Dar nu sunt singurii care şi-au imaginat asemenea hărţi viitoare pentru reorganizarea hărţilor, aglutinând sau despărţind teritorii pentru a forma (sau resuda) sfere de influenţă care să corespundă cât mai bine intereselor naţiunilor pe care le reprezintă, reflectând un mai vechi destin imperial prezentat opiniei publice drept „datorie sfântă“ asumată de un popor de a le civiliza pe celelalte şi de a le aduce lumina propăşirii înspre noi orizonturi luminoase.

Cred că este util să ştim ce-şi propune ideologia rusă în ce priveşte Europa, ce loc ar avea ea în noul imperiu Eurasiatic prezentat de Dughin drept singura soluţie pentru existenţa viitoare a Marii Rusii. Interesant de văzut cum o parte dintre aceste teze sunt reluate acum în discursul politic al Kremlinului. Iată prezentarea Europei de mâine, aşa cum se regăseşte ea într-un text intitulat „Proiectul Marii Europe“, prezentat în cadrul Conferinţei Internaţionale „De la Atlantic la Pacific: pentru un destin comun al popoarelor Eurasiei” ,Chişinău, 26-27 mai, 2017 (Estic News, trad. Cristi Pantelimon: "

"În ceea ce priveşte direct Europa, şi prin contrast cu alte planuri de a crea ceva „mare” în sensul vechiului imperialism – fie că este vorba despre Proiectul pentru un Mare Orient Mijlociu sau programul pan-naţionalist pentru o Mare Rusie sau o Mare Chină – noi propunem, ca o concretizare a abordării multipolare, o viziune echilibrată şi deschisă a Marii Europe ca nou concept pentru dezvoltarea viitoare a civilizaţiei noastre în dimensiunile sale strategice, sociale, culturale, economice şi geopolitice.

Marea Europă constă în teritoriul conţinut în interiorul frontierelor ce coincid cu limitele unei civilizaţii. Acest gen de frontieră este ceva complet nou, cum este şi conceptul de Stat-civilizaţie. Această Mare Europă va trebui deci să fie deschisă la interacţiuni cu vecinii săi de la vest, est şi sud.

O Mare Europă în contextul general al unei lumi multipolare este concepută ca fiind înconjurată de alte mari teritorii, ce-şi bazează unităţile lor respective pe afinitatea civilizaţiilor. Putem astfel postula apariţia eventuală a unei Mari Americi de Nord, a unei Mari Eurasii, a unei Mari Asia Pacific şi, într-un viitor mai îndepărtat, a unei Mari Americi de Sud şi unei Mari Africi. Nicio ţară – în afară de Statele Unite – în starea actuală a lucrurilor, nu are mijloacele de a-şi apăra adevărata suveranitate, contând numai pe resursele proprii interne. Niciuna nu poate fi considerată ca un pol autonom capabil să contrabalanseze puterea atlantistă. Multipolaritatea reclamă un proces de integrare pe scară largă. Am putea să-l numim «un lanţ de globalizări» – dar o globalizare fără limite concrete – coincizând cu frontierele aproximative ale diferitelor civilizaţii.

Noi ne imaginăm această Mare Europă ca pe o putere geopolitică suverană, cu propria sa identitate culturală puternică, cu propriile sale opţiuni sociale şi politice – bazate pe principiile tradiţiei democratice europene – cu propriul său sistem de apărare, incluzând armele atomice, cu propria strategie energetică şi de acces la resurse minerale, elaborând pe cont propriu, în deplină independenţă, alegerile ce privesc pacea şi războiul cu alte ţări sau civilizaţii – toate acestea bazându-se pe o voinţă europeană comună şi un proces democratic în luarea deciziilor.

Cu scopul de a promova proiectul nostru al Marii Europe şi conceptul de multipolaritate, facem apel la diferitele forţe din ţările europene, ca şi din Rusia, facem apel la americani, la asiatici să susţină activ iniţiativa noastră dincolo de opţiunile lor politice, de diferenţele lor culturale şi de alegerile religioase, să creeze în fiecare loc sau regiune Comitete pentru o Mare Europă sau alte tipuri de organizaţii care să împărtăşească abordarea multipolară, să respingă unipolaritatea, pericolul crescând al imperialismului american şi să dezvolte un concept similar pentru celelalte civilizaţii. Dacă lucrăm împreună, afirmându-ne cu putere identităţile noastre diferite, vom fi în măsură să creăm o lume mai bună, echilibrată şi justă, o Lume mai Mare unde oricare formă de cultură demnă, de societate, de credinţă sau tradiţie şi creativitate umană îşi va găi locul adecvat şi firesc.

Da, aşa sună varianta modernizată şi mult mai politicos exprimată pentru urechile occidentale, a viziunii sale din 1997, din „Fundamente de geopolitică“ în care descrie foarte precis cum ar trebui împărţită Europa în mai multe sectoare. Mare atenţie la ce spune Dughin, căci aceasta pare să fie realitatea de fond a jocului politic la nivel înalt dus acum de Kremlin.

Astfel, Dughin vorbeşte despre apariţia unui Sector Nord:

„Sectorul Nord ar fi centrat pe o « Nouă Germanie prusacă» ce ia sub protecţia sa întreg ansamblul regiunilor de cultură catolică şi protestantă situate în Europa de nord-est. Această regiune ar fi alcătuită din regiunile baltice şi din Scandinavia, structurate în jurul regiunii prusace din jurul Kaliningradului şi Berlinului, legate între ele de o identitate comună etnică, culturală şi geopolitică. Dughin susţine şi că Rusia urmează să îndeplinească un rol major de mediator în regiune deoarece urmează să crească rolul identităţii non catolice şi protestante, cea a populaţiilor reprezentând minorităţi etnice ortodoxe sau protestante dar şi de relgie uniată (sud-estul Poloniei, vestul Ucrainei şi al Belarusului). Culoarul sud urmează să fie un spaţiu germanic, independent de Moscova dar în care Rusia ar urma să fie prezentă ca un factor important.

Sectorul Sud

Ar urma să cuprindă Belarus, centrul Ucrainei, R.Moldova, România, Serbia şi Bulgaria, reunite pe baza a două elemente: predominanţa populaţiilor slave şi apartenenţa lor la ortodoxie, aparţinând astfel, în mod natural spune Dughin, la „sfera civilizaţională rusă“. Asta face ca Rusia să trebuiască să exercite aici o influenţă totală şi completă, în toate sectoarele, „nedelegând niciuna dintre acestea Germaniei“.

Elita politică a Rusiei a jucat perfect „cartea Dughin“, distanţându-se oficial de personaj şi de ideile sale, dar dezvoltând o paradigmă nouă a puterii, „Paradigma Putin“, care foloseşte cea mai mare parte a elementelor prin care ideologul rus argumentează viitoarea forţă a Eurasiei neo-imperiale, adică alianţa între naţionalism şi religie. Un detonator care poate fi folosit, după cum ştim bine, pentru provocarea unor explozii enorme, mai ales pe timp de criză socială şi lipsă de perspectivă pentru ziua de mâine. În acest context apare proiectul rus al Marii Europe, parte integrantă a Marii Eurasii condusă de liderul mesianic Vladimir Putin.

Proiect ce trebuie descifrat cu toată atenţia căci nu numai că este absolut real şi în dezvoltare în spaţiul de lângă noi, dar, în minte unora, ne-ar şi include.