Face ONU un compromis?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sam Kutesa (centru), ministrul de externe al Ugandei, alături de Jose Manuel Barroso (stânga),preşedintele Comisiei Europene, şi Herman van Rompuy (dreapta), preşedintele Consiliului European FOTO AFP
Sam Kutesa (centru), ministrul de externe al Ugandei, alături de Jose Manuel Barroso (stânga),preşedintele Comisiei Europene, şi Herman van Rompuy (dreapta), preşedintele Consiliului European FOTO AFP

Adunarea Generală a Naţiunilor Unite se pregăteşte să aibă un nou preşedinte: Sam Kutesa, ministrul de Externe al Ugandei, ţara în care cuplurile de acelaşi sex sunt închise pe viaţă.

În 11 iunie, Kutesa îi va lua locul lui John Ashe, actualul preşedinte al Adunării Generale ONU, fiind singurul candidat pentru prezidarea Adunării Generale pentru următoarele 12 luni. Pe lângă susţinerea sa pentru preşedintele Ugandei, pentru introducerea legii anti-gay şi declaraţiile sale anti-gay după ce comunitatea internatională a condamnat legea, Sam Kutesa este suspectat de ani de zile de acte de corupţie.

Deşi funcţia este mai mult ceremonială, Kutesa este departe de a fi un candidat potrivit pentru a ocupa un asemenea loc în Naţiunle Unite, care să îi permită să transmită mesaje în spiritul valorilor ONU, al toleranţei, egalităţii, libertăţii, dreptăţii şi  respectării drepturilor omului la nivel internaţional.

Ceea ce este şi mai revoltător este că în 2006, Comisia ONU pentru Drepturile Omului a fost înlocuită de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului tocmai din cauză că membrii săi făceau parte din ţări în care drepturile omului erau grav încălcate. De ce nu se aplică principiul acesta şi când vorbim despre omul care va prezida ‘parlamentul global’?

Despre Uganda s-au scris multe în ultimul timp, mai ales după ce în februarie, preşedintele Yoweri Museveni, a semnat legea anti-gay, în care sunt prevăzute o serie de măsuri draconice împotriva comunităţii LGBT (Lesbian, Gay, Bisexual, Transgender), printre care şi închisoarea pe viaţă pentru cuplurile de acelaşi sex, iar draftul din 2009 prevedea inclusiv pedeapsa cu moartea! Astfel, Uganda s-a alăturat ţărilor precum Tanzania şi Sierra Leone, care pedespsesc actele homosexuale cu inchisoarea pe viaţă.

Potrivit International Gay and Lesbian Association, în Africa, 38 de ţări din cele 53 incriminează relaţiile de acelaşi sex, Mauritania, Sudan şi Nigeria aplicând pedeapsa capitală; singura ţară africană care garantează drepturile LGBT (prin constituţie!), inclusiv căsătoriile de acelşi sex, fiind Africa de Sud.

Revenind la cazul Ugandei, noua lege prevede şi pedepsirea martorilor, celor care oficiază căsătoriile de acelaşi sex, celor care promovează drepturile LGBT şi a celor care oferă servicii de consiliere pentru comunitatea LGBT.

Oficialii Ugandei susţin că legea nu încalcă niciun drept fundamental al omului, arătând că Declaraţia Universală a Dreputilor Omului nu recunoaşte drepturile LGBT. Fals! Articolul 2 prevede ca fiecare om se poate bucura de toate drepturile şi libertăţile proclamate în Declaraţie, fără discriminare de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări. Apoi, articolul 19 spune clar că „orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării”.

Dacă dăm un „zoom out”, ca să vedem imaginea de ansamblu, observăm cum o ţară în cus de dezvoltare cum este Uganda, respinge hegemonia culturală şi normativă a ţărilor vestice. În ultimii 20 de ani, Uganda a fost „fratele mai mic” al vestului (UE, SUA sau actori precum FMI şi Banca Modială), reglându-şi economia şi politicile economice pentru a putea beneficia de donaţii şi investiţii străine. Cu timpul, presiunea pusă de către ţările vestice a început să depăşească limitele economice şi să pătrundă în structura socială a ţării. Nimic nou, globalizarea are loc şi la nivel cultural, iar influenţa vestică asupra normelor sociale şi a valorilor s-a simţit şi în Uganda, care nu a reacţionat docil, aşa cum a făcut-o când i s-a cerut liberalizarea pieţei, privatizarea sau stimularea investiţiilor străine, ci a respins o parte din liberalismul promovat de vest, prin negarea libertăţii individuale şi a drepturilor omului.

Mişcarea aceasta a costat mult, în condiţiile în care bugetul Ugandei depinde ~20% de ţările donatore. Ţări precum Olanda, Danermarca şi Norvegia au retras ajutorul financiar de milioane de dolari pentru Uganda, redirecţionând o parte din sumă către ONG-urile care luptă pentru drepturile omului, iar SUA şi Banca Modială au întârziat investiţiile în ţară.

Cum va fi afectată credibilitatea şi legitimitatea ONU după numirea în funcţie a lui Sam Kumesa rămâne de văzut.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite