În ce think tank-uri investesc guvernele lumii

Guverne şi entităţi controlate sau finanţate de stat au plătit în ultimii ani zeci de milioane de dolari pentru zeci de think tank-uri americane, potrivit unei investigaţii realizate de publicaţia „The New York Times“.

Think tank-ul este o asociaţie sau o organizaţie de persoane specializate care oferă, de regulă gratuit, informaţii necesare pentru a crea, a amplifica, a diminua, a înlătura, a organiza sau a optimiza un anume compartiment funcţional al societăţii – structura militară, economică politică, culturală. În timp ce think tank-urile susţin că relaţiile nu compromit integritatea cercetărilor lor, oficialii spun că aceste contribuţii sunt importante în avansarea politicilor, pentru că multe grupuri produc documente şi găzduiesc forumuri sau reuniuni care susţin interesele guvernelor.

„The New York Times“ realizează o listă cu nouă exemple de asemenea organizaţii şi cu guvernele care contribuie cu bani buni la ele.

Consiliul Atlantic (n-au fost dezvăluite sumele)

Think tank-ul a primit contribuţii de la zeci de ţări, începând cu 2008. Organizaţia a atras atenţia în 2013 după ce fostul senator american Chuck Hagel, care era şi preşedintele consiliului, a fost nominalizat pentru funcţia de Secretar al Apărării. Donaţiile guvernelor constituie între 5 şi 20% din bugetul anual al organizaţiei, potrivit informaţiilor date de preşedintele său. 

La acest Think Tank contribuie ţări precum Azerbaidjan, Kazakhstan, Singapore, Taiwan, multe ţări din Uniunea Europeană şi chiar însăşi UE, Turcia, Qatar sau Arabia Saudită.

Instituţia Brookings (41 de milioane de dolari primiţi din donaţii)

Organizaţia, care are unul dintre cele mai mari profiluri din lume, primeşte aproximativ 12% din fondurile sale anuale din partea guvernelor lumii. Naţiuni bogate în petrol, cum sunt Qatar, Emiratele Arabe Unite sau Norvegia sunt printre cei mai mari donatori străini.

Centrul pentru Dezvoltare Globală (17 milioane de dolari primiţi din donaţii)

Grupul conduce cercetări în „cum politicile şi acţiunile celor bogaţi şi puternici afectează săracii din ţările în curs de dezvoltare“, concentrându-se pe subiecte ca politici din sănătate şi cum să cheltuieşte mai eficient banii primiţi ca ajutor internaţional. Însă banii pe care îi ia de la Norvegia au fost folosiţi pentru a încerca să convingă guvernul american să adopte politici pe care le preferă norvegienii.

Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale (n-au fost dezvăluite sumele)

Acest centru îşi concentrează mare parte din cercetare pe politica externă şi pe probleme de apărare, având un număr mare de donatori din Asia, inclusiv China. Are programe pe subiecte importante pentru multe naţiuni, cum ar fi acordurile de comerţ cu SUA şi probleme de apărare într-o epocă a tensiunilor în creştere dintre Japonia şi China. 

Institutul Orientului Mijlociu (doar anumite sume au fost dezvăluite)

Înfiinţat în 1946, institutul preia subiecte fierbinţi, cum ar fi creşterea şi decăderea Frăţiei Musulmane din Egipt. Misiunea sa declarată este „să crească cunoştinţele despre Orientul Mijlociu printre cetăţenii Statelor Unite“. Însă banii care le finanţează cercetările provin de la aceleaşi naţiuni despre care scriu, cum ar fin Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Arabia Saudită şi Oman. 

Fondul German Marshall al Statelor Unite (n-au fost dezvăluite sumele)

Această fundaţie şi think tank a fost creată printr-un cadou al guvernului german, drept „mulţumesc“ de ajutorul pe care l-au acordat SUA după cel de-Al Doilea Război Mondial. Fondul continuă să primească donaţii semnificative de la naţiunile Europei. La acest fond contribuie şi România.

Dialogul Inter-American (n-au fost dezvăluite sumele)

Acest grup, ale cărui cercetări se concentrează în principal pe America Latină, a fost un avocat puternic al acordurilor comerciale libere cu SUA, şi a primit donaţii din partea unor ţări  cum este şi Columbia, care a petrecut câţiva ani făcând lobby pentru propriul comerţ cu SUA.

Centrul Stimson (n-au fost dezvăluite sumele)

Un think tank care se concentrează în mare parte pe probleme militare sau legate de securitate, îşi ia banii de la mulţi aliaţi militari ai Statelor Unite, naţiuni care beneficiază de un angajament puternic privind cheltuielile militare din regiune.

Institutul Resurselor Mondiale (27 de milioane de dolari)

Grupul lucrează pentru a identifica soluţii cu privire la problemele de mediu, cum ar fi emisiile de dioxid de carbon din fabricile de ardere a cărbunelui din China. Donatorii săi externi provin din toată lumea, sumele cele mai mari venind din Olanda, Norvegia sau Danemarca.