Incendierea stâlpilor de telefonie 5G: cum se explică teoriile conspiraţiei care sfidează orice logică

Într-un editorial Politico, Samanth Subramanian remarcă o întoarcere a Europei în epoca medievală: fenomenul recent al incendierii stâlpilor de telefonie ai reţelelor 5G seamănă izbitor cu vânătoarea de vrăjitoare din trecutul istoric. Oriunde au existat interese de promovat, frica oamenilor a putut fi stârnită cu uşurinţă. O dovedesc teoriile conspiraţioniste care sfidează orice logică.

Atacurile asupra stâlpilor de telecomunicaţii 5G au căpătat amploare în Europa: incendieri au avut loc în Olanda, Italia, Belgia, Irlanda şi Cipru. Marea Britanie a cunoscut peste 60 de acte de vandalizare. Flăcări spectaculoase s-au ridicat în mijlocul oraşului Birmingham ca o semeaţă flacără olimpică în plină noapte.

Teoriile invocate sunt din cele mai absurde: sunt surse de răspândire a noului coronavirus, emit radiaţii care slăbesc sistemul imunitar, făcându-ne vulnerabili în faţa infecţiei COVID-19 sau chiar: virusul nu există, fiind inventat pentru disimularea celor mai severe efecte asupra sănătăţii ale radiaţiilor reţelelor 5G. În Marea Britanie, conspiraţioniştii au mers până acolo încât să spună că pe noua bancnotă de 20 de lire apare un turn 5G care transmite un mesaj codat. De fapt, este doar farul din oraşul Margate pe care pictorul britanic J. M. W. Turner l-a îndrăgit atât de mult.

Degeaba s-au străduit autorităţile sanitare să explice că tehnologia 5G nu pune în pericol pe nimeni: conspiraţioniştii nu au fost înduplecaţi, ba chiar actele de vandalizare s-au înmulţit. Un membru al unui grup de conspiraţionişti a postat pe Facebook alături de un link la un clip cu un stâlp de telefonie în flăcări: „Şi uite aşa ne-am început lupta”.

Acţiunile par scoase dintr-un trecut îndepărtat - şi nu doar din cauza impulsurilor arhaice de a zdrobi tehnologia ultimul răcnet cu cele mai vechi arme ale omenirii. Conspiraţioniştii vremurilor noastre dovedesc şi o logică medievală. Ne-am imagina că o Europă educată care trăieşte într-o epocă a informaţiei nu poate da crezare unor teorii cu mari deficienţe logice ca apoi să se apuce să incendieze antene de telefonie.

Dar istoria ne oferă precedente, scoţând la iveală un izbitor paralelism. În jurul anului 1550, în plin avânt al Renaşterii şi al raţionalismului, execuţiile în special ale femeilor pe motive de vrăjitorie s-au intensificat. Mii de oameni au fost arşi pe rug, întrucât puţini scăpau. Atunci, ca şi acum, cu stâlpii de telefonie, spectacolul distrugerii era resimţit la fel de vital ca şi actul în sine. 

Paralelismele sunt şi geografice. În 1613, cel puţin 40 de oameni din oraşul olandez sudic Roermond au fost acuzaţi de a fi adus molima care a ucis recolte, vite şi copii. Vinovăţia lor a fost dovedită şi au sfârşit cu toţii arşi pe rug. Zeci de kilometri către nord-vest, se află oraşul Liessel unde conspiraţioniştii au incendiat în aprilie antene de telefonie.

Este tentant să căutăm în starea de lucruri din acea Europă apusă surse ale impulsurilor de distrugere pe care le identificăm şi în Europa zilelor noastre, arată în editorialul Politico.

Secolul al XVI-lea trecea prin schimbări masive. O mică epocă de gheaţă se făcea resimţită, Iar Europa era lovită de secetă şi suferea de pe urma recoltelor slabe. Ameninţarea ciumei plutea în aer. O resucitare epidemică a avut loc în împrejurimile Roermond, în anul 1613, chiar în timpul proceselor de vrăjitorie.

Vechea ordine a societăţii era zguduită din temelii. Biserica catolică îşi pierdea autoritatea. feudalismul se destrăma, în timp ce revoltele se iscau la tot pasul. „O profundă tristeţe şi un sentiment al fatalităţii se instauraseră peste tot”, a scris istoricul Robert D. Anderson.

Perioada tulbure de atunci are ceva în comun cu cea de azi: găsirea vinovaţilor. Atunci ca şi azi ţapii ispăşitori nu sunt aleşi la întâmplare, ci calculat. Ţine de exercitarea puterii şi abuzurile aferente.

La nivel local, bogaţii controlau revoltele prin canalizarea fricilor şi furiei către presupuse vrăjitoare. Într-un context mai larg, bisericile catolică şi protestantă îşi reclamau dreptul la întâietate spirituală promovând vânătoarea de vrăjitoare ca activitate creştină. În Germania, unde lupta dintre biserici a atins cele mai înalte cote, cel puţin 25.000 de oameni au fost arşi pentru vrăjitorie între anii 1500 şi 1782.

Pentru a-şi păstra puterea, regii angajau vânători de vrăjitoare, în timp ce demonolgii ocupau poziţii oficiale şi le foloseau pentru avansarea misiunii lor. Un cleric catolic din acea vreme a lansat chiar un ghid pentru identificarea şi pedepsirea vrăjitoarelor. Trebuia procedat astfel: cei care nu se căiau trebuiau arşi cât mai lent folosind ramuri verzi.

Aici regăsim un ecou care se răsfrânge în zilele noastre: acele interese promovate prin stârnirea neîncrederii iraţionale în tehnologia 5G.

Canalele de propagandă ale Rusiei şi-au dus şi pe acest tărâm campania de destabilizare a societăţilor vestice alimentând panica legată de reţelele 5G prin afirmaţii false precum numirea tehnologiei „cancer wireless”. Facebook şi You Tube nu s-au grăbit să retragă planurile conspiraţioniste de pe platformele lor.

Politicienii din Europa şi SUA au contribuit de asemenea la alimentarea anxietăţii în rândurile propriilor cetăţeni, demonizând atât Huawei, iniţiatorul infrastructurii 5G, cât şi China ca sursă a coronavirusului. Prin propriile minciuni şi neglijenţă ei au adăugat la dezinformare, atmosfera de suspiciune şi polarizare.

Istoricul Stuart Clark a numit procesele vrăjitoarelor un produs al unei „epoci a extremismului cognitiv” în care orice idee contrară era percepută ca lucrarea diavolului. Scoateţi religia din ecuaţie şi ajungem în epoca noastră. Se dovedeşte astfel un adevăr politic periculos: cu efortul potrivit, mulţimea cu torţe poate fi pusă în mişcare în orice loc şi timp.