INFOGRAFIE Partidul lui Erdogan se clatină şi e în pericol să se scindeze

Învins în alegerile municipale din Ankara şi din Istanbul, care au avut loc recent, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan se confruntă acum cu o nouă provocare: plecarea unor foşti aliaţi din partidul său în scopul de a înfiinţa noi forţe politice, comentează AFP.

Fidelitatea ridicată în Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP, islamo-conservator) în jurul lui Erdogan este într-un proces de eroziune accelerată, după cum arată ieşirile fără precedent ale fostului premier Ahmet Davutoglu şi ale fostului ministru al Economiei Ali Babacan. După înfrângerea suferită în scrutinul repetat din Istanbul, la 23 iunie, ambii au criticat direcţia luată de Turcia lui Erdogan, aflat la putere de 17 ani.

Babacan, unul dintre fondatorii AKP, a rupt primul tăcerea, la 8 iulie. Respectat în lumea afacerilor şi creditat cu succesul economic al AKP în primii zece ani de putere, Babacan şi-a anunţat plecarea din AKP reproşându-i că a sacrificat „valorile“ sale şi evocând „o nouă viziune“ pentru Turcia. Babacan este văzut de o bună parte a turcilor drept omul capabil să remedieze problemele ţării şi o alternativă pentru Erdogan, al cărui mandat actual se încheie în 2023.

Zece zile mai târziu, Davutoglu a renunţat la discreţia sa obişnuită şi a acordat un interviu-maraton, difuzat pe larg pe reţelele de socializare. La fel ca Babacan, el a dat de înţeles că este pregătit să creeze un nou partid.

Dezamăgire pentru Erdogan

Erdogan a minimalizat ameninţarea unor rupturi în AKP, dar unii experţi spun că preşedintele turc nu va sta cu mâinile în sân în faţa acestor acte de disidenţă. El „va combate probabil tot ce va percepe ca pe o ameninţare la dominaţia pe care o întruchipează“, afirmă Lisel Hintz, de la Universitatea Johns Hopkins. Hintz prezintă drept argument încarcerea liderului kurd Selahattin Demirtas, arestat în 2016 după ce s-a opus lui Erdogan, dar şi procesele aflate pe rol în prezent împotriva unor membri ai societăţii civile şi opozanţi ai AKP.

Atunci când a părăsit postul de premier în 2016, după doi ani de mandat, Davutoglu a jurat că nu-l va critica niciodată pe Erdogan în public. Dar ultima sa apariţie publică arată că nu mai intenţionează să respecte acest jurământ, în condiţiile în care el consideră că AKP este ameninţat din cauza unor disfuncţionalităţi. În ceea ce-l priveşte pe Babacan, acest are parte de sprijinul unei persoane cu greutate în AKP, fostul preşedinte Abdullah Gül.

„Dacă nu suntem dezamăgiţi de ei, de cine să fim?“, a comentat Erdogan ultimele acţiuni ale celor doi.

 Gestionarea economiei

În opinia lui Hintz, succesul partidului creat de Babacan „va depinde probabil de capacitatea sa de a prezenta planuri concrete pentru a ataca problemele economice şi clivajele sociale“. Babacan are „şansa de a galvaniza eşichierul de centru-dreapta din Turcia, ţinând cont mai ales de deziluzia generalizată faţă de îmbogăţirea unor lideri ai AKP în timp ce economia turcă se afundă în criză“, spune Lisel Hintz. Iar criza ia proporţii: o inflaţie de 15,7%, o contracţie a PIB-ului de 2,6% în primul trimestru al lui 2019, o rată a şomajului de 13% şi o monedă în cădere liberă.

 Un rival ar fi „distrugător“

În pofida recentelor înfrângeri, preşedintele turc dispune în continuare de o bază fidelă, în special în provincie, subliniază Emre Erdogan, de la Universitatea Bilgi din Istanbul. Cercetătorul, care nu are nicio legătură de rudenie cu şeful statului, este de părare că emergenţa unui disident din AKP până la statutul de rival ar putea avea un efect „distrugător“ pentru Erdogan la alegerile prezidenţiale din 2023.