INFOGRAFIE Cine scoate bani şi cine fuge de gazele de şist

INFOGRAFIE Cine scoate bani şi cine fuge de gazele de şist

Exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică a fost practicată pentru prima dată în SUA

În ultimul deceniu, exploatarea acestei resurse a împărţit statele şi opinia publică în două tabere, însă ultima perioadă a adus schimbări de poziţii surprinzătoare.

Ştiri pe aceeaşi temă

Etapa de pionierat a gazelor de şist a fost „arsă“ fără urmă de îndoială în Statele Unite ale Americii, în timp ce Europa a tratat subiectul în mare parte cu reticenţă, dar asta până de curând. Serialul „Adevărul“ continuă astăzi cu o analiză a reglementărilor internaţionale privind operaţiunile de exploatare a gazelor de şist.
 
Avansul rapid în domeniul gazelor de şist a prins pe nepregătite aproape toate guvernele. Astfel, în primii ani, permisele de explorare şi licenţele pentru exploatarea acestei resurse erau acordate în baza cadrului legislativ existent deja pentru zăcămintele petrolifere. În multe ţări, lucrurile au rămas neschimbate până în prezent – este şi cazul României.  Însă, pe măsură ce potenţialul gazelor de şist a fost sesizat şi tot mai multe companii au devenit interesate de extracţia lor, autorităţile au început să elaboreze legislaţii speciale pentru acest domeniu. 
 
Ruptura de strategie dintre SUA şi UE
 
Primii care au făcut acest pas au fost americanii – cei care au şi exploatat mai întâi gazele neconvenţionale, în timp ce europenii au ratat startul. SUA au cele mai mari rezerve de gaze de şist, cu 47 de trilioane de metri cubi. Exploatarea acestora ar putea asigura necesarul de gaze pentru 100 de ani 
al ţării. 
 
S-a conturat astfel o ruptură de strategie energetică între Statele Unite şi Europa, care s-a încheiat la nivel de blocuri abia la finalul anului trecut. Atunci, Parlamentul European a adoptat două rezoluţii, una privind efectele industriale ale exploatării gazelor din şisturi, cealaltă analizând impactul pe care îl are asupra mediului înconjurător fracturarea hidraulică, tehnologia folosită astăzi pentru extracţia acestei resurse. 
 
Rezoluţiile adoptate de europarlamentari nu stabilesc o atitudine clară faţă de exploatarea gazelor de şist, însă pot influenţa fără îndoială viitorul acestei industrii în Europa. Până acum, un număr ridicat de state – printre care şi România – au anunţat că nu vor stabili un cadru legislativ clar până la anunţarea unei poziţii comune la nivel comunitar. Singurele directive clare de la Bruxelles spun că guvernele au ultimul cuvânt, nu trebuie să se alinieze niciunei poziţii comune a blocului şi că nu există studii definitive, din surse incontestabile, care să ateste că fracturarea hidraulică prezintă pericole pentru mediu şi populaţie. 
 
Polonia: măsuri pentru încurajarea investiţiilor
 
Excepţii notabile în UE au fost doar Polonia şi Marea Britanie. Varşovia a îmbrăţişat rapid gazele neconvenţionale, Polonia fiind primul stat european care a eliberat licenţe pentru exploatarea acestora şi lucrează în prezent la elaborarea unui cadru fiscal specific pentru companiile care extrag gaze de şist. 
 
Un regim special de taxare a gazelor de şist va fi introdus în 2015 ca un „mecanism care se va asigura că polonezii obţin venituri echitabile fără a descuraja investitorii şi producţia“, a declarat Jan Vincent-Rostowski, ministrul de Finanţe al Poloniei.
 
Atitudinea Londrei faţă de gazele de şist nu a fost însă la fel de constantă. După ce a fost una dintre primele ţări care a acordat permise pentru exploatarea lor, Marea Britanie a interzis în 2011 extracţia acestora prin fracturare hidraulică, după producerea a două cutremure într-o regiune în care aveau loc astfel de activităţi. Însă, în decembrie 2012, Edward Davey, ministrul pentru Energie şi Schimbări Climatice al Marii Britanii, a revocat decizia şi a anunţat că fracturarea hidraulică nu prezintă niciun risc. 
 
„Gazele din şisturi reprezintă o resursă cu potenţial semnificativ pentru Marea Britanie. Ar putea contribui semnificativ la siguranţa noastră energetică, reducând dependenţa ţării faţă de importurile de gaze“, a declarat Davey. „Decizia mea se bazează pe dovezi. Vine după studierea în detaliu a celor mai recente cercetări ştiinţifice şi a sfaturilor experţilor din domeniu“, adaugă oficialul britanic.
 
Franţa nu renunţă la moratoriu
 
Primul stat european care a interzis însă fracturarea hidraulică a fost Franţa. Moratoriul a fost impus în 2011 şi rămâne şi astăzi în vigoare, însă dezbaterile în acest sens probabil că vor fi reluate. Franţa se numără printre statele europene cele mai bogate în astfel de rezerve. ;
Citiţi mâine în „Adevărul“ cum au ajuns gazele de cinci ori mai ieftine în SUA decât în Europa cu ajutorul rezervelor din şisturi. 
 
România nu-şi epuizează potenţialul
 
Producţia de hidrocarburi a României datează din 1857 în cazul ţiţeiului şi din 1909 în ceea ce priveşte gazele naturale. Dacă România a putut să asigure necesarul de petrol pentru două războaie mondiale şi gazele de şist nu au fost explorate, este clar că există un potenţial, spunea, anul trecut, Alexandru Pătruţi, şeful Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: