Efectul alegerilor franceze asupra Europei

Segolene Royal şi Nicolas Sarkozy au viziuni şi planuri diferite pentru Uniunea Europeană Francezii aleg duminică între Segolene Royal şi Nicolas Sarkozy. Miza acestor alegeri e

Segolene Royal şi Nicolas Sarkozy au viziuni şi planuri diferite pentru Uniunea Europeană

Francezii aleg duminică între Segolene Royal şi Nicolas Sarkozy. Miza acestor alegeri e importantă nu doar pentru pentru ei, ci pentru toţi ceilalţi europeni, inclusiv pentru români.

Uniunea Europeană a fost aruncată într-o criză profundă după respingerea Tratatului Constituţional de către aceiaşi alegători care vor vota duminică. Este nu doar o criză instituţională, ci şi psihologică. Europa îşi pierde încrederea în sine şi în construcţia unei viitor comun. Viitorul lider francez va trebui să găsească soluţii pentru acest dublu impas.

Ce vrea Sarkozy pentru Europa?

Nicolas Sarkozy are o viziune pragmatică a ieşirii din criza europeană. Pentru el, esenţială este deblocarea instituţiilor UE, dându-le şi posibilitatea de a fi eficiente. Nu crede că textul propus pentru Constituţia europeană mai merită revigorat şi propune elaborarea unui minitratat care să includă cele mai importante inovaţii din vechiul text: extinderea utilizării votului cu majoritate calificată (UE ar renunţa astfel la regula unanimităţii, care a blocat de multe ori deciziile comune); alegerea preşedintelui comisiei de către parlament (l-ar face astfel direct dependent de alegătorii europeni, nu de statele membre); crearea unei preşedinţii permanente a UE (care să înlocuiască actuala preşedinţie prin rotaţie); crearea postului de ministru de afaceri externe al UE.

Întregul program european al lui Sarkozy ur-măreşte să dea Uniunii substanţă politică, să creeze un spirit politic european, deasupra celui naţional. În septembrie 2006, Sarkozy şi-a lansat campania electorală şi la nivel european, vorbind la Bruxelles despre planurile sale. Pe lângă schimbările instituţionale pomenite mai sus, Sarkozy a propus partidelor europene să se unifice, adică să transforme actualele federaţii de partide organizate ideologic în partide europene propriu-zise, cu filiale în diferite ţări. De asemenea, mergând pe principiul că nu există legitimitate fără impozite, Sarkozy doreşte impunerea unor impozite europene - plata unei taxe direct la bugetul UE (în acest moment, bugetul comun se compune din plăţi de la bugetele naţionale). Aceste schimbări ar întări atât poziţia Parlamentului European, cât şi a Uniunii în ansamblu faţă de statele membre.

Sarkozy urmăreşte să dea Uniunii substanţă politică, să creeze un spirit politic european, deasupra celui naţional

În ceea ce priveşte criza legată de extinderea UE, Sarkozy are şi aici o opinie fermă, spre deosebire de majoritatea liderilor europeni. La celebra întrebare "până unde se întinde Europa?", Sarkozy nu are un răspuns pozitiv, dar are o negaţie: ştie sigur că Turcia nu este în Europa, deci nu ar trebui acceptată în UE.

În ce priveşte economia, Sarkozy este mult mai nuanţat. Păstrează scepticismul general al francezilor la adresa globalizării şi spune că trebuie evitat ca "Europa să devină calul troian al globalizării". Doreşte să stopeze concurenţa neloială şi dumpingul unor ţări ca India sau China, faţă de care deficitul comercial al Europei creşte vertiginos. Deşi nu este clar prin ce anume politici va face acest lucru, aceste declaraţii au dus la introducerea sa în categoria protecţioniştilor - o modă franceză care dă fiori partenerilor comerciali.

Ce vrea Royal pentru Europa?

Segolene Royal se situează la polul opus în cele mai multe dintre tematicile de mai sus. Opoziţia dintre dreapta şi stânga este foarte uşor de identificat în diferenţele dintre cei doi. În ce priveşte Tratatul Constituţional, ea consideră că votarea unui mini-tratat propus de Sarkozy, fără acordul electoratului francez, nu ar face decât să agraveze deficitul democratic de care suferă Uniunea. "Doresc ca poporul francez să fie din nou consultat prin referendum în 2009", a declarat candidata socialistă.

După calendarul propus de Royal, propunerile pentru modificarea Constituţiei europene ar trebui să înceapă acum, în timpul preşedinţiei germane a UE, ar trebui sintetizate de preşedinţiile portugheze şi slovene (fiecare durând câte şase luni), pentru ca în timpul preşedinţiei franceze din 2008 textul să poată fi redactat şi pregătit pentru a fi supus la ratificare în 2009, odată cu alegerile pentru Parlamentul European. Este un calendar în care, în mod evident, Europa se adaptează la agenda Franţei.

Cei mai mulţi experţi în probleme europene îl consideră inaplicabil. În ciuda faptului că ar ţine blocată Uniunea Europeană, nu este deloc clar că cererea franceză pentru mai multă protecţie socială în Constituţie ar putea fi acceptată de alte state, ca Marea Britanie, care a fost reticentă faţă de vechiul text constituţional tocmai pentru că avea o latură socială prea pronunţată.

Din punctul de vedere al politicii externe, preferinţa doamnei Royal se întreaptă spre o Europă capabilă de a se afirma ca o contrapondere a puterii americane pe plan internaţional. La fel de clasică pentru stânga franceză este şi poziţia sa în favoarea poporului palestinian şi a organizării unei conferinţe de pace pentru Orientul Mijlociu. Cât despre extindere, plasându-se în contrapondere faţă de contracandidatul său, nu exclude integrarea Turciei în UE.

La nivelul politicilor economice, centrul de gravitaţie pare că se încadrează în domeniul social. Royal propune un minim de protecţie socială în toate ţările membre, propune ca posibilitatea de derogare faţă de cele 48 de ore de lucru maxim pe săptămână să fie suprimată, Europa urmând a se apropia de modelul francez al săptămânii de lucru foarte limitate. La un moment dat, Royal a propus chiar extinderea pe plan european a venitului minim garantat.

Ce spun comentatorii ?

Andre Glucksmann este un intelectual-vedetă în Franţa. Se consideră om de stânga, dar l-a susţinut public pe Nicolas Sarkozy în aceste alegeri. El apreciază propunerile acestuia pentru Europa şi le consideră realiste. "Are o soluţie pentru paralizia instituţională a UE: un minitratat ratificat de parlament. Segolene Royal propune un al doilea referendum, completat cu un protocol social. Ideea aceasta nu face decât să amâne soluţia până la calendele greceşti. Nu va fi acceptată de celelalte ţări din UE. De unde această logică a referendumului? Parlamentarii au cunoştinţele ca să vadă dincolo de textele diplomatice, pentru asta i-am ales" spunea Glucksmann.Gareth Harding este un jurnalist liber-profesionist care scrie despre afaceri europene de mai bine de 14 ani. A lucrat pentru cele mai importante ziare engleze şi acum scrie corespondenţe din Bruxelles pentru mai multe ziare americane. A luat pentru "Adevărul" pulsul alegerilor franceze văzute dinspre Bruxelles: "Oamenii ştiu la ce să se aştepte de la Sarkozy. Ideea lui despre un minitratat votat de parlament este pe gustul birocraţilor europeni, aşa le place lor să facă lucrurile: în spatele uşilor închise".

Royal e simpatică, Sarkozy ştie ce vrea

În ce priveşte propunerile candidatei socialiste, Harding crede că sunt inaplicabile: "Nu poţi să renegociezi Constituţia, iar dacă s-ar putea face, poţi să fii sigur că va fi mai puţină protecţie socială acolo, acum că s-au alăturat multe state din estul Europei, cu o agendă mai liberală". Pe de altă parte, faptul că Royal susţine aderarea Turciei la UE o apropie de poziţia oficială a Comisiei Europene, deşi "sunt aici o grămadă de oameni care declară că susţin Turcia, dar de fapt cred că şi Sarkozy că nu ar trebui să adere", spune Harding. În ceea ce priveşte problemele economice, Sarkozy este mai simpatizat la Bruxelles pentru că "are o agendă mai apropiată de mediul de afaceri. Royal promite să scadă şi şomajul, dar să demareze şi reforme în economia franceză şi nimeni nu ştie cum s-ar putea face amândouă. Dar, per total, amândoi candidaţii au o agendă protecţionistă, aşa că nimeni nu aşteaptă aici mari schimbări în economia franceză". Cu cine ar vota birocraţii UE dacă ar fi să aleagă între cei doi? "Probabil că o plac mai degrabă pe Royal ca structură a personalităţii, e mai pe gustul lor. Dar, în acest moment de mare nesiguranţă, cei mai mulţi l-ar prefera pe Sarkozy. Cel puţin ştii la ce să te aştepţi din partea lui", sintetizează Harding opiniile dominante în capitala UE.