Autorii raportului, eminente personalităţi ale lumii ştiinţifice şi politicii în domeniul sănătăţii, au constituit The Global Preparedness Monitoring Board sub egida Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi a Băncii Mondiale ca un organism independent de supraveghere a nivelului de pregătire existent în lume pentru răspuns la pandemii, imediat după epidemia de Ebola din 2015 în Africa occidentală.

Grupul de lucru a fost iniţiat în mai 2018, are un program iniţial de lucru de cinci ani şi este coprezidat de dr.Harlem Brudtland, fost prim-ministru al Norvegiei şi fost Director General al OMS, şi Elhadj As Sy, Secretar General al Federaţiei Internaţionale  a Societăţilor de Crucea Roşie şi Semiluna Roşie. Studiul poartă semnătura colectivă a membrilor grupului:  Dr. Victor Dzau, preşedintele Academiei naţionale de medicină (SUA), Dr, Chris Elias, preşedinte Global Developement Program, Bill& Melinda Gates Foundation (SUA), Sir Jeremy Farrar, director Welcome Trust (UK), Dr. Anthony S.Fauci, Director Institutul naţional pentru alergii şi boli infecţioase (SUA), Henrietta Fore, director executiv UNICEF, Dr, George F.Gao, director general centrul pentru controlul şi prevenţia maladiilor (R.P.Chineză),  Dr.Diane Gashumba, ministrul sănătăţii (R.Rwanda), Sigrid Kaag, ministrul comrţului exterior şi cooperării în domeniul dezvoltării (Olanda), Prof. Ilona Kickbusch, director Global Health Centre, Graduate Institute of International and Development Studies (Elveţia), prof. Veronika Skvortsova, ministrul sănătăţii (Federaţia Rusă), Dr. Yasuhiro Suzuki, ministru adjunct al sănătăţii (Japonia), Dr. Jeanette Vega Morales (La Red de Salud UC-Christus (Chile), prof. K.Vijay Raghavan, consiler ştiinţific princial al Guvernului Indiei.

„Dacă bolile au făcut parte mereu din experienţa omenirii, o combinaţie între tendinţe globale, incluzând aici insecuritate şi condiţiile climatice extreme, a dus la creşterea riscurilor... O epidemie provocată de un virus respirator patogen care să ucidă între 50 şi 80 de milioane de oameni ar şterge de pe faţa pământului aproximativ 5% din economia mondială. O pandemie globală la această scară ar fi catastrofală, creând panică la scară mare, instabilitate şi insecuritate. Lumea nu este pregătită pentru acest lucru”.

În mod special am reprodus lista autorilor, tocmai pentru a sublinia că nu este vorba nicidecum de un raport senzaţionalist din genul celor cu care se hrăneşte cultura generală a multora dintre cei care se delectează exclusiv cu teoriile apocaliptice sau conspiraţioniste. Priviţi cu atenţie la harta răspândirii maladiilor „resurgente”, „nou emergente” şi “făcute în mod deliberat să apară“.  Autorii afirmă că „între 2011 şi 2018, OMS a urmărit 1.483 de evenimente epidemice în 172 de ţări... iar unele anunţă o nouă perioadă de mare imapct, adică potenţiale epidemii cu răspândire rapidă care sunt detectate mai frecvent şi din ce în ce mai greu de manageriat”. Harta ce urmează demonstrează emergenţa globală a unor germeni patogeni în ultimii 50 de ani, „incluzând aici atât pe cei care au apărut / reapărut în mod natural cât şi pe cei care au fost eliberaţi în mod intenţionat“. Printre acestea, “Clostridium dificile; CRE: carbapenem-resistant Enterobacteriaceae; E. coli: Escherichia coli; MDR: multidrug- resistant [tuberculosis]; MERS-CoV: Middle East respiratory syndrome coronavirus; MRSA: meticillin-resistant Staphylococcus aureus; N. gonorrhoeae; Neisseria gonorrhoeae; SFTSV: severe fever with thrombocytopenia syndrome virus; XDR: extensively drug-resistant [tuberculosis]”.

sursa: United States National Institutes of Health, National Institute for Allergies and Infectious Diseases

Semnalul de alarmă este adresat totodată structurilor specializate internaţionale cât şi, mai ales, autorităţilor medicale naţionale şi structurilor conexe pe care orice guvern trebuie (sau ar trebui) să le aibă pregătite pentru a face faţă unor epidemii sau pandemii provocate de viruşi extrem de virulenţi, cu perioadă de incubare ultra-rapidă şi care, fără niciun fel de îndoială, pot provoca o catastrofă.

