Iar problema gigantică de acum este că, una după alta, mai multe ţări-cheie din spaţiul european au anunţat decizii foarte precise în ce priveşte suspendarea imediată a exporturilor de arme către Turcia. Decizii care, de regulă, se iau între aliaţii pentru a pedepsi acţiunile ilegale, imorale şi care încalcă regulile convieţuirii internaţionale întreprinse de un al stat, de obicei caracterizat drept având „comportament terrorist“ şi care, drept urmare, este înscris pe listele negre ale ONU, NATO, UE etc.

Ceea ce avem, până în acest moment, sunt nişte decizii ale europenilor care penalizează direct Turcia, cu explicaţiile de rigoare care, fiecare, se constituie într-o condamnare fără precedent a acţiunilor şi politicii guvernului de la Ankara şi o acuzaţie directă la adresa preşedintelui Erdogan. Cu posibilitatea ca, rapid, situaţia să evolueze înspre o altă sau alte măsuri luate în cadrul NATO sau, în orice caz, la nivel UE. Schimbând complet sau, în cel mai bun caz, reformulând o serie dintre parametrii de securitate ai spaţiului în care se află şi România.

Să vedem faptele.

Jocul european este deschis de Finlanda care, în urmă cu trei săptămâni, aprobase vânzarea către Turcia a unor avioane fără pilot. Dar, după declanşarea operaţiunii militare împotriva Turciei, ministrul apărării Antikki Kaikkonen declară imediat că "situaţia este gravă...În ce priveşte domeniul meu de responsabilitate, voi spune următoarele: Finlanda nu exportă material militar către ţări aflate în război sau care încalcă drepturile omului. În această situaţie, ministerul nostru al apărării nu va acorda Turciei niciun fel de licenţă de export" , adăugând că sunt acum analizate şi licenţele acordate în ultima perioadă, cu perspectiva de a putea întrerupe şi livrări în curs.

A urmat o poziţie similară a Norvegiei, alt aliat NATO: dna Ine Eriksen Søreide, ministrul de Externe, a spus că "dată fiind situaţia complexă şi în schimbare rapidă...ca măsură de precauţie, nu va prelucra noi cereri de licenţe de export de materiale militare sau cu folosire duală...către Turcia".

Hugo de Jong, viceprim-ministrul, anunţă o decizie în acelaşi sens a Olandei, adăugând că "solicită tuturor ţărilor membre UE să facă acelaşi lucru" deoarece "suntem preocupaţi de consecinţele umanitare posibile ale operaţiunilor militare respective...care riscă să pună o frână luptei împotriva Statului islamic şi să ameninţe stabilitatea întregii regiuni".

Dacă Belgia nu şi-a anunţat încă poziţia oficială la nivel federal, regiunea Flandra a transmis un mesaj interesant tocmai pentru că acolo se află marile fabrici de armament: va examina în regim de urgenţă patru licenţe de export către Turcia a unor materiale duale (posibil de folosit în scop civil şi/sau militar) deoarece "consideră ca fiind deosebit de cinic atacul lansat împotriva forţelor kurde drept mulţumire faţă de aportul lor extraordinar împotriva Statului Islamic".

Din Germania s-a auzit mesajul lui Heiko Maas, ministrul Apărării, care a spus azi pentru BILD că "în contextul ofensivei militare turceşti în nord-estul Siriei, guvernul nu va mai elibera niciun nou permis de export pentru toate echipamentele militare care ar putea să fie utilizate de Turcia în Siria". Promisiune deosebit de semnificativă în contextul scandalului izbucnit anul trecut când, în operaţiuni îndreptate împotriva kurzilor, armata turcă a folosit tancuri Leopold2A4 de fabricaţie germană şi, în primele patru luni din acest an, Turcia a cumpărat material militar din Germania în valoare de 180 mil. Euro, după cum relatează cei de la OPEX.

Franţa adoptă şi ea un ton mai dur anunţând, prin vocea miniştrilor săi de Externe şi ai apărării, că "a decis suspendarea cu efect imediat a oricărui proiect de export către Turcia a oricărui tip de material militar susceptibil de a fi folosit în cadrul ofensivei...Franţa reiterează condamnarea ofensivei unilaterale angajate de Turcia în nord-estul Siriei...asta pune sub semnul întrebării eforturile coaliţiei globale contra ISIS. Va avea consecinţe umanitare importante. Poate deci să aducă atingere securităţii Europei". Şi se mai poate ca, chiar mâine, şi spaniolii să anunţe schimbări în implicarea lor în Operaţiunea "Active Fence" a NATO.

E clar că, în fine, europenii au înţeles ceva din complicata şi profesionista ofensivă geo-politică lansată de Erdogan în paralel cu acţiunea militară: foloseşte acum ameninţarea unui uriaş val de migraţie (în jur de 4 milioane de oameni) pe care să o lase să se deplaseze, în funcţie de circumstanţe şi negocieri, fie spre teritoriul aliaţilor săi europeni din NATO, fie spre alte zone, poate mai în sud, poate mai înspre est, înspre Maghreb. Fie deloc, dacă va obţine avantajele pe care le visează.

Iar Europa se trezeşte prinsă în menghina deschisă cu atâta delicateţe în momentul în care aliatul american, informat de Erdogan înainte de declanşarea ofensivei, a zis că asta e, nu se bagă şi îşi retrage puţinii soldaţi din trupele speciale (cam 100 la număr) rămaşi ca prezenţă simbolică în teritoriul kurzilor sirieni, foşti aliaţi strategici cu rol esenţial de carne de tun preferenţială bună de pus în linia întâi.

Europa este acum cu spatele la zid. Nu şi Erdogan, care poate cumpăra tot ce are nevoie de la ruşi, în cantităţi masive sau ultra-masive (pentru consumul specific efortului de război). Arme care pot fi livrate rapid din depozitele ruseşti aflate în Siria. Şi asta ar fi un semnal pentru multe ţări din regiune. Căci nu uitaţi ce declara Leonid Sluţki, preşedintele Comisiei de afaceri Externe din Duma rusă:

"Turcia nu reprezintă decât primul val. În regiune se vor răspândi instalaţii S 400 şi alte sisteme militare ruse de ultimă generaţie. Vom coopera extrem de strâns. Volumul acestui export este mare şi sunt sigur că poate creşte. Există ţări importante care au nevoi similare şi, bineînţeles, aceste nevoi vor fi satisfăcute".

Şi ţările europene ce vor face?

Acest embargo ar fi o soluţie sigur cu consecinţe economice militare dar care, în principiu, dublată de decizii la nivelul UE şi NATO. Vor fi ele luate, va exista o reacţie colectivă faţă de Turcia? Vom vedea asta mâine când, în Luxemburg, se va reuni Consiliul afaceri externe (miniştri de Externe) unde se va discuta exact această problemă. În mod normal, dacă mai jucăm după reguli, la reuniune poziţia ţării noastre ar trebui să fie exprimată de ministrul de Externe în funcţie (adică exact aceeaşi doamnă pe care Viorica Vasilica Dăncilă, şefa ei de partid, o acuza de trădare politică!). Are un mandat scris din partea preşedintelui ce poziţie să susţină dânsa sau oricine ar pleca acum din partea ministerului respectiv?

Între timp, ministrul turc de Externe transmite că poziţia ţării sale nu va fi influenţată nicidecum de aceste mesaje din străinătate. Pentru DW, el declara azi că "N-are niciun fel de importanţă ce face lumea, fie că este vorba despre un embargo pe arme sau despre altceva, asta nu face decât să ne întărească. Chiar dacă aliaţii noştri susţin organizaţia teroristă, chiar dacă suntem singuri, chiar dacă ne este impus embargoul, orice-ar face, lupta noastră este îndreptată împotriva organizaţiei teroriste".

Aici s-a ajuns, Turcia acuzându-şi aliaţii din NATO că susţin o organizaţie teroristă! E mai mult decât grav şi de-abia asta poate să fie un indicator al unei posibile schimbări de alianţe. E cineva pregătit să vadă care ar putea fi urmarea şi să plătească viitoarea notă de plată?