Dincolo de violuri şi sclavagism. De ce sunt femeile atât de importante pentru Statul Islamic

Dincolo de violuri şi sclavagism. De ce sunt femeile atât de importante pentru Statul Islamic

Femeile sunt vândute în târguri, ca animalele. În Sharia, femeia este proprietatea bărbatului

Se vorbeşte mult despre brutalitatea cu care Statul Islamic tratează femeile - violurile, transformarea lor în sclave sexuale, târgurile în care sunt vândute ca animale. Însă actele de barbarie ascund, în realitate, o strategie: simpla omorâre a bărbaţilor în luptă nu este de ajuns pentru crearea unui „califat” în Levant. În schimb, îndobitocirea şi folosirea femeilor este esenţială pentru atingerea acestui obiectiv suprem.

Pentru femeile care cad în ghearele jihadiştilor de astăzi este rezervat un soi special de iad, scrie Frida Ghitis, editorialist la „Miami Herald” şi „World Politics Review”, fost producător şi corespondent CNN. 
 
Ghitis începe cu observaţia că, mai mult ca oricând în trecut, grupările islamiste fundamentaliste pun un accent deosebit pe brutalitatea cu care tratează femeile. Fie că vorbim despre Statul Islamic sau Boko Haram, violenţele împotriva femeilor au ajuns la cote fără precedent, iar atrocităţile la care sunt supuse acestea odată ce devin prizoniere au depăşit lejer orice am fi putut numi înainte umilinţă sau dezumanizare. 
 
Puţinele supravieţuitoare povestesc cum au fost înghesuite în târguri din care jihadiştii să le ia ori de neveste, ori pentru a le fi sclave. Cele care nu au „norocul” de a fi alese pentru oricare dintre aceste două roluri ajung „bun comun” al Statului Islamic. Sunt închise nu neapărat în bordeluri, de multe ori într-o cameră sau un beci al unei „garnizoane” ISIS, unde sunt violate de zeci de ori într-o singură zi. O femeie a povestit cum se ruga ca bârlogul jihadist în care era ţinută să fie bombardat. Îşi dorea să moară, dar nu avea la îndemână nimic cu care să-şi poată pună singură capăt chinului. 
 
Chiar ideologii Statului Islamic au arătat luptătorilor de rând cum să se poarte cu femeile pe care le capturează. La sfârşitul anului trecut, ei au publicat un îndreptar în acest sens: 
 
Întrebare: Este permis să faci sex cu o prizonieră imediat după ce ai capturat-o?
Răspuns: Dacă este virgină, stăpânul ei poate să facă sex cu ea imediat după ce o capturează. Dacă nu este virgină, atunci uterul ei trebuie să fie purificat. 
 
Întrebare: Este permis să faci sex cu o sclavă care încă nu a ajuns la pubertate?
Răspuns: Este permis să faci sex cu o sclavă care nu a ajuns la pubertate dacă este aptă pentru sex. Cu toate acestea, dacă nu este aptă pentru sex, atunci este suficient să te bucuri de ea fără sex. 
FOTO: AFP
 
Tratamentul aplicat femeilor nu are nimic de-a face cu violenţele din lupte. Când îţi omori duşmanii în timpul confruntării, te asiguri că obţii controlul asupra unor teritorii şi obiective. Această violenţă sistematică asupra femeilor are însă un cu totul alt scop, cel puţin la fel de important precum câştigurile teritoriale. 
 
O anchetă a Human Rights Watch a conchis că în Statul Islamic „există un sistem organizat de viol şi abuz sexual, sclavie sexuală şi căsătorii forţate cu lupători ISIS”, acţiuni ce trebuie considerate „crime de război şi chiar crime împotriva umanităţii”. 
 
Similare sunt şi acţiunile grupării Boko Haram. Cele 276 de eleve răpite în urmă cu un an au reprezentat doar episodul care a atras atenţie la nivel mondial asupra practicilor. De fapt, din 2014 şi până în prezent, Boko Haram a răpit cel puţin 2.000 de femei, potrivit Amnesty International. 
 
FOTO via „Haaretz”
 
De unde vine însă această brutalitate neîntâlnită nici măcar la Taliban, grupare cunoscută pentru viziunile ultraconservatoare? Spre deosebire de celelalte grupări teroriste de asemenea dimensiuni, Statul Islamic are ca unic scop - aşa cum îi spune şi numele - înfiinţarea unui adevărat stat islamic, iniţial în Levantul istoric, dar cu aspiraţii jihadiste ce trec de Balcani, ajung până la Vatican şi se mai opresc, poate, la Washington.
 
Comparativ, al-Qaeda lui Bin Laden vedea înfiinţarea unui califat drept un obiectiv prea îndepărtat, astfel că femeile n-au reprezentat niciodată o componentă importantă în planurile grupării. 
 
Înainte însă de a se pierde în planuri prea ambiţioase, Statul Islamic s-a apropiat mai mult decât orice altă grupare teroristă de acest vis, atunci când în doar câteva zile a subjugat întreaga parte de nord a Irakului, după care s-a extins la fel de rapid şi în Siria, declarând apoi un califat în regiunile cucerite. Totuşi, nu poţi crea un stat doar omorându-ţi inamicii bărbaţi în luptă.

 
De la bun început, Statul Islamic a făcut eforturi pentru a deveni autoritate şi legiutor în zonele pe care le ocupa. S-a asigurat că aceia care nu i se opun primesc mâncare şi ajutoare, s-a asigurat că furnizorii de utilităţi continuă să funcţioneze, a coordonat chiar traficul, a făcut în aşa fel ca pieţele şi magazinele să se redeschidă. 
 
Însă crearea unei societăţi - fie şi una guvernată prin sharia, cu reguli neschimbate din secolul al VII-lea încoace - este imposibilă fără femei. Chiar dacă sunt considerate proprietatea bărbaţilor şi nu au niciun drept, femeile sunt necesare - şi nu doar pentru sex şi muncă, ci pentru a creşte copiii şi a ridica gospodării. 
 
Femeile au fost mereu pradă de război, iar violul - armă. Este o modalitate de umili adversarul, o recompensă pentru soldaţi şi o strategie de epurare etnică, scrie Ghitis. În timpul războiului din Bosnia, soldaţii sârbi au folosit violul sistematic, considerând că musulmancele bosniace violate vor naşte sârbi. Miliţiile sprijinite de guvernul din Darfur au folosit violul ca armă pentru a umili comunităţile non-arabe. 
 
Strategia folosită de Statul Islamic şi Boko Haram este diferită. Ei nu doar violează, rănesc sau ucid femeile. Ei le capturează şi, cu forţa, le încorporează în ideea lor de societate. 
 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: