Iranul ayatollahilor: este propaganda mai eficientă decât rachetele?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Iran

Mediul online este infodemic prin excelenţă. Informaţiile, adevărate sau nu, se răspândesc asemenea unui virus care polarizează publicul sau creează un efect de pendul clasic.

Chiar şi ştirile autentice au două semnificaţii distincte: evenimentul în sine şi expunerea lui. Aspectele distorsionate ale adevărului şi argumentările sofistice nu mai ocupă acum doar scena privilegiată a filosofiei, ci se mişcă în interiorul coordonatelor furnizate de internet.   

Terorismul ocupă un loc special în rândul titlurilor de ultimă oră. Ştirile care semnalează prezenţa unor duşmani, proximi sau îndepărtaţi, care atentează la siguranţa naţională aproape că suferă de o supradoză de mediatizare, însă se vorbeşte mult mai puţin despre atacurile cibernetice sau despre diversificarea criminalităţii în mediul online.

Internetul a jucat un rol important în răspândirea revoltelor din 2011 cunoscute sub numele de „Primăvara Arabă” şi în mobilizarea protestatarilor care au participat la ultimele manifestaţii anti-guvernamentale din sudul Irakului sau Liban. Însă extinderea pieţei digitale în ţările din Orientul Mijlociu şi fenomenul „revoluţiei digitale” nu sunt doar nişte oportunităţi pentru utilizatori sau pentru operatorii economici, ci şi noi instrumente de propagare a intereselor actorilor statali şi non-statali din regiune. Atacurile cibernetice sponsorizate de stat au devenit o metodă de concretizare a unor interese geostrategice (virusul Stuxnet şi operaţiunea „Jocurile Olimpice”, care au avut ca scop sabotarea programului nuclear iranian, sau virusul Shamoon care a distrus zeci de mii de computere ale companiei petroliere saudite Aramco) sau de difuzare a propagandei teroriste.


FOTO Arhivă

terorism

Se vorbeşte adesea despre cum Iranul a devenit o Rusie a Orientul Mijlociu în materie de utilizare a mijloacelor propagandistice. Potrivit statelor din regiune, propaganda nu este un epifenomen, ci un instrument al politicii iraniene prin care încearcă să domine informaţional SUA, Israelul şi, bineînţeles, Arabia Saudită. Cu toate acestea, distincţia dintre Iran şi Rusia în ceea ce priveşte instrumentele „soft power” este una clară: Rusia urmăreşte o reconfigurare a lumii prin promovarea imperialismului rus, folosind forme sofisticate de propagandă atât pentru a impune această paradigmă, cât şi pentru a influenţa şi a se infiltra în comunităţile social media din spaţiul internaţional. Propaganda iraniană este mai puţin agresivă şi intrusivă, urmărind o propagandă gri sau albă, aceasta din urmă având cel mai puternic impact psihologic asupra iranienilor. Cei doi piloni pe care se sprijină strategia propagandistică a regimului de la Teheran sunt crearea unor pagini web sau mass-media prin care sunt criticate acţiunile oponenţilor din regiune (ex.: soldaţi israelieni care ucid copii palestinieni) sau articole false care promovează acelaşi tip de narativ difuzate de site-uri care imită logo-urile sau denumirea unor agenţii de presă foarte cunoscute şi populare în Occident.

Aparent, guvernul iranian încearcă să combată diseminarea de informaţii şi ştiri false prin acţiunile Consiliului Suprem al Spaţiului Cibernetic, care are ca scop identificarea, corectarea sau ştergerea ştirilor false, însă răspândirea ideii de război informaţional întreţinut şi sponsorizat de guvernul de la Teheran ne forţează să ne întrebăm dacă această propagandă nu este de fapt o conservare (de esenţă, nu de formă) a sloganelor: „Moarte Americii!”, „Moarte Israelului!” atât de populare încă în cadrul meeting-urilor politice şi protestelor din Iran.  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite