Deşteptarea euro-atlantică în faţa ameninţării chineze

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Secretarul de stat american Mike Pompeo a anunţat ieri că acceptă propunerea europenilor de a institui un mecanism de dialog permanent între SUA şi UE privind gestionarea relaţiei cu China. Pe fondul pandemiei de Covid-19, partenerii transatlantici au şansa să-şi reconfigureze total relaţia cu Beijingul.

Într-un limbaj neobişnuit de tranşant, şeful diplomaţiei americane a vorbit în cadrul Brusells Forum despre ameninţarea reprezentată de PCC (Partidul Comunist Chinez), nu despre China ca ţară, arătând că acesta a încălcat multiple angajamente internaţionale pe care şi le-a luat faţă de OMS, OMC, ONU sau faţă de oamenii din Hong Kong. El a criticat ”practicile economice prădătoare ale autorităţilor de la Beijing, care încearcă să forţeze naţiunile să facă afaceri cu Huawei”, companie despre care a afirmat din nou că ”este un braţ al statului poliţienesc al PCC”, având obligaţia să pună la dispoziţia autorităţilor toate informaţiile strânse despre clienţi.

Aceste acuzaţii nu sunt noi. În schimb este de remarcat disponibilitatea americanilor şi europenilor de a face front comun, înţelegând că pe cont propriu nu pot face faţă provocărilor în relaţia cu China. După ce la întâlnirea în format videoconferinţă cu miniştrii de Externe ai statelor membre UE, Mike Pompeo nu a dat un răspuns la propunerea Înaltului Reprezentant pentru politică externă al UE, Josep Borell, iată că acesta a venit acum şi este pozitiv! Structura de dialog permanent euroatlantic pe tema relaţiei cu China va fi constituită.

Deşi există în continuare divergenţe mari între anumite state europene şi SUA privind ameninţarea reprezentată de China, de exemplu participarea unor companii precum Huawei la operarea reţelelor 5G, este un pas înainte. Pandemia de coronavirus care s-a răspândit în toată lumea din cauza muşamalizării iniţiale a epidemiei de către regimul comunist chinez a dus la o trezire forţată a europenilor faţă de esenţa acestuia. Diplomaţia agresivă a ajutoarelor şi încercarea Chinei de a-şi vinde modelul autoritar, cât şi gestionarea pandemiei, ca pe un succes, însoţită de campanii agresive de fake news şi manipulare împotriva Occidentului, a avut efectul contrar, ducând la reacţii de respingere din partea europenilor.

În cuvintele lui Pompeo: ”Nu SUA, ci China forţează Europa să aleagă între lumea liberă şi viziunea ei autoritaristă. Muşamalizarea pandemiei de Covid-19 care a ucis sute de mii de oameni în întreaga lume a accelerat trezirea euroatlantică. Văd mai mult realism pe continent raportat la ameninţarea reprezentată de PCC, iar aceste provocări trebuie să le abordăm împreună ca parteneri transatlantici”.

Interdependenţă, nu dependenţă

Dincolo de pandemia provocată de virusul chinezesc, UE şi SUA au în continuare aceleaşi probleme legate de China: lipsa de reciprocitate în accesul pe piaţa chineză a companiilor occidentale, faptul că acestea sunt obligate să formeze joint venture-uri cu parteneri chinezi, care în multe cazuri le fură know-how-ul şi apoi le replică produsele, concurenţă neloială şi dumping, subvenţii uriaşe de la stat pentru companiile chineze care numai private nu sunt, sufocarea unor ţări prin îndatorare pentru investiţii chinezeşti îndoielnice în infrastructura mare în cadrul proiectului-mamut Belt and Road şi riscurile asociate de preluare a unor active strategice chiar şi în ţări europene.

Secretarul de stat american a spus-o foarte clar că nu este vorba despre a nu mai face afaceri cu China, ci despre a schimba paradigma, pe o bază de echitate şi reciprocitate. Asta înseamnă că europenii şi americanii nu trebuie să mai lase China să le dicteze termenii şi condiţiile, sub ameninţarea că în caz contrar le taie accesul la pieţele sale, iar economiile şi companiile vestice vor avea de suferit. China trebuie să fie determinată să joace corect, să respecte regulile Organizaţiei Mondiale a Comerţului, să semneze un acord de protejare a investiţiilor occidentale. Mai pe scurt, Beijingul trebuie să înţeleagă că nu poate face ce vrea cu Vestul, care este complet dependent de China, ci este în realitate o relaţie de interdependenţă.

China are nevoie mare de investiţii occidentale, de know-how, de tehnologie, de acces pe piaţa UE şi pe piaţa americană. Războaiele comerciale şi sancţiunile nu sunt în interesul ei. De cealaltă parte, americanii şi europenii trebuie să găsească o strategie comună de contracarare a Chinei, care să îmbine stimulente pozitive şi negative, sticks and carrots, pentru că până la urmă problemele sunt aceleaşi şi atunci şi acţiunile ar trebui să fie coordonate. Şi pe americani, şi pe germani de exemplu îi afectează spionajul industrial chinez, furtul de know-how şi tehnologie, încălcarea dreptului de proprietate intelectuală, concurenţa neloială, restricţiile la accesul companiilor lor pe piaţa chineză, valul de fake news-uri şi dezinformări în legătură cu modul în care autorităţile au gestionat criza de coronavirus, experimentele iresponsabile pe coronavirusuri în laboratoarele din Wuhan.

Unitatea euroatlantică în faţa unei Chine tot mai agresive este esenţială pentru că PCC încearcă acum să-şi propage modelul autoritarist la nivel global ca unul de succes, care trebuie să fie îmbrăţişat de alte ţări. Bătălia viitorului va fi între acest model autoritarist şi democraţiile şi lumea liberă, în primul rând una economică, dar şi una legată de valori.

Agresivitatea Chinei în spaţiul Asia-Pacific şi nu numai trebuie descurajată şi conţinută, iar PCC trebuie constrâns să joace după regulile internaţionale, nu să ajungă lumea întreagă să se conformeze regulilor unui regim autoritar. Unele ţări mari precum Japonia sau SUA au înţeles deja că dependenţa economică de China este o vulnerabilitate şi acum încep să-şi relocalizeze producţia, prin stimulente financiare. Altele mai mici au început să realizeze că investiţiile chineze, deşi par atractive pe termen scurt, fără condiţii legate de stat de drept, democraţie, predictibilitate legislativă etc, au un preţ foarte mare pe termen lung şi nu de puţine ori îi îngroapă pe beneficiari în datorii.

Instituirea unui mecanism de dialog permanent între SUA şi UE legat de China este un prim pas binevenit de conştientizare a problemei. Se creează structura, apoi trebuie să existe un consens privind ameninţarea reprezentată de PCC, dar cele mai importante sunt măsurile şi acţiunile concrete care vor decurge din acest demers.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite