Ghid de călătorie geopolitic. Statele emergente: Rusia, un stat post-emergent (I)

Istoria Rusiei este cea a unui vulcan în erupţie, nu pare să vrea să se liniştească, afirmă Ryszard Kapǘscinski. Fiodor Mihailovici Dostoievski considera că Rusia este o enigmă pentru Europa. Istoria sa este brăzdată de evenimente cu întorsături ciudate, de la imperiul ţarist la imperiu roşu, de la mărire şi decădere până la prosperitate şi sărăcie.

Proclamarea independenţei Rusiei la 12 iunie 1990 era văzută de Aleksandr Soljeniţîn ca un dezastru pentru ţară, cum poate o astfel de zi să fie sărbătoare naţională când Rusia a pierdut 25 de milioane de ruşi, se întreba marele scriitor. La data de 12 iunie 1991 Boris Elţîn a fost ales preşedinte al Federaţiei Ruse şi începând cu ziua de 25 decembrie U.R.S.S. a încetat oficial să mai existe. În anii ce vor veni, ţara va cunoaşte o terapie de şoc a economiei ruse, scopul final fiind trecerea de la o economie veche la un nou model economic.

Greşeala foarte mare a administraţiei Elţîn a fost că a dorit să privatizeze totul din prima: flotă comercială, porturile, rafinăriile, construcţia de automobile şi maşini unelte, minele, companiile petroliere, netezind calea mafiei, care avea bani de pe timpul regimului comunist, în constituirea Oligarhiei.

Ce sunt oligarhii? 

Sunt oameni cu o putere financiară considerabilă, dar şi cu o mare influenţă politică, decidenţi politici nelegitimaţi prin vot, ci prin forţa financiară brută. În Rusia s-a născut fenomenul: oligarhia financiară, un grup restrâns de oameni care stăpâneşte destinul unei ţări. Oligarhii s-au născut în patru moduri: susţinerea financiară a serviciilor secrete, tezaurizarea banilor de război a elitei comuniste, afaceri cu statul şi speculă-această cale a fost facilitată de fragilitatea administraţiei de a controla economia şi fluxurile financiare, ultimul mod a fost asocierea cu mafia rusă.

1. Era putiniană- lupta pentru recunoaştere internaţională

Înainte de a ajunge în funcţia supremă, Vladimir Putin a fost un oficial al KGB, un funcţionar modest la primăria din Sankt Petersburg. Folclorul ne spune că ginerele lui Elţîn, Valentin Iumaşev, l-a ales ca succesor, iar Aleksandr Voloşin, şeful Administraţiei Prezidenţiale, a fost de acord. După ce a preluat puterea, a acordat imunitate juridică pe viaţă lui Elţîn şi familiei acestuia. Venirea la putere a fost agitată. Pe fondul unor tensiuni regionale, în data de 1 octombrie 2000, începea al doilea război cecen. Mandatul său a fost şi este plin de controverse: de la tragedia submarinului Kursk din 2001, la atentatele de la Teatrul Dubrovka şi Beslan.

În conştiinţa rusului de rând, capitalismul de piaţă este o ecuaţie între libertatea de iniţiativă, plus libertatea de exprimare, la care se adaugă libertatea politică, totul egal cu dezordinea şi inegalitatea. Odată cu preluarea preşedinţiei, Putin a început o adevărată luptă împotriva oligarhilor, declarând că statul rămâne cu afacerile lui, oligarhii cu afacerile lor. Destructurarea sistemului puterii informale i-a conferit o  aură de erou lui Vladimir Putin. O mână de oameni subordonau un popor de peste o sută de milioane. Putin a dorit ca Rusia să aparţină ruşilor, nu oligarhilor. În opinia ruşilor şi a experţilor Vladimir Putin a refăcut demnitatea poporului rus.

În anul 2000, afacerile însumate ale oligarhilor valorau 62 de miliarde de dolari, companiile controlate de stat adunau doar 47 de miliarde. După schimbarea regimului, oligarhii s-au împărţit în buni, cei care au ascultat de regim şi cei răi sau rebeli, aici ne referim la Mihai Hodorkovski, Boris Berezovski, Vladimir Gusinski, Mihail Cernoi. Ascultarea de regim însemna nu subordonarea unui oligarh, ci promisiunea de a nu mai derapa de la normele impuse de sistemul Putin.  

“Sistemul lui Putin din primii ani de guvernare a fost unul naţionalist şi autocrat, dar deschis către piaţă. În prezent, Rusia este dominată de autarhie economică şi politică şi de o geopolitică nihilistă şi agresivă.”

Reuşitele internaţionale au fost uitate din cauza agresivităţii geopolitice a Rusiei împotriva Ucrainei. Recâştigarea Heartland-ului şi ofensiva asupra Rimland-ului a transformat Rusia într-un stat post-emergent.

2. Rusia un stat post-BRICs

Membră a grupului de state BRIC, ulterior BRICs, Rusia a fost şi este o putere emergentă. După dizolvarea sistemului bipolar, Rusia s-a reorientat către un sistem multipolar. În noul sistem, mai multe puteri emergente sunt aliate pentru a contrabalansa Vestul, S.U.A. şi U.E. După declanşarea crizei economice, puterea americană a scos din sfera de interese Estul Europei şi Rusia şi s-a orientat către statul cel mai ameninţător, China.

Succesul economiei ruseşti s-a bazat pe consensul Putin. Consensul putinian este o înţelegere cu investitorii străini, parteneri subordonaţi ai marilor corporaţii statale ruse. Observăm cum statul rus doreşte o privatizare sub controlul companiilor ruse, o privatizare deplină neputând fi posibilă deoarece economia rusă, furnizoare de energie, se doreşte o hiperputere energetică. Rusia are caracteristicile unei economii vechi, îmbătrânite, bolnave cronic, cu o infrastructură slabă, un declin demografic evident, o corupţie extrem de mare.

„În timpul expansiunii economice, puterea emergentă rusă a dus o politică externă agresivă, a tăiat accesul la aprovizionare cu gaze al Ucrainei, a provocat atacuri cibernetice în Estonia, a declanşat războiul cu Georgia”

Înainte de criza ucrainiană Rusia părea un stat un stat decăzut, o putere fără vectori de forţă în afară, cu energie diplomatică firavă şi putere militară discutabilă. După Ucraina s-a observat că Rusia este dominată de o castă care doreşte afimarea mistică şi geopolitică a puterii. Chiar Vladimir Putin a susţinut că implozia U.R.S.S. este cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX.

Alternativa la hegemonia rusă în Asia Centrală sunt: China, Statele Unite ale Americii Turcia sau Uniunea Europeană, însă mulţi cazaci sau kârgâzi văd o ameninţare în China  şi un prieten în Rusia. Ce ciudăţenie? Pentru a-şi mări puterea, Ţaratul Putin a fondat o uniune vamală cu Kazahstan şi Belarus, acestă uniune  urmărind să ajungă nucleul unei viitoare Uniuni euroasiatice... o posibilă nouă U.R.S.S. Mişcările geopolitice din Ucraina ne dezvlăuie treptat ţelul final al politicii externe a lui Putin, recucerirea hearland-ului (insula lumii) şi împlinirea testamentului ţarilor ruşi, ajungerea la apele calde ale oceanului mondial.

Vom vorbi în articolul următor despre geopolitica Rusiei.

Mic dicţionar geopolitic:

Heartland (Inima Lumii) - teorie geopolitică ce aparţine lui Halford J. Mackinder şi se referă la teritoriul eurasiatic- statele estice ale Europei, Rusia, Asia Centrală, Nordul, o mare parte din Orientul Mijlociu, nord-vestul Chinei, nord-estul Indiei, podişul altaic, podişul Mongoliei. Este specific puterii terestre.

Rimland (teritorii de margine) - teorie geopolitică ce aparţie lui Nicholas. J. Spykman şi se referă la marginea heartland-ului,  statele vestice şi  sudice ale Europei, peninsula Arabia, Egipt, sudul podişului Iranian, sudul Indiei, Asia de Sud şi Sud-Est, arhipeleagul indonezian. Este specific puterii maritime.