Evenimentele anului 2017 care vor rămâne în istorie

Anul 2017 a fost bogat în evenimente politice semnificative care au influenţat într-un fel sau altul contextul internaţional şi vor rămâne consemnate în istorie, notează agenţia rusă Sputnik.

Investitura lui Donald Trump

La 20 ianuarie, a avut loc ceremonia de investitură a celui de-al 45-lea Preşedinte al SUA, Donald Trump. La puţin timp după alegeri, s-a fost formată o comisie de investigaţie privind o posibilă intervenţie rusească în alegerile prezidenţiale. 

Consecinţele internaţionale ale victoriei lui Trump sunt, de asemenea, controversate. Washingtonul a ieşit din unele proiecte şi acorduri internaţionale, cum ar fi Acordul de parteneriat trans-Pacific (TTP) şi Acordul privind clima de la Paris. Odată cu sosirea lui Trump la putere, criza din peninsula coreeană s-a înrăutăţit.

Alegerile prezidenţiale din Franţa

La 7 mai, Emmanuel Macron a câştigat alegerile prezidenţiale după două tururi de scrutin şi a devenit cel mai tânăr preşedinte din istoria Franţei.

Eurofil şi atlantist,  Macron s-a angajat pe calea consolidării integrării europene. Cu toate acestea, Preşedintele francez i-a criticat pe aliaţii săi de peste Atlantic pentru ieşirea din acordul privind clima de la Paris.

Alegerile generale din Marea Britanie

La 8 iunie, britanicii au votat pentru reînnoirea parlamentului britanic. Aceste alegeri anticipate au fost iniţiate de premierul Theresa May pentru a-şi consolida poziţiile, dar nu a adus rezultatele aşteptate.

Partidul Conservator a câştigat 42% din voturi şi, prin urmare, 317 din 650 de locuri în parlament. Partidul Laburist, principalul rival al conservatorilor, a câştigat 40% din voturi, adică 262 de locuri, cu 30 de locuri mai mult decât după precedentele alegeri. Partidul lui May a pierdut 13 locuri şi majoritatea parlamentară.

Astfel, acest vot a slăbit nu numai poziţiile privind politica internă a premierului Theresa May, ci şi cele ale Londrei în negocierile cu Bruxelles, privind ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Alegerile federale germane

O altă mare ţară europeană, Germania, a avut, de asemenea, alegeri în 2017. Uniunea German-Creştin Democrată (CDU), partidul Angelei Merkel, cancelar federal din 2005, a câştigat alegerile din 24 septembrie în Bundestag, Parlamentul german, cu 32,9% din voturi şi 246 de locuri din 709.

Cu toate acestea, Merkel nu poate considera această victorie ca fiind copleşitoare. CDU nu a reuşit să obţină o majoritate absolută (355 de locuri) sau să formeze o coaliţie, negocierile fiind  în impas din cauza poziţiei Partidului Liberal Democrat (FDP) care s-a clasat pe locul patru în urma alegerilor. Cu toate acestea, chestiunea coaliţiei rămâne deschisă. La 7 decembrie, Partidul Social Democrat (SPD), membru tradiţional al coaliţiilor legislaturilor anterioare, a decis să participe la negocieri.

Cu toate acestea, surpriza a venit din altă parte. Partidul eurosceptic şi anti-imigraţie Alternativa pentru Germania (AfD) a primit 12,6% din voturile alegătorilor.

Acest eşec al lui Merkel relevă o diviziune semnificativă în societatea germană cu privire la anumite aspecte, cum ar fi criza migraţiei, viitorul UE şi politica socio-economică.

Referendum catalan

În 2017, catalanii nu au fost niciodată mai aproape de independenţă. La 1 octombrie, ei şi-au exprimat voinţa în referendumul de autodeterminare. La sfârşitul sondajului, aproape 90% dintre alegători au votat în favoarea independenţei, cu o participare de 42%. Madridul nu la recunoscut plebiscitul.

După referendum, guvernul spaniol a lansat procedura de suspendare a autonomiei catalane. În 27 octombrie, Parlamentul Cataluniei a proclamat independenţa regiunii. La 30 octombrie, şeful guvernului catalan şi principalul instigator al referendumului, Carles Puigdemont, ameninţat cu 30 de ani de închisoare, a părăsit Spania pentru Belgia.

Acest referendum a ridicat din nou problema integrităţii teritoriale care afectează nu numai Spania, ci şi alte regiuni europene: de la Scoţia şi Irlanda de Nord până la Lombardia şi Veneto.

Victoria formaţiunilor separatiste la sfârşitul alegerilor legislative anticipate din Catalonia din 21 decembrie a arătat că problema catalană nu a dispărut.

Congresul al XIX-lea al Partidului Comunist Chinez

În China, stat cu greutate globală demografică şi economică, a avut loc un eveniment de importanţă istorică în 2017.

La 18 noiembrie, la Beijing a avut loc cel de-al 19-lea Congres Naţional al Partidului Comunist Chinez (PCC). Preşedintele  Xi Jinping a trasat contururile viitorului ţării pentru anii următori, evidenţiind problemele cu care se confruntă China.

În primul rând, el a menţionat contradicţia dintre dezvoltarea economică şi calitatea vieţii chinezilor. Potrivit lui Xi Jinping, inegalitatea este principala provocare pentru ţară.

În al doilea rând, a fost citat rolul PCC şi monopolul său politic ca o condiţie incontestabilă a prosperităţii chineze. În acest context liderul chinez a subliniat că Beijingul va continua să-şi dezvolte propriul model politic.

În al treilea rând, pe plan internaţional, propune ţărilor în curs de dezvoltare modelul său de evoluţie pentru a-şi păstra independenţa şi a-şi asigura creşterea economică. Cu toate acestea, intenţionează să urmeze principiile păcii şi neintervenţiei în politica internă.

Potrivit Centrului de Cercetare Economică şi de Afaceri (CEBR), China ar putea depăşi PIB-ul SUA până în 2032, devenind lider economic mondial.

Lovitura de stat din Zimbabwe

2017 a fost ultimul an al domniei preşedintelui Robert Mugabe. 14 şi 15 noiembrie, armata din Zimbabwe a lansat o lovitură de stat, după demisia vicepreşedintelui Emmerson Mnangagwa, interpretată epurare în favoarea soţia şefului statului Grace Mugabe. Preşedintele a fost plasat sub arest la domiciliu. Cu toate acestea, militarii au explicat aceste evenimente drept măsuri de "eliminare a criminalilor apropiaţi de preşedintele Mugabe".

La 19 noiembrie, partidul de guvernământ, ZANU-PF, a cerut Preşedintelui să demisioneze. Trei zile mai târziu, Robert Mugabe a demisionat la începutul procesului de demitere iniţiat de parlamentul din Zimbabwe. În schimb, a obţinut imunitate judiciară şi o indemnizaţie pe viaţă de 150.000 de dolari pe lună.

Postul de preşedintelui al Zimbabwe este acum ocupat de Emmerson Mnangagwa, ale cărui funcţii au fost consolidate la ZANU-PF din 16 decembrie.