Infodemie trilaterală în pandemia de coronavirus: China, Rusia, Iran împotriva Lumii Libere

Faptul că avem o convergenţă de opinii, teme şi teze ale propagandei venind din China şi Rusia este o constantă probată atât la nivelul Departamentului de Stat şi instituţiilor resposabile din domeniul intelligence-ului, ca şi la nivelul Serviciului European de Acţiune Externă şi mecanismele Stratcom consacrate, ca şi la NATO şi statele membre.

Însă o bună prietenă de-ale mele, Khatuna Mshvidobadze, Senior Fellow la Rondeli Foundation, Georgia, acum lector la George Washington University şi specialist în Cybersecurity la Utica College, mi-a trimis o analiză şi un text apărut în care vine cu ipoteza că nu numai cele două state au o formulă coordonată de război informaţional, dar că la aceasta se adaugă şi Iranul, care a preluat marile teme şi le promovează pentru presa internă şi externă, cu aceeaşi încăpăţânare. Am făcut şi eu trecerea în revistă a argumentelor sale şi a celor existente astăzi în spaţiul public despre campania multi-faţetată şi multi-dimensională a infodemiei pentru a vedea cât e întâmplare, cât e coincidenţă de interese şi cât e strategie în trei şi coordonare reciprocă din promovarea comună a temelor războiului informaţional, în toate limbile pământului.

Instrumentarul chinez şi iranian luat direct din panoplia rusă a războiului informaţional

Sunt cel puţin trei argumente care ridică suspiciunea, cel puţin, dacă nu chiar prezumţia legitimă a unei convergenţe strategice a abodărilor ruse, chineze şi iraniene. E adevărat că am fost mai sceptic în privinţa Iranului, aşa cum am o anumită rezervă că Rusia şi China ar avea un plan sau strategie coordonată în doi. Mai degrabă aş putea să accept un acord comun de susţinere reciprocă a temelor războiului informaţional, dar nu pot respinge nici ideea unei coincidenţe de abordări şi, nicidecum o strategie coordonată.

Primul argument vine din spaţiul oficial, ca rezultat al evaluărilor mecanismelor interne americane. Mike Pompeo, fost director al CIA şi acum Secretar de Stat al SUA, probabil cel mai vechi colaborator al lui Donald Trump, încă de la începutul mandatului, este sursa declaraţiei care aşează cele trei state împreună în efortul de infodemie în timp de coronavirus care are drept ţintă Statele Unite: „este destul de difuză şi răspândită, campania, dar am văzut cu certitudine că totul vine din locuri precum China, Rusia şi Iran“. Uniunea Europeană nu include nicăieri Iranul între sursele dezinformării şi infodemiei în criza generata de pandemia de coronavirus.

Cel de-al doilea argument ţine de coincidenţa naraţiunilor, metodelor de derulare a războiului informaţional şi a obiectivului – ţintă al tuturor eforturilor celor trei, China, Rusia şi Iran: subminarea încrederii globale în statele occidentale, divizarea Occidentului, mai întâi pe relaţia transatlantică, apoi în interiorul UE şi promovarea modelului autoritar mai bun decât cel democratic în criză. În plus, nu numai că naraţiunile şi metodele sunt similare, dar atât la China cât şi la Iran, totul pare luat din cartea şi strategiile ruse. Fireşte că acest lucru nu înseamnă, în mod automat, că există o strategie coerentă, integrată, pe care o urmează cele trei state, nici măcar că există un acord de susţinere reciprocă. Însă faptul este că acţiunea este perfect conjugată.

Cel de-al treilea argument ţine de răspândirea practic concomitentă, pe toate instrumentele la dispoziţie şi în toate limbile utilizate, a aceleiaşi secvenţe din panoplia războiului informaţional: explicaţii alternative a evenimentelor – falsuri şi naraţiuni mai bune sau mai rele, mai credibile sau mai fruste, dar toate cu public; amplificarea teoriilor conspiraţiei şi a naraţiunilor în cascadă pentru confuzie şi ambiguitatea care ascunde sau ocultează povestea reală, pentru terţii care nu au acces la relatarea corectă originară; utilizarea instrumentarului de stat şi guvernamental pentru crearea unor legitimităţi relative şi aparente, inclusiv a unor purtători de mesaj occidental pentru a creşte credibilitatea, fie şi prin repetarea tezelor dar cu relativizarea ce menţine respectabilitatea relativă a surselor (se pare că, se zice, e probabil să, susţin unele surse etc.)

FOTO Shutterstock

Sursa epidemiei de coronavirus: de la pasarea responsabilităţii la tentativa de a inocula confuzia generală

Dar cel mai mare spaţiu pentru a manevra în războiul informaţional este sursa epidemiei. Din decembrie China a interzis studierea tulpinilor coronavirusului şi a blocat, la 21 ianuarie, când a fost recunoscută epidemia, sosirea medicilor americani care să studieze şi să ajute la menţinerea ei în China. Ulterior sursele au fost închise şi arestate, astfel că rămâne, încă, confuzia dacă e vorba despre transferul de la liliac la om în piaţa de animale vii insalubră din centrul Wuhan-ului sau transferul s-a produs în laboratorul P4 din Wuhan de la un ucenic vrăjitor care s-a jucat cu virusul gripei de la liliac, eventual cu o gazdă intermediară, şi a ajuns la om de acolo. Cert este că s-a transmis din start de la om la om, nu cum anunţase la 14 ianuarie, la Beijing, Directorul OMS alături de preşedintele Chinei, pe baza rapoartelor chineze.

Din cauza acestei verigi lipsă, fără probă certă şi de netăgăduit, dar şi a interdicţiei oricărui studiu pe această temă la orice universitate din China – toate au fost şterse şi tulpinile de virus ridicate – s-a creat un spaţiu de manevră unde campania Chinei de a scăpa de responsabilitate, cel puţin în privinţa imaginii interne şi a apropiaţilor, a început să se manifeste, susţinută egal de campaniile Rusiei şi Iranului. Prima grijă a fost să susţină că coronavirusul nu vine de la laboratorul P4 din Wuhan, al Institutului de Virusologie, cel mai înalt grad de biosiguranţă al unui laborator ce lucrează cu germeni patogeni periculoşi.

Apoi a început campania de falsuri şi dezinformare în cascadă, bazată pe instrumente oficiale şi pe declaraţii ale unor oficiali de prim rang pentru credibilitate şi legitimitatea susţinerilor. La 12 martie, Ministrul de Externe, Lijian Zhao a lansat pe Twitter, reluat de diplomaţie, de presa oficială şi de instrumentarul rus, cu precădere, dar şi iranian, faptul că Armata Americană a adus/a plantat virusul în Wuhan. Minciuna era prea gogonată şi venită suficient de târziu, aşa încât a început amplificarea ei, credibilitatea şi opţiunile/variantele în cascadă pentru a stârni confuzia. Virusul ar fi provenit de la Institutul Medical de Cercetare a Bolilor Infecţionase din Fort Detrick, al US Army, susţine o variantă mai elaborata şi cu detalii, pentru credibilitate mai mare. Şi pentru repetiţia minciunii, o altă tehnică din panoplia rusă.

FOTO Guliver/Getty Images

Coronavirusul produs în laborator, dacă e la americani. În acelaşi timp nu-i produs în laborator, dacă sursa e în Wuhan

Mai întâi, susţinerea a venit inclusiv la nivelul cercetării academice şi ştiinţifice, cu studii care arătau că virusul „ar fi putut veni“ din afară, o precauţie de nuanţă pentru a nu distruge definitiv probitatea jurnalelor ştiinţifice chineze. Mass media chineză de stat şi instrumentarul războiului informaţional, inclusiv Global Times, a avansat, apoi, ideea că Covid-19 ar fi apărut în Italia înainte de a fi detectată în China (deşi boala, efectele şi morţii s-au manifestat la Wuhan, nicidecum în peninsulă).

Apoi Weibo, platforma chineză de microblogging, a difuzat ştirea potrivit căreia competitorii militari americani de la Jocurile Militare Mondiale din Wuhan, din Octombrie, ar fi fost purtătorii virusului – din nou, deşi izbucnirea şi efectele majore ale bolii s-au înregistrat în Wuhan, nu în SUA, la revenirea soldaţilor virtual infectaţi.

Greşelile în modul de gestionare a crizei în China şi revolta internă, cu precădere a medicilor din Wuhan care au cunoscut virusul şi a universităţilor care l-au cercetat în primele momente, în decembrie, a reclamat campania internă că sursa nu e din Wuhan, ci e externă. Însă credibilitatea şi nevoia exportului măcar în statele unde sursele chineze sunt de încredere au reclamat folosirea instrumentarului rus, ostentativ şi agresiv-virulent în spaţiul reţelelor de socializare. Surselor şi instrumentelor chineze în diferite limbi li s-au adăugat Sputnik şi instrumentarul său în 30 de limbi şi vectorii iranieni în farsi şi limba arabă, dar şi în engleză, franceză, germană sau italiană.

Peste tot, sursa coronavirusului este Statele Unite care a dezvoltat virusul în laborator, ca armă biologică, îndreptată spre China pentru a-i submina economia. Nu conta faptul că se bătea cap în cap cu altă naraţiune chineză, că nu este un virus creat în laborator (lucru real) şi probat de oamenii de ştiinţă americani. Scenariile în cascadă, haosul şi confuzia e o altă tehnică rusă de acoperire a unei informaţii compromiţătoare.

Aportul creativ al Rusiei: Ţinte Georgia, Bill Gates şi America

Rusia a reluat la fiecare pas susţinerile Chinei. Şi Iranul, în egală măsură, în privinţa provenienţei virusului, SUA, şi al inoculării în China, respectiv Iran. Aceasta era menita să acopere şi proasta gestiune a epidemiei în ambele state. Însă Rusia a venit cu propriile specificităţi şi a lansat propriile naraţiuni ale dezinformării, inclusiv teorii ale conspiraţiei, unele reluate ulterior de camerele ecou ale Chinei, cu preponderenţă.

Platforma Sputnik a susţinut că laboratoarele biologice create de Pentagon în jurul Rusiei sunt implicate în crearea Covid-19, cu ţinta directă (şi veche) laboratorul Lugar din Georgia, în primul rând. E o ţintă predilectă şi cu naraţiuni repetate şi susţinute care spun că Rusia e înconjurată de asemenea laboratoare în statele foste sovietice care o vizează. Laboratorul Lugar, fondat în 2011 în Georgia, este menit să identifice patogenii înainte de lansarea epidemiei. Georgia a invitat experţii ruşi la o vizită în laborator, dar aceştia au fost blocaţi de autorităţi să facă vizita, tocmai pentru a nu distruge elementele atacului informational constant al Moscovei asupra vecinului său sudic.

După testul de repetare a teoriei conspiraţiei vizând HIV-SIDA – virus de laborator creat de SUA pentru a viza Ununea Sovietică pe varianta virusului Zika – o boală sud americană care vizează copiii femeilor însărcinate muşcate de ţânţarii purtători, dar care nu aveau cum să trăiască în Rusia lui Putin, ci doar în zone tropicale umede – de această dată naraţiunea viza, simplu, doar afirmaţia despre pregătirea virusului în laboratoarele din regiune, fără nici un argument sau susţinere. Pe de altă parte, pentru a valorifica şi acum povestea HIV/SIDA, teorie a conspiraţiei cu care este obişnuit deja publicul rus şi din spaţiul post sovietic şi statele socialiste din Centrul şi Estul Europei, RT, alt vector al campaniilor oficiale ruse,  a difuzat informaţia potrivit căreia coronavirusul este o armă biologică anglo-saxonă creată în laboratoarele americane, iar fostul expert al ONU, Igor Nikulin, citat în această naraţiune, adăuga faptul că virusul nu putea apare natural deoarece are patru inserţii ale HIV!!!

În plus, RT l-a vizat în mod repetat pe Bill Gates, fundaţia sa de caritate şi implicarea sa în studiul pandemiilor şi sprijinul în găsirea unui vaccin. De la afirmaţia din 2015 că urmează o pandemie la fake-ul că avea deja vaccinul pe care-l dorea comercializat, mergând până la teoria conspiraţiei potrivit căreia e vorba ba de bani, de vinderea unui vaccin al unui virus lansat chiar de el, până la toate teoriile mişcărilor anti-vaccin, inclusiv temele cipurilor şi urmăririi internaţionale a datelor de sănătate personale, toate au fost utilizate aici, cu purtători de mesaj britanici şi americani care lucrează pentru trustul rus, Michele Greentein şi Rick Sanchez. Li s-a alăturat fostul consilier economic al lui Putin, Sergey Glazyev, care a vorbit despre testarea globală a armei biologice americane sub formă de coronavirus.

Italia, ţintă proponderent rusă a dezinformării, cu sprijin chinez

Interesant este însă faptul că Rusia a fost în prim plan cu atacurile la adresa Italiei: Italia abandonată, prietenii şi aliaţii o ignoră – ţinte cu preponderenţă SUA şi Germania – iar virtualii inamici, sancţionaţi de Occident, o ajută – Rusia, China, Cuba. Dar calitatea dezinformărilor ruse – care a preluat prim planul şi iniţiativa din momentul creşterii numărului de cazuri în Italia şi până la izbucnirea reală a epidemiei la Moscova, după ce Putin declarase cu emfază că ţara sa a scăpat cu bine – a crescut simţitor, ajungând la naraţiuni foarte sofisticate, folosind tot mai multe elemente faptice reale, selecţii şi decupări creative şi evitând penibilul şi modul simplu de contracarare a falsurilor.

Postul de televiziune NTV a formulat integrat o sumă de dezinformări anterioare, bazându-se şi pe repetiţie, şi pe senzaţia de déjà vu, şi pe cea a „adevărurilor“ intrate deja în acquis-ul persoanelor din publicul ţintă, folosind ştiri disparate în care cita New York Times: în august 2019 a fost închis un laborator militar biologic din cauze de securitate; apoi naraţiunea trecea prin cele 500 de cazuri de pneumonie create de vaping – fumatul cu aburi, cu decesele aferente; a continuat cu participarea militară americană la Jocurile Militare Mondiale din Wuhan, în Octombrie. Fireşte, povestea cu insinuări se termină cu primul caz de coronavirus din Wuhan. Un montaj care insinuează, joacă pe teme deja cunoscute, nu afirmă dar inoculează dubiul, validează teorii şi se întemeiază pe teme de dezinformare anterioare. Cu impact mult mai mare şi atacând subliminal şi nivelul subconştientului public, mai periculos decât naraţiunile de dezinformare şi propaganda propriu – zise.

Un caz interesant este atacul la adresa Poloniei. La 23 martie, senatorul rus Aleksey Pushkov a lansat un tweet, potrivit căruia Polonia a blocat coridorul aerian pentru ajutorul umanitar rus pentru Italia. Guvernul polonez a reacţionat virulent şi a dezminţit. Însă povestea fusese reluată şi crease 3 milioane de replici. Pushkov şi-a şters tweet-ul, dar imediat a fost difuzată o hartă – informaţie vizuală cu ţintă – care valorifica postarea lui Pushkov, ca şi cum ea ar fi fost validată: o rută alternativă a zborului rus cu ajutoare, care ocolea vreo 600 km în plus, pentru cei câţiva km pretinşi a se afla în spaţiul aerian polonez şi pentru care Rusia şi zborul său nu ar fi primit acceptul de survol.

Scopul operaţiunii nu era numai să submineze credibilitatea Poloniei, ci să atragă atenţia, prin lansarea scandalului, la ajutorul umanitar rus care venea spre Italia. Unul care s-a dovedit inutil în proporţie de 80% şi cu agenţii GRU în căutare de tulpini virulente utilizabile ulterior la arme biologice. Dar montajul a fost preluat şi de presa mainstream, nu numai în spaţiul social media controlat de Rusia şi de formaţiunile extreme pe care le finanţează în Italia. Prin repetiţie, chiar dacă ascunşi sub formulări protective – pare-se, se zice, unii afirmă că, doar o ipoteză, e neconfirmat – povestea şi-a atins şi ţinta de a lovi Polonia. În schimb, cât timp Rusia desfăşura campania sofisticată de PR propri, la Aviano, în Italia, SUA trimitea ajutoare umanitare fără tam-tam şi fără să facă caz de această acţiune normală şi naturală faţă de un aliat.

A fost nevoie ca, până la urmă, COPASIR – Comisia de Securitate a Parlamentului Republicii Italiene – să emită la 25 martie, prin preşedintele său, Raffaele Volpi, o declaraţia formală care denunţa campania rusă şi chineză de dezinformare împotriva Occidentului vizând Italia şi faptul că serviciile de informaţii italiene urmăresc să ajungă şi să tragă la răspundere  persoanele implicate în campanie. „Entităţile statale străine au lansat campania împotriva statelor Europene, inclusiv în Italia“, a susţinut Volpi. Totuşi povestea s-a dus şi a consolidat o percepţie alterată a italienilor faţă de ajutorul de la prieteni, aliaţi şi state terţe, China şi Rusia, cu precădere, a rămas încă, neclară, suprapusă şi pe campaniile ItaliaExit pe care doar nevoia relansării economice cu banii UE, care vor veni, a eliminat-o, pentru moment, dintre opţiuni.