Despoţii virtuali

Comentariu. În timp ce internetul ajută la propagarea democraţiei în lume, guvernele autoritare îl folosesc tot mai mult în scopuri represive. Ţări ca Rusia, Iran, China şi Cuba nu se limitează doar la blocarea accesului la unele site-uri, ci întrerup şi semnalele de telefonie mobilă.

Comitetul pentru Promovarea Virtuţii şi Prevenirea Viciilor are deja 500 de membri, iar numărul lor creşte repede graţie Facebook. Înainte de a discuta mai mult despre comitetul antivicii, să ne uităm la Facebook.

Site-uri ca acesta pot fi folosite pentru a-ţi găsi vechi prieteni, pentru a-ţi face unii noi, pentru a organiza partide sau pentru a găsi un job. Ele servesc şi ca o platformă de combatere a dictaturilor. Pe Facebook, cel mai popular site de acest gen, 300 de milioane de utilizatori îşi vorbesc în 68 de limbi.

Mesaje foarte scurte, trimise prin Twitter şi prin alte servicii şi site-uri Internet, schimbă şi ele lumea. Este tentant să gândeşti că toate acestea nu pot aduce decât bine, aşa cum s-a dovedit în Myanmar sau în Iran, unde opoziţia a folosit noi tehnologii pentru a recruta noi membri, pentru a organiza demonstraţii sau pentru a strânge fonduri. Net-ul este bun pentru democraţie şi rău pentru dictatori.

Dictaturile se adaptează

Aşa este cu adevărat? Nu. Evgheni Morozov, unul dintre cei mai lucizi analişti ai impactului politic al Internetului, ne reaminteşte faptul că „istoria ne arată că noile tehnologii tind să ajute toate forţele politice, nu doar pe cele cu intenţii bune".

Totuşi, senzaţia pe care o avem este că Internetul ajută la propagarea democraţiei peste tot în lume. Realitatea este că guvernele din ţări precum Rusia, Iran, China sau Cuba nu se limitează pur şi simplu la activităţi de citire a e-mailurilor cetăţenilor, de blocare a accesului la anumite site-uri, de cenzurare a căutărilor web care folosesc anumite cuvinte-cheie, ci pot întrerupe, pur şi simplu regulat, acoperirea telefoanelor mobile.

Aceste lucruri vor continua să se întâmple, dar tiraniile învaţă şi ele repede, iar guvernele autoritare nu mai sunt profane în spaţiul cibernetic, aşa cum erau cu numai câţiva ani în urmă. Sofisticarea din ce în ce mai mare în folosirea internetului, în scopuri represive, este înfiorătoare.

Spionii cibernetici chinezi

Guvernul chinez angajează în jur de 280.000 de oameni pentru a identifica chat-room-uri şi forumuri care sunt folosite pentru a discuta subiecte inconfortabile pentru el.

Aceşti oameni iau parte la discuţiile pe chat, ascunzându-şi adevărata identitate. Jobul lor este de a sabota conversaţia prin introducerea altor subiecte, de a crea confuzii sau, pur şi simplu, blocarea chat-room-ului cu o avalanşă de mesaje. Guvernul le plăteşte 50 de cenţi chinezeşti pentru fiecare cuvânt pe care-l scriu.

Poliţiştii ruşi, fani Twitter

În Rusia, Kremlinul finanţează noi companii de Internet care răspândesc mesajele de susţinere a regimului sau care sabotează site-urile celor care îl critică. Şeful poliţiei moscovite a recunoscut recent că el şi colegii lui sunt cititori avizi de Twitter.

„Ne permite să ştim ce se întâmplă, cine ce spune şi cui, şi să le cunoaştem planurile astfel încât să putem reacţiona imediat", a spus el.

Internetul a creat mai multe posibilităţi pentru ca activiştii să-şi continue lupta, dar a făcut acelaşi lucru şi pentru regimurile autoritare. „Este mai uşor să studiezi şi să controlezi activismul pe Internet decât genul de activităţi la care recurg oamenii în stradă.

Ce rost mai are protestul a 100 de tineri activişti iranieni prin intermediul Twitter, dacă guvernul citeşte acele mesaje şi descoperă identitatea studenţilor?"

Mai mult, guvernele de astăzi pot cumpăra cele mai avansate tehnologii care le permit să ne asculte convorbirile telefonice sau să citească mesajele electronice, să urmărească utilizarea web-ului şi, desigur, să penetreze sistemele computerizate ale inamicilor lor politici.

Tot mai mulţi activişti pe internet sfârşesc în spatele gratiilor sau sunt supuşi intimidării fizice. În acelaşi timp, ei furnizează regimurilor informaţii inestimabile în legătură cu nume şi politici prin interceptarea unor mesaje electronice.

Cyber-proştii nu mai sunt regimurile autoritare ale lumii, ci activiştii a căror pasiune pentru libertate şi disperare în faţa abuzului îi determină să-şi pună prea multă încredere în confidenţialitatea internetului.

Oh, şi Comitetul pentru Promovarea Virtuţii şi Prevenirea Viciului? Este o iniţiativă Facebook, promovată de poliţia religioasă a Arabiei Saudite.

Moisés Naím

Redactor-şef al revistei americane „Foreign Policy" pe care a relansat-o în 2003, pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.

Fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.

Ultima sa carte, din 2006, este „Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy", tradusă deja în 18 limbi.