Franţa şi scandalul sexual

Socialiştii îşi pierd singurul candidat care era, în orice configuraţie posibilă, favoritul sondajelor. Singurul capabil să îl învingă pe Sarkozy.

Ce s-a întâmplat exact în camera 2.806 a Hotelului Sofitel? Pentru moment, faptele nu sunt clar stabilite din punct de vedere juridic. Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI, neagă toate acuzaţiile extrem de grave care i se aduc - agresiune sexuală, tentativă de viol, sechestrare. Dar există un „înainte" şi un „după", precum şi consecinţe încă necunoscute. Inculparea lui Strauss-Kahn deschide o breşă care afectează toată clasa politică, stânga din plin, dar şi ceilalţi - prin ricoşeu.

Nimeni nu mai este complet ferit. Franţa îşi cunoaşte astfel primul scandal sexual după model anglo-saxon şi intră brutal într-o zonă a dezbaterii publice care, până acum, fusese limitată la zvonuri şi maliţiozităţi ale unui mic cerc de iniţiaţi. O parte a şocului vine deci şi de aici, din această scenă inedită, până acum de negândit la noi: poliţişti care arestează un politician de prim rang pentru afaceri de moravuri. Şi încă ce afacere: nu e o banală legătură extraconjugală între adulţi, care nu îi priveşte decât pe ei, ci o prezumţie de viol.

Pe plan politic, socialiştii îşi pierd singurul candidat care era, în orice configuraţie posibilă, favoritul sondajelor. Singurul capabil să îl învingă pe Sarkozy. Şi probabil unul dintre cei mai potriviţi să răspundă neliniştilor francezilor. Această dinamică politică promiţătoare se prăbuşeşte chiar înainte de a fi început campania. Este de altfel şi singura veste bună: să ne imaginăm un moment cum ar fi arătat povestea cu doar trei săptămâni înainte de scrutin.

Dominique Strauss-Kahn ştia că îşi este sieşi cel mai mare duşman. Cu DSK ieşit din cursă, rămâne un câmp de ruine şi alegerile primare, mai necesare ca niciodată. Le rămâne lui Martine Aubry, lui François Hollande, Ségolène Royal şi altor candidaţi declaraţi sau din umbră să-şi asume responsabilitatea şi să-şi mobilizeze militanţii şi simpatizanţii pentru ca această afacere tenebroasă să nu se transforme în cea de-a patra înfrângere consecutivă a socialiştilor la prezidenţiale.