Iar şansele ca o asemenea pandemie globală sunt în creştere, avertizează Raportul: „în timp ce avansul ştiinţific şi tehnologic oferă noi instrumente pentru a face să progreseze domeniul sănătăţii publice (ncolusiv prin proiectarea de contra-măsuri), ele permit ca micro-organismele generatoare de boli să fie prelucrate prin inginerie genetică sau să fie recreate în laborator. O proiectare deliberată în natură a lor va complica răspunsul la epidemie; în plus faţă de nevoia de a decide cum să lupţi împotriva agentului patogen, vor trebui să fie luate măsuri de securitate pentru a limita transmiterea de oinformaţie şi formarea de diviziuni sociale. Luate împreună, aceste evenimente fie naturale, accidentale sau provocate deliberat cauzate de un virus respirator patogen pune „riscuri biologice globale catastrofale”.  

Aveţi acces la integralitatea documentul şi, pe cei care-i interesează aspectele tehnice ale tipului de pregătire recomandat naţiunilor lumii, îi asigur că vor găsi toate informaţiile necesare. De remarcat însă tonul de maixă urgenţă şi extremă îngrijorare al autorilor textului, răspunzând în mod corect a ceea ce se întâmplă acum în lume combinat cu cu certitudinea lipsei de pregătire pe plan internaţional şi naţional în faţa unei pandemii majore. Ceea ce mi se pare însă cu adevărat teribil de îngrijorător este recurenţa avertismentului legat de lansarea deliberată în atmosferă a unor asemenea agenţi patogeni. Care este valoarea reală a acestui mesaj?

Poate să fie generat de numărul destul de mare de accidente care s-au produs în diverse laboratoare unde există “biblioteci” cu viruşi activi, aşa cum a fost, foarte recent, cel de la Institutul VECTOR din Rusia. Foarte posibil să fie numai asta, ca măsură de prevenţie binevenită.

Dar se poate să fie vorba şi despre teama recurentă a virusologilor că, în anumite circumstanţe extreme, organisme statale sau non statale dintr-o ţară oarecare din lume ar putea relua procesul de fabricare a unor arme biologice de distrugere în masă, profitând de manualele care încă mai există şi pe baza cărora, odinioară, SUA, Marea Britanie şi Rusia produseseră stocuri enorme de asemenea arme. Viruşii descrişi în manualele aceslea de fabricaţie există în continuare, procesul de fabricaţie a uneor asemenea arme este ieftin  unele pot fi manufacturate artizanal), dar pe rădăcinile clasice au fost efectuate mutaţii complexe prin inginerie genertică. Scopul fiind de a le face şi mai puternice, de a reduce timpul de incubaţie şi a le întroduce o genă care să facă din sporii respectivi “arme cu acţiune întârziată”, fixându-se în sol şi activându-se după o perioadă oarecare, astfel încât infectarea să se facă în valuri şi să aibă o acţiune pe luni de zile.

Se poate realiza un nivel de “pregătire acceptabil”? Da, răspund specialiştii, iar costul estimat este de 1-2$ dolari anual per persoană. Atât de simplu pare să fie, zice Raportul. Cred însă că nu au luat în calcul sitaţii în care o ţară nu are nici măcar necesarul de rulaj pentru vaccinurile obligatorii, situaţie cu care România se confruntă în mod regulat, la nivelul celor împotriva rujeolei, spre exemplu.

Credeţi că, vreodată, responsabilii din România vor publica cu regularitate, starea stocurilor de vaccin existente pentru situaţii de urgenţă, capacităţile de care dispunem pentru a primi în condiţii de pandemie severă zeci de mii de pacienţi care trebuie izolaţi şi trataţi cât mai rapid, în interval de ore? Care este capacitatea fizică a armatei, jandarmeriei şi poliţiei de a asigura perimetre de caractină, ce antrenament specializat au primit în acest sens? Pentru ce tipuri de agent patogen avem răspuns instantaneu, care sunt capacităţile de inginerie genertică ce pot fi mobilizate pentru a identifica noile tipologii virale şi a crea vaccineul de răspuns, posibil de realizat, pe ce linie de producţie de mare capacitate?

În aşteptarea unui răspuns, citiţi vă rog raportul specialiştilor care vorbesc despre necesitatea de a avea o politică responsabilă în domeniu, pe măsura primejdiei care ne bate la uşă.