Ghid de călătorie geopolitic (II). Statele emergente: Rusia - inutilitatea uriaşului spaţiu

Mentalitatea rusă este greu de cuprins şi de explicat. O nelinişte şi o negare a destinului este un atribut perpetuu al istoriei Rusiei.

 Rusia, un stat imens, suferă de un complex geopolitic infernal, inutilitatea uriaşului spaţiu. Din cele 17 milioane de kilometrii pătraţi mai mult de jumătate sunti dificil de locuit, accesul la oceanul planetar este interzis datorită geografiei.

„Geografia s-a răzbunat pe Rusia şi Rusia pe istoria Europei”

Halford J. Mackinder spunea că Rusia este axa geografică a istoriei. În Heartland Rusia este dilema care se rezolvă prin condamnarea la tensiuni geopolitice iremediabile. Noua ordine pe care statul rus vrea să o impună Europei este un proiect geopolitic ruso-german. În viziunea celor două mari puteri telurocratice, spaţiul vital (Lebensraum) este Europa Centrală şi de Est, spaţiul de la  Marea Baltică până la Marea Adriatică, din inima Berlinului până la frontiera cu Rusia Albă. Această viziune a dat naştere celor două mari conflagraţii mondiale, în Europa nu există loc pentru două mari puteri terestre, indiferent de timpul istoric.

Eurasianismul este un curent ce s-a născut după Revoluţia Rusă. Originile sale sunt în scrierilor unor gânditori slavi precum Aleksei Hondakov, Konstantin Aksakov. Slavofilia este o ideologie imperialistă, Rusia Ţaristă îşi etala prin idei şi cultură puterea.

Bazele teoretice ale eurasianismului au fost puse de prinţul Nikolai Trubeţkoi, Piotr Saviţki şi Lev Gumiliov, fiul poetei Ana Ahmatova. Gumiliov promova formarea unui mega-etos eurasiatic.

Geopoliticianul nihilist Aleksandr Dughin

În prezent cel mai cunoscut gânditor eurasianist este Aleksandr Gelievici Dughin.

În cărţile sale Dughin este promotorul mişcării eurasiatice, o ideea imperialistă care doreşte să afirme prevalenţa puterii ruse.

„Considerat geopolitician mistic, Dughin este un nihilist convins”

Puterea telurocratică Rusia s-a bazat pe forţa armatei, puterea thalassocratică Statele Unite ale Americii pe importanţa  comerţului. Această ciocnire este denumită  Războiul Rece, mai recent Al doilea Război Rece. Profeţia lui Alexis de Tocqueville despre marile puteri ale viitorului a fost confirmată pe deplin.

Dughin susţine că  ruşii sunt un popor unic, primordial care are  ca principale caracteristici etnicitatea şi relaţia cu divinitatea. Rusia nu  a fost niciodată cucerită sau poporul rus strămutat, de aceea este legat de glia sa. Războiul este dus pentru a civiliza. Pentru a justifica această necesitate, Dughin s-a erijat în promotorul ortodoxiei, panortodoxismul este un instrument de smart power. Soft power este religia ortodoxă, hard power este modul de impunere. Combinate rezultă o strategie smart. Dughin promite că stăpânirea rusă va aduce independenţa strategică şi politică a Europei dar şi autarhia resurselor, de aceea Rusia este obligatorie pentru Europa.              

Europa este continentul în care ferventul civilizaţional a fost unic, după marele platou iranian şi Valea Nilului. Nu poţi îngenunchea Europa după idei, trebuie să adaptezi ideile la Europa.

„O Europă luterană, calvină,  catolică şi ortodoxă ghidată după valori democratice nu poate fi supusă de o autocraţie neobizantină.”

În opinia geopoliticianul nihilist Dughin lumea burgheză este decrepită şi epuizată din punct de vedere moral. Această vedere, este renaşterea unor principii arianiste aruncate de mult la coşul istoriei. Nu poţi nega actul civilizaţional al Europei şi  înlocui cu o civilizaţie sincretică fără originalitate.

Dughin este periculos prin ideile sale pentru că îndeamnă ca Rusia să încerce să stăpânească Rimland-ul, teritoriile din marginea sa, pentru a avea accesul la mările calde. Ori modificarea graniţelor şi a raporturilor strategice se poate face doar prin conflict. Aleksandr Dughin este un nihilist convins prin faptul că neagă ordinea raţional -culturală  pe care s-a construit Europa în care trăim.

Pentru ca Rusia să devină o mare putere, stăpâna de necontestat a Eurasiei, Aleksandr  Dughin îndeamnă la mărirea populaţiei, atingerea unui potenţial nuclear maxim şi îmbisericire, nu în termen ortodox. Îmbisericirea la Dughin este atingerea unei teocraţii care neagă principiul sacru al omului, libertatea sa dăruită de către Dumnezeu, liberul arbitru. Astfel Dughin se opune şi doctrinei ortodoxe de liberă cugetare a omului.

Scrierile lui Dughin sunt promovarea unei Republici Platonice Arhaice, în care libertatea şi cuvântul au dispărut, o lume fără speranţă, o societate închisă şi deschisă doar tăcerii, o utopie rusă contemporană, o negare a ordinii geopolitice fireşti.