Şi e foarte greu de contracarat, atunci când vin ajutoare umanitare sau donaţii relevante, pentru care orice ţară ce se confruntă cu criza este îndatoritoare. Însă atunci când China “uită” că e cauza crizei şi poartă responsabilitatea ei şi foloseşte doar recunoştiinţa pentru a modela propaganda globală a ajutorului, iar Rusia dezvoltă o adevărată campanie pentru scindarea transatlantică şi intraeuropeană, efectele perverse sunt exact contrare obiectivului scontat.

Războiul informaţional: bătălia pentru naraţiune şi relevanţa în confruntările geopolitice globale

Suntem într-o perioadă în care schimbările sunt majore. De la mişcare, deschidere şi socializare, combaterea coronavirusului se face prin limitarea mişcării, a tranzitului, distanţa socială, limitarea ieşirilor şi a socializării. Toate acestea produc schimbări majore, aşa cum lumea descoperă cu asupra de măsură şi meserii vechi şi noi indispensabile pentru gestionarea coronavirusului. Mai întâi medicii, apoi SMURD-ul şi pompierii, poliţiştii – toţi au crescut în percepţia publicului, ba şi nivelul politic, cu Preşedinte, Guvern şi Parlament, potrivit ultimelor sondaje de opinie.

Există sprijinul pentru autoritate şi pentru a urma autoritatea şi măsurile adoptate pentru că şi-a asumat trecerea prin criză. Sigur, decidenţii care se confruntă cu crizele nu sunt deloc fericiţi, măsurile luate creează nemulţumiri şi limitări, iar într-o asemenea criză mor oameni şi e greu să spui şi să comunici că au murit mai puţini decât ar fi putut muri datorită propriilor tale măsuri adoptate. Aşa ceva nu se poate comunica, şi chiar gestionând bine o criză cu numeroase victime rezultatul e unul negativ politic, costisitor. O dovedeşte Winston Churchill, care a pierdut primele alegeri după ce a câştiga Războiul al Doilea Mondial. O demonstrează şi alte cazuri de la noi, CDR şi PNŢCD în 2000, sau PD după criza economică globală din 2008-2010.

Dar interesant este că descoperim meserii care devin indispensabile în aceste condiţii: surori şi infirmieri, oamenii care fac curăţenia şi dezinfectarea în spitale, instituţii şi pe stradă, iată meserii altfel desconsiderate şi care astăzi îşi arată utilitatea. Cu atât mai mult, la nivel internaţional, e o adevărată fugă după naraţiuni avantajoase şi eliberarea de sprijin major pentru terţe state aflate în criză ca instrument de propagandă internă în state cu nuanţe autoritariste. Şi ele forţează această realitate în criză.

China şi imaginea sprijinitorului suprem al lumii libere

China este preocupată de poziţia sa globală, fiind autoarea pandemiei de coronavirus, prin tolerarea târgurilor insalubre cu animale sălbatice vii şi cu formulele curente de transmitere la oameni. E şi recidivistă, după criza SARS, iar azi lucrurile sunt şi mai complicate prin ascunderea, întârzierea şi eliminarea postărilor independente care avertizau despre virus din timp. Din contra, reacţiile s-au produs tardiv şi pentru proprii cetăţeni, şi pentru restul lumii, iar informaţiile au fost rezervate şi disimulate, filtrate altfel,, iar astăzi sunt necredibile.

De aceea China încearcă astăzi să compenseze imaginea „virusului chinez”, cum îl numeşte Trump sau a virusului Wuhan, printr-o campanie susţinută, de stat şi privată, de ajutorare a celor mai afectate zone ale globului cu teste, respiratoare şi medici. Şi toată lumea salută gesturile umanitare, însă când ele sunt imediat valorificate propagandistic, deja lucrurile se schimbă şi acest tip de ajutor validat propagandistic are efecte secundare contrare.

Bătălia pentru sprijin interesat în schimbarea naraţiunii, de la responsabil al crizei şi tăinuitor al molimei lansată pe tot pământul la tentativa desenării ca salvatorului universal, nu are cum să rămână nesancţionată. Totuşi China are înclinaţia de a păstra respectabilitatea, de aceea reacţionează dur la asocierea virusului cu China, însă nu s-a sfiit să încerce pasarea vinei, susţinând că virusul a fost adus în China de soldaţii americani. După un noian de fake news-uri despre virus care s-au vânturat şi răspândit şi cu sprijin chinez, de jur împrejurul lumii.

Rusia şi războiul informaţional al coronavirusului

Războiul informaţional a cuprins numeroase teme şi direcţii de acţiune, în primul rând pentru a sădi frica şi nemulţumirea de autorităţile naţionale şi europene, în al doilea rând pentru a sublinia victoria şi acţiunea eficientă a regimurilor autoritare. Ca şi celebrele exagerări sau accentuări asupra faptului că UE nu ajută pe nimeni, că statele europene nu sunt solidare, de fapt, că UE în sine a dispărut, acolo unde Rusia deţine prim planul multiplicării şi scornirii acestor teorii ale conspiraţiei cu obiectivul scindării euroatlantice şi intra-europene.

Ţinta primordială astăzi rămâne Italia, cea mai lovită azi de molimă, despre care s-a spus ba că SUA ar fi cumpărat din Lombardia peste 500.000 de teste – o aberaţie, Italia toată nu a avut niciodată testele astea pentru sine, nu să le vândă în SUA, cu atât mai mult nu în regiunea cea mai lovită, Lombardia. Asta şi cu sublinierea unei prezumate intervenţii a Preşedintelui SUA care ar fi vrut să cumpere, cu un miliard de dolari, vaccinul unui concern german în exclusivitate pentru cetăţenii americani era menit să rupă legătura transatlantică, pusă deja la încercări majore de către Preşedintele Donald Trump şi de modul său depreciativ de raportare la Uniunea Europeană.

UE a lăsat să se scurgă în presă rezultatele unui studiu care arată foarte clar războiul informaţional rus şi acţiunea Rusiei lui Putin de multiplicare a acestor idei. E motivul pentru care trebuie spuse câteva lucruri clare: toate statele din aria euroatlantică sunt vizate de criză, toate au procedat la limitarea exporturilor de produse necesare în combaterea coronavirusului dar toate au menţionat contingente şi permise speciale pentru a sprijini şi ţările vecine lovite de criză. Cât despre sprijinul chinez, el e binevenit, chinezii au trecut prin primul val de criză (se confruntă deja cu un al doilea) şi au experienţa pe care alţi doctori care se confruntă în premieră cu această boală nu o au. Şi, de ce nu, poate se şi simt vinovaţi pentru criza creată la nivel global.

Totuşi UE face doar ce au lăsat-o statele să facă. Primul responsabil şi respondent de criză e statul, apoi statele au decis acţiunile comune şi acţiunile UE: procurarea de teste şi aparate de respiraţie asistată pentru toată Europa, finanţarea cercetărilor pentru vaccine şi pentru tratamente, relaxarea măsurilor şi regulilor deficitelor bugetare şi ale semestrului european şi pregătirea relansării economice după criză. E rolul ei şi şi l-a îndeplinit. Nu s-a topit, nu s-a prăbuşit şi îşi exercită activităţile ce-i revin.

A pescui în ape tulburi şi a încerca să schimbi percepţiile în criză, să tragi avantaje propagandistice într-un asemenea moment, este o întreprindere cu multe probleme şi costuri. Într-adevăr, şi China, şi Rusia, prin acţiunile lor şi folosirea ostentativă a posturii de state care sprijină restul lumii, pentru a-şi construi avantaje nescontate în criză, sunt blamate de restul oamenilor, mai ales a celor aflaţi în nevoie. Iar propaganda este considerată oneroasă şi murdară în condiţiile tentativei de a extrage avantaje nemeritate dintr-o asemenea criză.

Gestiunea eficientă, medicamente şi vaccinuri: bătălia pentru imagine a Chinei şi Rusiei

Propaganda inegală a celor doi actori, China şi Rusia – primul păstrând recursul la respectabilitate, chiar când acţionează indecent, al doilea utilizând cinic şi fără scrupule războiul informaţional pentru a se poziţiona avantajos în perspectiva reaşezărilor de după criză – este, însă, egală cu minciuna cu picioarele scurte şi lipsa de etică a dansului victorios pe miile de cadavre ale celor morţi. Totuşi temele par similare şi se valorifică cu mai multă sau mai puţină creativitate, mai subtil sau mai ostentativ.

Mai întâi e vorba despre bătălia pentru a transmite eficienţa regimurilor autoritare. Blamat în ţară pentru ascunderea datelor şi amplificarea consecinţelor, Partidul Comunist chinez şi liderul Xi Jinping compensează azi prin propaganda care arată că a rezolvat criza. Cu ce costuri? Câţi morţi? Cum a funcţionat? Pe ce suferinţe şi pierderi ale medicilor, surorilor, infirmierilor? Nu o mai spune nimeni. Ostentativitatea naşte reacţii secundare negative. Mai mult, astăzi vine în China valul 2 al crizei, imunitatea comunitară nu este realizată, iar coronavirusul mai are multe de spus.

Cât despre eficienţă, să nu uităm datele ascunse despre molimă, dar şi situaţia economică complicată deja: doar 6% creştere anul trecut – un nivel fără egal şi care marchează intrarea în criză, datorii enorme ale bugetelor oraşelor şi regiunilor care acoperă deficitul naţional, războiul economic-comercial cu SUA – care a menţinut sancţiunile şi aşteaptă achiziţiile chineze de 250 miliarde de dolari dintre care 50 de miliarde produse agricole şi alimentare americane, stabilite în prima fază a negocierilor. Peste toate, o prăbuşire generală a producţiei şi a pieţelor globale care trimite China direct în recesiune, ca pe întreaga lume.

Cât despre Rusia, bătălia pentru piaţa petrolieră şi preţul petrolului a fost pierdută dramatic în faţa Arabiei Saudite, care a ales acest moment ca să disciplineze Rusia lui Putin cum a făcut-o cu ţările din Golf acum 5-6 ani. Arabia Saudită a inundat piaţa globală cu petrol, nu numai din producţia sa ridicată la maxim, dar şi din rezerve, coborând preţul la un nivel nefezabil – 19 dolari barilul de petrol Ural – aruncând în aer bugetul Rusiei. În plus, Ryadul e dispus să ţină situaţia doi ani sau 10 ani, cât e nevoie. Şi a refuzat negocierile cu Rusia pentru moment.

Şi Rusia încearcă să ascundă victimele şi bolnavii. Raportează la nivelul Luxemburgului, cu doar 600.000 de locuitori, de 50 de ori mai puţin decât Rusia. E adevărat că la Est de Ural densitatea e la un om per 2 km pătraţi, dar marile oraşe din Rusia, Moscova şi Sankt Petersburgul, în primul rând, suferă în mod substanţial, de altfel, asociaţiile de doctori din Rusia au reproşat această prezentare trunchiată şi propagandistică a situaţiei epidemiei de coronavirus.

În plus, în afara exhibării sprijinului trimis terţelor state şi al eficienţei administraţiilor autoritare, China şi Rusia s-au lansat într-o cursă pentru a dobândi medicamentele de tratare şi vaccinul anti-coronavirus. Despre medicamente, China are experienţa manevrelor şi tratamentelor încercate deja. Despre vaccinuri, tot China are avantajul de a deţine tulpini şi anticorpi recoltaţi de la cei bolnavi şi vindecaţi, însă nu spune că nu a reuşit să obţină un vaccin nici pentru SARS-sindromul respirator acut de acum 17 ani. Însă clamarea unor soluţii medicale a fost gândită ca o soluţie de propagandă şi măreţie prezumată a modelelor autoritare chinez şi rus.

Efortul global de rezolvare a crizei de coronavirus

Soluţionarea crizei actuale a coronavirusului este o problemă globală şi nu poate fi rezolvată decât global, împreună, cu toată omenirea. Fuga după tratamente miraculoase sau după realizarea cât mai rapidă a unui vaccin este legitimă, dar reclamă cercetare fundamentală şi investiţie în realizări ştiinţifice şi nu propagandă, care nu opreşte coronavirusul. Nici nu ţine loc de realizări ştiinţifice, nici nu duce la tratament sau vaccin.

Exită deja câteva realizări şi vaccinuri care au ajuns la testarea umană pe voluntari. Peste 20 de studii sunt finanţate şi la nivel european. Aşa cum sunt utilizate retrovirusurile – medicamente anti HIV/SIDA – sau cele pentru malarie care par să dea rezultate. SUA are un vaccin, Franţa are la Marsilia un centru de cercetări cu realizări în materie de tratamente, Marea Britania testează un vaccin inclusiv în România, de luna viitoare, dar varianta responsabilă d tratare sau vaccinare pe scară largă mai durează. Va veni dar mai trebuie 8-10-12 luni pentru aceasta.

Nici discursurile autoritar, populist sau naţionalist nu ajută. Unii doresc să folosească nevoia izolării şi distanţei sociale pentru a da vina pe străini pentru molimă. Care străini? Chinezii? Pentru că, în rest, în cea mai mare măsură, rădăcinile coronavirusului au fost aduse de afară de proprii resortisanţi, în fiecare ţară. De propriii cetăţeni. În plus, blocarea tranzitului sau a circulaţiei persoanelor nu se poate face în mod absolut. E o copilărie cine gândeşte astfel. Virusul nu cunoaşte frontiere, iar cea mai bună probă e impactul coronavirusului în Coreea de Nord, unde Kim Jong Un a cerut să fie împuşcaţi cei care ar fi vrut să vină din China. Şi totuşi a pătruns virusul peste tot.

Coronavirusul nu poate fi combătut decât împreună, la nivelul întregii umanităţi. Aşa cum în Europa, bătălia pentru fonduri, pieţe şi reconfigurarea economiilor vor urma cât de curând după ce trece molima. Criza economică generată e mai importantă, şi fiecare stat va recurge la fondurile comunitare pentru a reconstrui propria economie. Tot împreună. Dacă undeva cineva nu respectă regulile jocului, molima va reveni, pentru că ea trebuie să treacă prin toată populaţia pentru a crea imunitate. Sau a găsi vaccinul care să închidă problema coronavirusului.

Pe de altă parte, nu putem ignora că statisticile făcute strict pe coronavirus. E vorba despre decuparea rezultatelor îmbolnăvirilor şi deceselor şi privirea exclusiv prin fanta acestei pandemii a tuturor cazurilor, cu ignorarea mortalităţii naturale zilnice şi a co-morbidităţilor marii majorităţi a cazurilor tragice, practic a cvasitotalităţii deceselor. E dificil de spus, atunci când un pacient are cancer în stadiul terminal sau e refăcut după un infarct, sau are alte beteşuguri că moartea e produsă de coronavirus şi nu de bolile sale colaterale. Fireşte că acest coronavirus adaugă riscuri, adaugă un impact major atunci când sistemele imunitare sunt tarate, dar lucrurile trebuie privite, totuşi în context.

Lucrul ce nu poate fi ignorat este faptul că, din cauza comportamentului iresponsabil al unor concetăţeni care evită şi ocolesc regulile, sau le ignoră cu totul, concetăţenii care sunt mai expuşi suferă forme grave, severe sau critice ale bolii date de coronavirus, respectiv nevoia respiraţiei asistate şi tratării în terapie intensivă, fapt ce presează în mod substanţial limitele sistemului de sănătate, a componentei tehnice, aparaturii şi mai ales a oamenilor, a doctorilor ce pot trata aceste afecţiuni. Şi le datorăm acestor oameni aflaţi în linia întâi, expuşi ei înşişi infectării cu coronavirus, să respectăm regulile şi indicaţiile pentru a evita un vârf de sarcină asupra sistemului medical naţional care ar fi imposibil de gestionat. Aici rezidă marea problemă.

În rest, în ceea ce priveşte pescuitorii în ape tulburi, forcingul lor pentru a dobândi poziţii de imagine de prim plan pentru a se lansa în pretinse victorii de prestigiu sau de poziţionare în perspectiva reaşezării globale, orice asemenea pornire nenaturală şi ostentativă la nivel propagandistic poate ajută faţă de publicul intern – deşi şi acesta e suficient de sofisticat pentru a şti ce e adevăr şi ce e minciună şi propagandă – dar sigur nu ajută la nivel internaţional. Şi nu e nimic mai hulit, mai reprobabil şi mai sancţionat decât cei ce doresc să profite cu orice preţ de efectele unei crize pentru a-şi adăuga câştiguri proprii nemeritate, cu atât mai mult când ei au probleme mult mai mari decât cei mai afectaţi astăzi de criză din rândul statelor liberal democrate ale lumii libere. Între autoritari şi propagandişti, pe de o parte, şi  spiritul civic şi forţa de cercetare a statelor democratice, pe de altă parte, eu pariez pe cei din urmă pentru a găsit soluţia dorabilă la criză. Şi pentru a ajuta ulterior întreaga omenire să se extragă din criza coronavirusului.