„Gigantul Africii“, între Boko Haram şi conflictele inter-comunitare
0
De mai mulţi ani, Nigeria, cea mai populată ţară din Africa, este devastată de problemele de securitate pe care le provoacă jihadiştii grupării Boko Haram în nord-est, separatiştii de la Biafra în sud-est şi violenţele dintre agricultori şi crescătorii nomazi de animale în statele din centru.
Articol scris de Tony Pisaroglu
Preşedintele Muhammadu Buhari, care va candida pentru un nou mandat prezidenţial în februarie, din partea partidului Congresul Progresiv (APC), este supus unei mari presiuni pentru a-i demite pe cei responsabili pentru securitatea ţării din cauza creşterii violenţei, care a ucis aproape 2.000 de persoane de la începutul anului. Fostul general, în vârstă de 75 de ani, a fost ales în 2015 pe o promisiune de a pune capăt conflictului cu grupul islamist Boko Haram, care a devastat nord-estul ţării din 2009.
Dar, în ciuda progreselor semnificative obţinute de preşedintele Buhari în lupta împotriva jihadiştilor, neliniştea s-a intensificat în altă parte a ţării, în special odată cu reapariţia conflictelor mortale între agricultori şi crescători de animale. Au crescut şi răpirile în scop de răscumpărare şi faptele de banditism.
În iunie, mai mult de 200 de fermieri creştini au fost ucişi în statul central Plateau, într-un ciclu infernal de răzbunare împotriva păstorilor musulmani. Această tragedie a avut efectul unui şoc în Nigeria, cu câteva luni înainte de alegerile prezidenţiale. Preşedintele Buhari s-a implicat personal şi a avut o poziţie fermă în încercarea de a rezolva această problemă. Ţara are aproximativ 200 de grupuri etnice şi este aproape egal împărţită între un nord predominant musulman şi un sud predominant creştin.
În timpul campaniei electorale care l-a adus pe Buhari la putere, adversarii săi nu au ezitat să joace cartea religioasă, spunând că politicianul din nord dorea să „islamizeze“ ţara.
Această acuzaţie a reapărut în timp ce şeful statului a anunţat că doreşte să candideze pentru propria succesiune la alegerile din februarie 2019, deşi în timpul mandatului a dat dovada de imparţialitate.
Oponenţii săi din partidul de guvernământ care îi reproşează stilul de conducere autocratic au preferat să treacă în opoziţie pentru că nu aveau nici o şansă să câştige alegerile interne în PCA pentru a se prezenta la prezidenţiale.
Principalul partid de opoziţie, Partidul Popular Democrat (PDP) a prelungit data limită pentru depunerea candidaturilor pentru alegerile primare şi îşi va alege candidatul pe 6 octombrie.
Printre cei care şi-au declarat deja intenţia de a concura se numără fostul vicepreşedinte Atiku Abubakar şi liderul Senatului, Bukola Saraki.
Nigeria, „Gigantul Africii“, cum i se mai spune, are 180 de milioane de locuitori şi este împărţită în 36 de state. Deoarece redistribuirea financiară şi asigurarea securităţii se fac de la centru, concurenţii electorali ridică încă de pe acum problema federalismului. Fostul vicepreşedinte nigerian Atiku Abubakar, care este unul dintre favoriţi pentru a fi desemnat candidat la prezidenţiale din partea principalului partid de opoziţie, Partidul Democrat Popular (PDP), a declarat, în timpul unei întâlniri cu jurnaliştii străini, în capitala Abuja, că „în timpul dictaturii militare, armata a împărţit ţara în mai multe state pentru un control mai bun şi-a concentrat multă putere în cadrul puterii federale.
„Cred că trebuie să ne întoarcem la principiile federalismului adevărat: să transferăm mai multă putere şi resurse statelor în materie de securitate, sănătatea şi educaţie.“
Potrivit lui Atiku Abubakar, 71 de ani, aceste probleme cheie ar fi mai bine gestionate de autorităţile regionale, decât de guvernul federal, care este prea departe. Potrivit cifrelor oficiale, în iulie, cele 36 de state şi guvernele locale au împărţit aproximativ 656,6 miliarde de naira (1,8 miliarde de dolari) dintr-un buget naţional de 821,9 miliarde de nairas.
Nordul contra Sud
Banii provin din veniturile generate de fiecare stat component, dar este apoi redistribuit de către Abuja. Această situaţie nemulţumeşte statele sudice, mai bogate, mai ales de pe urma veniturilor din petrol şi gaze, care se plâng de mult timp că subvenţionează Nordul mai sărac.
Apariţia unor grupuri armate în sudul bogat în petrol a fost alimentat în mare parte de aceste frustrări, militanţii cerând în mod regulat gestionarea locală a veniturilor din petrol şi gaze.
Nigeria, fondată de coloniştii britanici în 1914, reuneşte mai mult de 500 de grupuri etnice, şi este puternic divizată între un Nord predominant musulman şi un Sud predominant creştin. Dar pentru Preşedintele Muhammadu Buhari, restructurarea ţării nu este o prioritate. Mâna sa dreaptă, Yemi Osinbajo, spune că guvernarea federală, în cazul în care este bine gestionată, garantează performanţa proiectelor de infrastructură şi o mai bună combatere a corupţiei la nivel local. Preşedintele Buhari fiind un susţinător neobosit în potriva corupţiei, un fenomen care afectează Nigeria.
Sprijin din SUA
În primăvară, preşedintele Mohammadu Buhari, a fost primul şef de stat din Africa Subsahariană care s-a întâlnit cu şeful Casei Albe, Donald Trump. Aceasta întâlnire l-a poziţionat pe Buhari ca fiind liderul Africii Subsahariene, Cei doi lideri au discutat despre economie, lupta împotriva terorismului, consolidarea legăturilor dintre SUA şi Africa.
