a face diplomaţie a fost încercat de Consulatul Turc din Rotterdam. Celor 400 000 de turci li s-a cerut să transmită consulatului un e-mail cu lista persoanelor care calomniază Turcia sau pe preşedintele Erdoğan: „vă rugăm cu amabilitate să ne transmiteţi pe adresa de e-mail a Consulatului turc din Rotterdam numele persoanelor identificate, a expeditorilor şi a celor care au scris mesaje jignitoare”. Uită turcii că nu există un singur lider politic în lume care să nu fie criticat, satirizat? Patentarea acestui model va transforma statul dintr-unul în care milioane de oameni din toate colţurile veneau cu drag, într-unul care va fi ocolit.

În acest caz a intervenit şi cancelarul german Angela Merkel, care a promis autorităţilor că se va deschide proces împotriva comediantului Bohmermann, vinovat că a difuzat o poezie satirică la adresa preşedintelui turc. Această modalitate a determinat autorităţile olandeze să protesteze faţă de modalitatea aleasă de Consulatul turc. Mai mult, cazul Ebru Umar (turcoaică de origine olandeză) a încordat temporar relaţiile dintre state. Aceasta, aflată în Turcia, a fost arestată pentru că a postat pe twitter „insulte” la adresa preşedintelui. Eliberată în acest moment, dar cu interdicţia de a părăsi Turcia, Ebru reprezintă un caz aparte.

Acest caz este expresiv în a putea observa cum tratează autorităţile turce ziariştii, libertatea de expresie şi cum tolerează aceştia criticile. Faptul că are dublă cetăţenie a fost şansa acesteia de a scăpa de închisoare, dar a fost obligată să rămână în ţară.

O mică analiză a modului de operare a mass-media turcă

Din presă aflăm că, în acest moment, sunt arestaţi 32 de ziarişti. Pe 26 octombrie 2015, trustul Ipek Media a fost preluat de guvern, pe 4 martie anul acesta Zaman Media Grup a fost, la rândul său, preluat.

Ca urmare, în ultimele şase luni au fost concediate 2 000 de persoane care lucrau la ambele trusturi. Concedieri au fost şi la ziarele proguvernamentale: 160 de la Star Media, 50 de la NTV şi 80 de la televiziunea naţională TRT.

După cunoscutele atentate, guvernul intervine şi controlează modalitatea transmiterii acestora. În jur de 70 de ziarişti au fost agresaţi, atacaţi. Ziariştii de opoziţie au fost excluşi de la orice evenimente organizate de guvern. Astfel aceştia nu pot participa la conferinţele de presă, la diferite evenimente, mitinguri, inaugurări etc.

Câteva cazuri:

  • Mahir Zeynalov, de la Todays Zaman, a fost deportat din Turcia din cauza postării (martie 2014) pe Twitter
  • Frederike Hanneke Geerdink (2015), ziarist olandez, a fost arestat pentru 2 zile, apoi deportat, acuzat de legătura cu PKK cât şi pentru propagandă teroristă.
  • În mai 2015, în oraşul Şanlıurfa, brazilianul Gabriel Chaim, ziaristul Robin Hinsch şi scriitoarea americană Elizabeth Chappell au fost reţinuţi, apoi deportaţi.
  • Tot anul trecut, doi ziarişti britianici şi un irakian de la Vice News au fost arestati în Diyarbakır. Urmăreau un protest şi doreau să facă interviuri cu oamenii de pe stradă. Cei doi britanici au fost eliberaţi peste 2 zile, cel irakian a rămas 4 luni în arest.
  • În 2015, corespondentul Der Spiegel, Hasnain Kazim a părăsit Turcia, din cauza ameninţărilor pe reţelele sociale care îl vizau atât pe el cât şi familia sa.
  • În decembrie 2015, o echipa de la Rossia 1 a fost reţinută în oraşul frontier cu Siria, Hatay,  apoi deportată.
  • Acum două saptămâni, cazul Böhmermann despre care am scris mai sus.
  • Săptămâna trecută, directorul general pentru Turcia, Tural Kerimov (Azeri) de la Sputnik News a fost refuzat/întors de pe aeroportul Atatürk când intra în Turcia.
  • Tot săptămâna trecută, corespondentul televiziunii de stat din Germaniei ARD, Volker Schwenck a fost întors de pe aeroportul Atatürk.
  • Ieri, corespondentul american de la Al Jazeera, David Lepeska nu a fost primit în Turcia. Întors de pe acelaşi aeroport.

Sunt câteva cazuri definitorii despre situaţia internă a Turciei. Câteva cazuri care ar trebui să dea de gândit tuturor. Chiar şi liderilor europeni care le ignoră. Cu alte cuvinte, aici este Turcia, alt stat, alte reguli, altă lume. Turcia, locul 151 din 180 în clasamentul libertăţii presei.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite