Indienii Shadu au descoperit fotografia

Oamenii sfinţi ai Indiei nu se opun progresului şi îl privesc cu amuzament Încă de când au fost descoperiţi de trupele lui Alexandru cel Mare, oamenii sfinţi ai hinduismului i-au

Oamenii sfinţi ai Indiei nu se opun progresului şi îl privesc cu amuzament

Încă de când au fost descoperiţi de trupele lui Alexandru cel Mare, oamenii sfinţi ai hinduismului i-au fascinat pe europeni. Chiar şi în India, modul lor de viaţă este adesea greşit înţeles, în ciuda faptului că strădaniile lor se bucură de respectul tuturor. Unii dintre ei sunt veneraţi precum zeii, în timp ce alţii stârnesc rumoare şi sunt priviţi cu teamă de oamenii obişnuiţi, pentru că - fiind asceţi - sunt aspri la vorbă cu cei din jur.

Când un Shadu acceptă să fie fotografiat e o zi mare. Se ştie că ei sunt mereu detaşaţi de cele lumeşti, iar tehnica nu-i impresionează decât negativ. Cel care întinde un aparat de fotografiat unui astfel de om, obişnuit doar cu meditaţia, lipsa hranei şi posturile yoga, trebuie să fie avertizat că "sfântul" l-ar putea arunca cu dispreţ, ca pe un lucru spurcat, menit doar să-i strice relaţia cu Shiva.

Călugări care se rup de lume

Tradiţia asceţilor Shadu se pierde în negura timpurilor. Aceşti credincioşi hinduşi decid, la un moment dat, că trebuie să se rupă de lume, pentru că, aparent, ceilalţi oameni îi împiedică să se elibereze spiritual. Atunci, ei renunţă la tihna vieţii în cadrul unei comunităţi şi se duc să-şi facă bârloguri prin păduri, precum animalele. De cele mai multe ori rabdă cumplit de foame, pentru că - cel puţin la început - nu ştiu să-şi găsească fructe şi să le usuce ca să aibă rezerve tot timpul anului. Sătenii ştiu ce îi aşteaptă pe aceşti călugări în sălbăticie şi, cu mult respect, depun la marginea pădurii alimente şi boluri de ceai îndulcit, pentru acei Shadu aflaţi abia la început de drum.

Să fii om sfânt nu e chiar un lucru ieşit din comun pentru hinduşi. În India, chiar şi munţii, râurile, pietrele sau copacii sunt sacri. Sute de oraşe sunt considerate sfinte şi chiar unele dintre animale: vaca, taurul, maimuţele, elefanţii, păunii, şerpii, şobolanii... Toţi oamenii obişnuiţi să mediteze asupra sensurilor vieţii, care mănâncă puţin şi dispreţuiesc confortul unui trai îmbelşugat sunt aproape sfinţi, din punctul de vedere al hinduşilor.

Cu ocazia festivalurilor, oamenii Shadu ies din pădurile în care stau izolaţi de lume şi devin pelerini, ca toţi ceilalţi credincioşi. În timpul acestor festivaluri, mulţi dintre ei interacţionează cu cei din jur şi, mai rar, chiar cu europenii. Pentru noi, aceşti oameni veseli şi cu un comportament inedit par mai degrabă lunatici decât sfinţi. Pentru ei, noi suntem cei ciudaţi, dar ne iartă ca pe nişte copii fără minte, care se cred grozavi fiindcă au maşini, telefoane mobile şi carduri de credit.

Iluminarea, ţelul suprem

Hinduşii sunt convinşi că scopul oricărui om viu este să atingă starea iluminării spirituale, dar ei cred că, pentru a atinge acest nivel, e nevoie de multe încarnări şi multe sacrificii. În principiu, iluminarea este la îndemâna oricui, iar oamenii Shadu cred că ascetismul scurtează calea spre Absolut. O fotografie nu poate fi o piedică. În înţelepciunea lor, oamenii sfinţi ai Indiei nu se opun progresului, dar îl privesc cu detaşare şi amuzament. Ei sunt convinşi că tehnica, oricât ar fi ea de sofisticată, nu te apropie de Conştiinţa Cosmică, dar nici nu te împiedică.