INFOGRAFIE Bătălia pentru petrol se dă prin intermediari. Libia şi Caucaz, două dosare fierbinţi de la intersecţia intereselor

Forţele GNA avansând în faţa miliţiilor loiale lui Haftar FOTO AFP

La nouă ani de la prăbuşirea regimului condus de Muammar Kadhafi, Libia este prinsă în continuare într-un război prin interpuşi, care riscă să se agraveze pe măsura apropierii de câmpurile de petrol. În paralel, un alt conflict reizbucneşte în Caucaz, într-o zonă traversată de conducte.

La o săptămână după ce mareşalul Khalifa Haftar a cerut sprijinul direct al preşedintelui egiptean Abdel Fattah el-Sisi, Parlamentul de la Cairo a votat o rezoluţie care aprobă intervenţia armată în Libia. Astfel, Egiptul este pe cale să intre într-o confruntare directă cu Turcia, care susţine deja din teren forţele Guvernului de Uniune Naţională (GNA), recunoscut de ONU.

Într-un comunicat, Parlamentul egiptean anunţă că forţele egiptene urmează să apere securitatea naţională pe un front occidental „strategic”, fără să prezinte detalii sau un calendar şi fără să evoce explicit Libia sau Turcia. Imdiat după publicarea comunicatului, televiziunea publică egipteană a difuzat burtiere cu mesajul „Egiptul şi Libia, un popor, un destin”.

Luni, cu puţin timp înainte de votul din Parlament, Abdel Fattah el-Sisi a discutat la telefon cu omologul său american Donald Trump. Acesta din urmă vorbise cu câteva zile mai înainte, tot la telefon, şi cu preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan. El-Sisi şi Erdogan sunt la cuţite, iar Libia, măcinată de un război prin interpuşi, este terenul favorabil pentru a şi le încrucişa.

Pe de altă parte, Franţa, Germania şi Italia au cerut oprirea confruntărilor armate în Libia şi respectarea embargoului ONU care interzice livrarea de arme pentru această ţară din nordul Africii. „Împărtăţim îngrijorări grave cu privire la intensificarea tensiunilor militare şi la riscul sporit al unei escaladări regionale”, au scris sâmbătă preşedintele francez Emmanuel Macron, cancelarul german Angela Merkel şi premierul italian Giuseppe Conte. În cazul nerespectării embargoului, Parisul, Berlinul şi Roma se declară pregătite să recurgă la sancţiuni.

Sirt, cheia strategică

Însă actorii din terenul libian au alte planuri. Egiptul se arată hotărât să-şi trimită armata pentru a nu permite intrarea GNA în Sirt, considerat drept o linie roşie.

Situat la Marea Mediterană, oraşul Sirt este poarta de intrare către petrolul libian. Ori, după cum notează Reuters, controlul asupra resurselor petroliere ale Libiei a devenit una dintre principalele mize ale războiului. După ce forţele lui Haftar au închis, la începutul anului, zăcămintele şi porturile, acum fac exporturi, trecând peste Compania Naţională Petrolieră a Libiei (NOC), singura autorizată de facă astfel de acţiuni.

Un prim semn al reluării exporturilor de petrol libian a fost observat acum două săptămâni, când petrolierul Kriti Bastion, sub pavilion liberian, a acostat în portul Sidra. După acest transport, Haftar a sugerat că va continua cu altele. NOC protestează faţă de decizia mareşalului, spunând că acesta răspunde unui ordin primit din partea Emiratelor Arabe Unite.

Conflictul azero-armean, reaprins într-o zonă cu conducte

De zece zile încoace, doi vechi adversari din Caucaz, Armenia şi Azerbaidjanul, sunt angrenate din nou într-un conflict militar, soldat cu zeci de morţi de ambele părţi. Noul conflict nu se duce în Nagorno-Karabah, o regiune disputată între cele două foste republici sovietice de aproape o sută de ani, ci la graniţa dintre regiunile armeană Tavush şi azeră Tovuz, unde trec trei conducte importante, inclusiv una realizată la iniţiativa Comisiei Europene.

Prezente deja pe teren în Libia, Rusia şi Turcia nu pot ignora în niciun fel acest conflict. Rusia este un aliat tradiţional al Armeniei, iar Turcia al Azerbaidjanului. În timp ce cele două părţi se acuză reciproc de deschiderea ostilităţilor, Rusia încearcă să se poziţioneze ca mediator, dar înclinând balanţa spre Armenia, iar Turcia face declaraţii pro-azere.

Întrebarea care stă pe buzele tuturor este dacă acest conflict va degenera şi va afecta întreg Caucazul. Deocamdată, schimburile de focuri, atacurile cu drone şi tentativele de infiltrare au loc într-o zonă importantă pentru aprovizionarea energetică a Europei, care a investit în Coridorul Sudic de gaze. Pe lângă Coridorul Sudic de gaze, regiunea este traversată de conductele Baku-Tbilisi-Ceyhan şi Shah Deniz.

Turcia, în căutarea reducerii dependenţei energetice faţă de Rusia

Acest episod de lupte are loc pe fondul prăbuşirii preţului la petrol şi ca urmare a unei ameninţări a preşedintelui azer Ilham Aliev că ţara sa are dreptul să caute „o soluţie militară la conflictul” din Nagorno-Karabah. Numai că luptele au loc la o distanţă însemnată de Nagorno-Karabah. Mai mult, ele sunt însoţite, potrivit Erevanului, de ameninţări cu privire la distrugerea unor infrastructuri, cum ar fi centrala nucleară a Armeniei.

„Noi nu am ameninţat niciodată aceste conducte, o poziţie opusă faţă de abordarea azeră”, s-a apărat ambasadorul armean la Bucureşti, Serghei Minasian, într-o intervenţie la Digi24.ro.

Un război la scară largă între Baku şi Erevan ar putea destabiliza întreaga regiune a Caucazului, unde Moscova şi Ankara au interese geostrategice concurente, notează AFP.

Cert este că acest conflict intervine cu un an înainte expirarea contractului ruso-turc privind livrarea de gaze. Ori Turcia se află într-o etapă de reducere a dependenţei energetice faţă de Rusia, un demers posibil datorită conectării la conductele azere.