Între reprezentanţii celei mai mari economii a lumii şi celei mai importante puteri economice a Africii, securitatea si afacerile au reprezentat un subiect prioritar. Trump şi-a propus să sporească comerţul cu Nigeria, care importă de două ori mai multe bunuri din China decât din SUA.
Statele Unite ale Americii sunt doar al cincilea partener comercial al Nigeriei, dar intenţionează să avanseze în acest clasament. Administraţia Trump a decis să vândă Nigeriei 12 avioane militare Super Tucano A-29. Acestea vor intra în posesia armatei nigeriene în cel mult doi ani şi o vor ajuta în războiului împotriva terorismului, în special a grupării jihadiste Boko Haram din nordul ţării.
Negocierile sunt în curs pentru vânzarea de elicoptere. Aceste arme ar trebui să completeze echipamentul forţelor aeriene nigeriene. Nigeria este interesată de aceste aparate de luptă pentru că se pretează la situaţia din teren. Cea mai mare problemă cu care se confruntă armata nigeriană în lupta împotriva jihadiştilor este faptul că foloseşte echipament inadecvat. Avioanele Super Tucano ar putea oferi un sprijin logistic real trupelor pe teren. Aceste aeronave vor fi, de asemenea, de mare folos în ceea ce priveşte furnizarea de informaţii, pentru operaţiunile de supraveghere şi efectuarea de operaţiuni de recunoaştere. Nu în ultimul rând, aceste avioane sunt foarte utile în cazul evacuării medicale. Statele Unite au ajutat mult Nigeria în ceea ce priveşte serviciile de informaţii militare, în operaţiunile de combatere a terorismului. Agricultura este unul dintre sectoarele cheie pentru Nigeria şi nevoile de investiţii sunt importante. Abuja s-a angajat într-un plan de modernizare a transportului şi doreşte să achiziţioneze şi noi aeronave civile. O altă problemă abordată a fost starea reţelei feroviare din Nigeria, acum depăşită. Statul nigerian a obţinut un acord cu consorţiul internaţional General Electric pentru faza provizorie a concesiunii reţelei feroviare a ţării. Acest proiect ar trebui să permită Nigeriei să-şi extindă flota de locomotive şi astfel să sporească frecvenţa serviciilor feroviare de călători şi de transport de marfă.
Lupta împotriva terorismului
SUA oferă armatei nigeriene şi consiliere militară în lupta împotriva terorismului. Oficial sunt prezente în Africa pentru formare şi consiliere militară, unităţi speciale ale armatei americane care duc în realitate un război secret, care s-a intensificat din 2006 şi care face din continentul african a doua zonă de conflict unde sunt prezenţi soldaţii americani, după Orientul Mijlociu. Africa este de 10 ani al doilea cel mai mare teatru de operaţiuni al forţelor speciale americane din lume, după Orientul Mijlociu. Există nu mai puţin de 1.700 de soldaţi de elită desfăşuraţi pe continent, un efectiv care urmează să crească sub administraţia Trump. Unităţi de elită acţionează discret în Somalia, Bazinul Lacului Chad, Republica Centrafricană şi Libia. Acestor „comandouri“, Pentagonul preferă să le spună „consilieri militari“ şi lasă armatei franceze atenţia mass-media.
Pentru mulţi, intervenţia militară occidentală în Africa este asociată cu armata franceză sau căştile albastre, în timp ce rareori se face caz de prezenţa americană pe acest continent, cu excepţia bazei de la Djibouti. O percepţie care pare să convină Washington-ului, care îşi concentrează comunicarea militară pe operaţiunile din Irak, Afganistan, Yemen, Siria sau pe mişcările de trupe din Europa de Est.
Dezinteresul american pentru Africa la nivel militar este contrazis de documente militare dezvăluite anul trecut. Noi informaţii care evocă operaţiuni militare americane în Africa, în special conduse de trupe de elită al armatei americane: Navy Seals, Beretele Verzi, ... care au finalizat aproape 100 de misiuni pe continent, conform documentelor Africom declasificate. Conform acestora , comandourile americane dislocate în Africa au crescut de la 1% din personalul desfăşurat în întreaga lume, în 2006 la 3% în 2010, la 17% Forţe Speciale dislocate în afara teritoriului SUA în 2016. Până în prezent, numai în Orientul Mijlociu este concentrat un număr mai mare de forţe speciale decât Africa. Comandamentul operaţiunilor speciale din Africa (Socafrica), aparţinând Africom, dispune de un efectiv de 1.700 de persoane, distribuit în 20 de ţări africane, pentru misiuni „de asistenţă a armatelor aliate în lupta lor împotriva terorismului şi a extremismului".
Potrivit raportului intern al Socafrica, această structură poate duce „în orice moment“ 96 de activităţi în 20 de ţări. Potrivit Africom, „provocările din Africa ar putea crea o ameninţare care să le depăşească pe cele pe care Statele Unite le întâmpină în prezent în Afganistan, Irak sau Siria".
Misiunile Forţelor speciale americane ar urma să se extindă şi ca obiective şi ca acoperire geografică în următorii ani. Pentru a evita orice menţionare a războiului - operaţiunii, intervenţie - care ar putea alerta opinia publică americană sau ar atrage mânia Senatului, Înaltul Comandament al Statelor Unite a hotărât să desemneze zonele în care operează comandourile „Zone gri“. Misiunile FPS sunt în creştere în bazinul lacului Ciad, în Nigeria, Niger şi Camerun, unde duc un război contra Boko Haram.
Tony Pisaroglu este Vicepreşedinte Senior pentru Afaceri Internaţionale al companiei H5 Strategies.
Se încarcă comentariile...
