FP România: “Avatar”, anti-american sau anti-corporatist?

Ediţia tipărită a revistei Foreign Policy România, apărută la începutul acestei săptămâni propune o interpretare inedită a sensului celul mai vizionat şi mai bine vândut film al anului. Este “Avatar” un film anti-American? Depinde de regiunea globului în care este urmărit.

“Mitul eroului alb-albastru”

A considera Avatarul lui Camerron anti-american denotă o confuzie între miturile fondatoare şi organizarea morală a societăţii americane şi sistemul corporatist industrial-militar (privat) ce funcţionează astăzi nu numai în America, ci pe întreg globul. Putem face lesne o paralelă între ce se petrece pe Pandorra şi în Delta Nigerului. E drept, naraţiunea şi motorul ideologic care împing personajele sunt cât se poate de apropiate spiritului şi culturii americane. Sistemul exploatativ este expus şi eroul - singuratic, mascul şi alb (în ciuda albăstrelii avatarului) - reuşeşte să coaguleze îndeajuns de mult suport popular pentru a-l răsturna.

Pe scurt, filmul - cu tot izul său anti-corporatist - este un clasic american, o naraţiune care perpetuează mitul eroului singuratic, care, în numele unor idealuri morale superioare, reuşeşte să se bată şi să învingă un sistem imoral. Amatorilor de film le propun un alt titlu, cu o problematică asemănătoare, însă cu un tratament mult mai puţin romantic: „District 9” (2009). Şi un preşedinte care a câştigat mizând pe acelaşi mit: Barack Obama.

Alexandru Bălăşescu, antropolog

Anti-francez? Sau anti-chinez?

Avatar pare anti-american. Aşa le-a fost cel mai uşor realizatorilor: dacă îl făceau anti-arab, îşi riscau ambasadele din lumea musulmană, iar dacă suna anti-chinez, îşi interziceau o imensă piaţă. Una dintre superputerile Americii este libertatea de a critica propriul sistem. Cei mai mari „anti-americani” sunt americani. Iar „anti-americanismele” lor ajung pe piaţa globală după ce au cucerit-o pe cea naţională, preferabil în primele săptămâni de la lansare. E drept, critica sistemului occidental este şi benignă. Cu sau fără succes de casă, nu schimbă fundamental obiectul criticat. Corporaţiile petroliere occidentale sunt atacate mai departe de guvernul ecuadorian şi de rebelii nigerieni. Dar, spectaculos, uneori sunt atacate şi acasă, în presă şi în justiţie, pentru încălcarea drepturilor unor oameni care în ţara unde se produce fapta incriminată nu prea au drepturi.

Fără să spere altă revoluţie decât cea a efectelor speciale, Avatar este mai curând anti-corporatist. Pentru tuaregii iradiaţi de excavaţiile pe care Areva, corporaţie a statului francez, le face în Niger, ar fi în mod clar anti-francez dacă 3D ar ajunge şi în Sahel. Malgaşilor le va părea curând anti-coreean, de vreme ce divizia agricolă a concernului Daewoo a obţinut spre cultivare jumătate din pământurile din Madagascar, insulă cam cât România şi Bulgaria. Angolezilor sau kazahilor trebuie că li se pare anti-chinez – primii contestă concesiunile de zăcăminte primite de China, ceilalţi concesionarea de teren arabil.

Petre Munteanu, managing editor FP România:

„Avatarul chinez”

- Autorităţile de la Beijing au suspendat proiecţiile 2D ale Avatarului la scurt timp după sosirea în China, pe motiv că varianta 3D realiza 2/3 din încasări. Criticii au interpretat diferit: acţiunea ilustrează modul în care dezvoltarea intră în viaţa a milioane de chinezi. Totodată, filmul vestic făcea prea mare concurenţă premierei filmului Confucius, autohton şi conformist.
- Autorităţile din Zhangjiajie au aplaudat însă filmul şi chiar au schimbat numele unui munte local în Avatar. Se pare că munţii plutitori din film se sprijină pe imaginile scenice pe care un fotograf trimis de Hollywood le-a prelevat în provincia chineză Hunan.

Articol apărut în numărul 16 al revistei FP România, unde mai puteţi citi despre noul “Saharov” al Rusiei, presa moldovenească între democratizare şi tabloidizare, mizele interne ale achiziţionării de F-16 şi islamizarea Caucazului de Nord.