Cu repartiţii pe instituţii în funcţie de apartenenţa etnică, religioasă şi sectară – care face ca instituţiile statului să fie capturate de clanuri care răspândesc corupţie, neprofesionalism şi lipsa serviciilor corecte faţă de populaţie, iar valul a atins şi Iranul. Şi aici, regimul ayatollahilor, cu împărţirea sa ciudată a funcţiilor şi atribuţiilor, cu un Lider Suprem Religios, Ali Khamenei, care conduce statul dincolo de preşedintele ales Hassan Rouhani, de premier şi de guvern, liderii aleşi ai puterii pământeşti, a fost contestat de către populaţie în modul cel mai violent şi agresiv.

Creşteri de preţuri la petrol şi motorină declanşează proteste violente uriaşe în Iran

Nemulţumirea generală asupra modului în care funcţionează societatea şi sunt valorificate veniturile din petrol a celei de a patra ţară ca rezerve probate de petrol a fost accentuate de ieşirea în 2017 a SUA din Acordul nuclear JSPOA, forţând noi sancţiuni împinse la maximum chiar în acest an, prin blocarea cvasitotală a exporturilor de petrol şi gaze, fără ca economia mondială să resimtă în vreun fel creşterile de preţuri. Ca urmare a acestui fapt, bugetul Iranului s-a prăbuşit, din cauza abenţei vânzărilor de petrol, iar nemulţumirea internă a crescut dramatic. Nemulţumirea Administraţiei Trump rezidă în acţiunile violente provocate de către Iran în Golf, prin atacarea rafinăriilor şi a transportului de petrol în strâmtoarea Hormuz, în timp ce acţiunile sale în tot Orientul Mijlociu, de la Siria, Liban, Irak la Yemen au dus la destabilizarea situaţiei în favoarea şiiţilor şi sectelor asociate, cu impact major în toată regiune.

Acţiunile ofensive şi destabilizatoare iraniene au determinat această decizie americană de ieşire din JCPOA, SUA dorindu-şi un acord mult mai bun şi mai puternic obţinut prin sancţiuni dure la adresa Iranului. La un anumit punct, după doborârea unei drone americane asupra spaţiului international din Golf, SUA şi-a pus problema unei retalieri, aşa cum şi-a pus-o după ce a avut probele pentru atacurile la adresa rafinăriilor saudite cu rachete trase la joasă altitudine de către Gardienii Revoluţiei Islamice. Dar Donald Turmp s-a oprit la timp din a ordona un atac militar în Iran, fiind convins de către autorităţile militare şi de către diplomaţii americani.

De această dată, totul a pornit cu creşterea preţurilor la combustibili şi cu tăierile radicale ale subvenţiilor şi cantităţilor la dispoziţia cetăţenilor iranieni. Este vorba despre creşterea preţului la petrol cu peste 300%, a motorinei la pompă cu 50%, reducerea cantităţii la dispoziţia fiecărui şofer de la 250 de litri cu 8,5 cenţi litrul la doar 60 litri cu 13 cenţi pe litru ş ice e peste cu dublul – 26 cenţi pe litru – toate prin tăierea subvenţiilor. Oricum preţurile în Iran rămân cele mai mici din lume şi după reducerea subvenţiilor, care se aşteaptă ca ultimele măsuri să aducă un plus la buget de 300 triliarde ryali – circa 850 milioane de dolari.


FOTO EPA-EFE

Proteste massive, atacarea poliţiei şi miliţiilor Basij şi incendierea clădirilor ca protest la adresa regimului

Potrivit datelor guvernului, banii ar urma să acopere subsidii pentru 18 milioane din cele 60 de milioane de familii în dificultate în Iran, reprezentând 75% din populaţie, totul din cauza sancţiunilor care au dus la inflaţie galopantă, reducerea drastică a veniturilor bugetare şi reducerea dramatică a exporturilor de petrol. În plus, problema Iranului rămâne absenţa capacităţilor de rafinare şi a utilajelor şi pieselor de schimb pentru rafinăriile existente, după introducerea noilor sancţiuni.

E adevărat că această situaţie a reprezentat doar declanşatorul mişcărilor, după ce o acţiune similară gândită de către guvern a fost anulată în 2017. Problemele sunt structurale, iar contestările vin pe fond, din cauza regimului şi a acţiunilor sale generale, în defavoarea populaţiei iraniene şi pentru ambiţiile de mare putere în regiune, din rivalitatea sectară cu Arabia Saudită şi monarhiile din Golf, cu SUA şi Israel, consideraţi duşmani de moarte.

Sancţiunile datorate acestor acţiuni ale Iranului au afectat fundamental economia iraniană, ryalul, moneda naţională ajungând la valori record prin devalorizare, în timp ce inflaţia a crescut de 4 ori în ultimul an, în timp ce investitorii au fost alungaţi de aceste sancţiuni şi de perspectiva de a nu mai putea face afaceri cu companiile americane şi a intra, la rândul lor, pe lista de sancţiuni. La toate se adaugă protestele, care sunt reaprinse din aceeaşi logică, odată ce mare parte din iranieni trăiesc din taximetrie ilegală.

Protestele au avut multiple forme, şi s-au înregistrat cel puţin 4 morţi în confruntările cu forţele de poliţie. S-a întâmplat în incidente separate. Astfel, la Sirjan, în sud, protestatarii au atacat un depozit de combustibil căruia au vrut să-i dea foc. Poliţia a apărat facilitatea şi ciocnirile au fost dure. Mai mulţi protestatari au fost şi ei răniţi în confruntări.

Descreieraţi, sabotori şi profitori de starea de spirit a populaţiei, cu susţinerea puterilor străine

Protestele s-au extins în mai bine de 37 de oraşe pe tot cuprinsul Iranului. Un protestatar a murit în oraşul Behbahan, altul la Shiraz. Ciocniri au mai fost în capitala Teheran, la Kermanshah, Isfahan, Tabriz, Karadj, Shiraz, Yazd, Boushehr şi Sari. Protestatarii au atacat cazărmile miliţiilor Basij ale regimului, dându-le foc. În mai multe oraşe, protestele au luat forma blocării autostrăzilor şi marilor bulevarde prin abandonarea maşinilor în mijlocul drumului, în trafic.

A fost cazul capitalei Teheran şi a bulevardului Imam Ali, protestatarii cântând şi solicitând ca poliţia să li se alăture. La fel au apărut baricade din ciment pe autostrada Teheran Karaj chiar în prima zi a unei zăpezi puternice, prima din acest an. Clipurile şi înregistrările au inundat internetul, iar reacţiile autorităţilor nu au întârziat să apară.

Blocările de bulevarde şi autostrăzi au determinat şi parlamentări cu ceilalţi participanţi la trafic pentru a fi solidari şi a se opri pentru a se alătura “mişcării naţională anti-regim”. Procurorul general al Iranului, Mohammad Jafar Montazeri, i-a numit pe protestatari “sabotori” şi i-a ameninţat că se confruntă cu “pedepse severe” dacă sunt arestaţi. Evident, puterile străine sunt în spatele protestatarilor, susţin potentaţii de la Teheran şi propaganda oficială. Ca şi cum la Washington, Londra sau Tel Aviv s-ar fi decis scumpirea benzinei şi motorinei la pompă.


Liderul suprem Ali Khamenei FOTO EPA-EFE

Regimul Ayatollahilor şi Liderul Suprem – ţintele protestatarilor

Ministrul de Interne, Abdolreza Rahmani-Fazli, a încercat să limiteze vinovăţia la doar câţiva descreieraţi, care profită de situaţia grea a cetăţenilor şi a avertizat că forţele de ordine nu vor avea altă posibilitate decât aceea de a interveni în forţă pentru a opri protestele şi a face arestări masive, dacă acţiunile ilegale continuă. Vina ar fi a celor câţiva oameni, un număr limitat, care abuzează de starea de spirit a concetăţenilor lor şi care crează acţiuni de intimidare şi terorare pentur a-i forţa să lanseze proteste ilegale şi violente.

Centru pentru Urgenţe în Securitate (SEC) al Ministerului Iranian de Interne a acuzat un număr de utilizatori de internet că lansează zvonuri false şi împrăştie minciuni despre proteste, atunci când au ameninţat să urmărează în instanţă pe utilizatoriid e social media care împărtăşesc imaginile online. Raportul susţine că e vorba despre imagini reciclate de la protestele din anii anteriori distribuite pentru a submina încrederea publică şi a ameninţa securitatea naţională. De altfel, accesul la internet a avut numeroase probleme în noaptea de vineri spre sâmbătă, oficialii încercând să blocheze răspândirea imaginilor de la diferitele forme de protest.

La un moment dat, oficialii au încercat să izoleze guvernul preşedintelui Rouhani şi să încerce pasarea responsabilităţii acolo. Marele Ayatollah Golpaygani a cerut public anularea măsurilor care sunt “regretabile şi deplorabile”. Însă încercarea este profund disperată, protestatarii atacând, în fapt, regimul ayahollahilor şi pe Liderul Suprem Ali Khamenei. În imaginile distribuite după atacul unei secţii de poliţie căreia protestatarii îi dau foc s-a văzut cum strigă “moarte dictatorului”, cu toţii acuzând regimul care, în final de 2017, a arestat la proteste peste 5000 de oameni şi a ucis în represiuni peste 25 de persoane. Acuzaţiile directe la regimul Islamic din Iran sunt evidente şi reies la fiecare pas din formulele de atacuri generate de protestatari, din sloganuri şi ţintele atacurilor care sunt profund politice.