Declaraţie istorică privind pacea în Ucraina. Semnificaţii regionale

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Declaraţia de la Paris, semnată de liderii Franţei, Germaniei, Ucrainei şi Federaţiei Ruse, reprezintă prima bază serioasă de speranţă că se începe, într-un aranjament susţinut de mai mulţi vectori de putere, drumul dificil care ar putea duce la rezolvarea conflictului din Ucraina.

În primul rând, este un succes – pe cât de important, pe atât de neaşteptat – a dimensiunii externe a construcţiei europene, acum factor de mediere şi construcţie a unei soluţii cu Federaţia Rusă care, în fapt, confirmă speranţa unora dintre negociatori că, astfel, se validează o etapă din ce ar putea fi un plan de cooperare mai amplu şi de cursă lungă şi foarte lungă. Este, în zona intereselor vecinătăţii imediate a UE, primul început de reuşită care compensează băltirea nesfărşită şi blocarea în intutilităţi protocolare a Parteneriatului Estic. Lăsând poate locul pentru unul real în care, după foarte mult timp (aş zice nepermis de mult timp), liderii semnatari ai declaraţiei de la Paris confirmă reintrarea în joc a OSCE.

blog
blog

Totul ca o operaţiune care reflectă “aspiraţia lor comună către o arhitectură globală şi durabilă încredere şi de securitate în Europa, una dintre etapele importante fiind rezolvarea conflictului din Ucraina” . Mişcarea politică la baza deciziei este marea schimbare de joc în privinţa celor care, în perioada următoare, vor fi garanţii şi organizatorii de joc pentru realizarea marelui obiectiv, adică realizarea acordului final, cel pe care-l precedă actuala Declaraţie, dar pe care nu are nici ambiţia şi nici puterea de a-l înlocui.

Acordurile de la Minsk rămân cele “pe baza cărora părţile îşi exprimă interesul să găsească un acord în cadrul “formatului Normandia” şi Grupului de contact trlateral asupra tuturor dispoziţiilor juridice ale deciziilor specifice ale autoadministrării locale – statut special – din anumite regiuni din Doneţk şi Lugansk, aşa cum se indică în pachetul de măsuri privind aplicarea Acordurilor de la Minsk din 2015...Părţile semnatare consideră că este necesar ca Formula Steinmeier să fie integrată în legislaţia ucraineană conform versiunii adoptate de Grupul “Normandia” (G4) şi Grupului de contact trilateral”. Vă reamintesc că acest Grup de contact trilaterial a fost creat în 2014 ca un cadrul menit să favorize întâlnirile la nivel înalt şi de experţi între Federaţia Rusă, OSCE şi Ucraina.

De data, “fereastra de oportunitate” este determinată de un calendar precis, patru luni în care “consilierii politice şi de politică internaţională vor fi însărcinaţi să supravegherea aplicării tuturor acordurilor şi să cadă de acord asupra organizării unei noi întâlniri, privind îndeosebi condiţiile politice şi de securitate pentru alegerile locale”.

Desigur, cea mai importantă prevedere priveşte includerea “Formulei Steinmeir” chiar în cadrul legislaţiei ucrainene, înlocuind astfel legislaţii punctuale de până acum (cum ar fi cea privind statutul regiunii Donbas, etc) dar şi stabilirea unui posibil orizont de timp pentru organizarea de alegeri în zona respectivă. După cum vedeţi, a existat un acord asupora modului în care denumirea “regiune cu statut special” intră ca parte componentă (cel puţin în frazeologia folosită în Declaraţia comună) a conceptului european larg susţinute de UE al autoadministrării locale. Dacă se va reuşi asta până în final, vom vedea în următoarele luni.

Documentul de la Paris conţine un angajament fundamental al tuturor părţilor: aplicarea totală şi integrală a încetării focului înainte de sfârşitul anului. Este precondiţia la absolut orice discuţie, negociere sau demers în Ucraina şi, totodată, este uriaşul argument cu care Zelenski se poate întoarce acasă ca semn că s-a ţinut de cuvânt şi şi-a respectat marea promisiune din programul său electoral. Ce se prevede acum este într-adevăr spectaculos:

  • trei zone suplimentare de dezangajarea trupelor – forţe în teren şi echipamente – până la finele lunii martie 2020
  • începerea unui proces complex de schimb de prizoniei, până la finele acestui an,  “pe baza principiului “toţi pentru toţi” începând cu “toţi prizonierii identificaţi contra tuturor prizonierilor identificaţi”, Crucea Roşie Internaţională primind acces total şi necondiţionat la toţi deţinuţii”
  • noi puncte de trecere pe linia de contact, mai ales pe criterii umanitare
  • OSCE trebuie să aibă posibilitatea de a folosi toate posibilităţile consemnate în mandatul din 21 martie 2014 şi să dispună de un acces sigur şi securizat pe întreg teritoriul Ucrainei.

Deocamdată atât.

Nu este un succes final şi nici nu se schimbă fundamental situaţia din teren. Dar, cel puţin, este o ieşire din blocajul total al ultimilor trei ani şi este un semn de speranţă că ceva s-ar putea mişca în sensul dezangajării forţelor beligerante şi revenirii la normal. Ce mi se pare interesant este că, măcar acum, apare o formă de presiune directă făcută de europeni în favoare europenilor şi oferind un respiro vital pentru redefinirea politicii UE faţă de est. Inclusiv, în mod direct, privind relaţia plină de puncte contradictorii cu Federaţie Rusă.

Peste patru luni, un nou Summit în care vom vedea dacă se poate merge mai departe şi în ce condiţii. Deocamdată, avem un document intermediar al speranţei, dar dublat de angajamente făcute sub presiune unei realităţi care, oricând, mai ales ghidată de interese externe, se poate transforma în explozie majoră şi să evolueze spre un război civil generalizat.

Pe fond însă, trebuie urmărit modul în care evoluează, la modul general, această primă încercare solidă de a pune la lucru diplomaţia europeană, readucând combinaţia din trecut cu acţiunea OSCE şi eventual integrând jocul acesta în cadrul organizaţional şi legislativ al Consiliului Europei. Pariul se face pe spaţii mari şi timp îndelungat, implicând structuri complexe. Nimeni nu spune, deocamdată, că este garantată şi aplicarea lui deoarece interesele politice care au susţinut dezorganizarea extremă a Ucrainei (situaţie similară cu R.Moldova epocii Plahotniuc) rămân încă interesate profund în destabilizarea zonei pentru a-şi consolida propriile lor segmente de confort.

Dar,, cel mai important lucru, s-a deschis un joc. Este în evoluţie şi marii jucători europeni sunt implicaţi la un nivel de urgenţă care, în sine, este un mesaj.

Retrouvez les conclusions agréées du Sommet au format Normandie du 9 décembre 2019 :

CONCLUSIONS AGRÉÉES - SOMMET DE PARIS EN FORMAT « NORMANDIE »

9 DÉCEMBRE 2019 - DÉCLARATION

Le Président de la République française, la Chancelière de la République fédérale d’Allemagne, le Président de la Fédération de Russie et le Président de l’Ukraine se sont réunis à Paris aujourd’hui.

Les accords de Minsk (le Protocole de Minsk du 5 septembre 2014, le Mémorandum de Minsk du 19 septembre 2014, et le Paquet de mesures de Minsk du 12 février 2015) restent la base des travaux en Format Normandie, dont les États membres sont attachés à la pleine mise en œuvre.

Ces États soulignent leur aspiration commune à une architecture globale et durable de confiance et de sécurité en Europe, reposant sur les principes de l’OSCE, dont le règlement du conflit en Ukraine est l’une des étapes importantes.

Sur cette base, ils décident ce qui suit :

1. Mesures immédiates pour stabiliser la situation en zone de conflit

Les parties s’engagent à mettre en œuvre totalement et intégralement le cessez-le-feu, qui sera consolidé par la mise en œuvre de toutes les mesures nécessaires de soutien au cessez-le-feu, avant la fin de l’année 2019.

Elles soutiendront l’élaboration et la mise en œuvre d’un plan de déminage actualisé, sur la base de la décision du Groupe de contact trilatéral relative aux activités de déminage, en date du 3 mars 2016.

Elles soutiendront un accord au sein du Groupe de contact trilatéral sur trois zones de désengagement supplémentaires, avec l’objectif de procéder au désengagement des forces et des équipements d’ici à la fin du mois de mars 2020.

Elles encouragent le Groupe de contact trilatéral à faciliter la libération et l’échange de personnes faites prisonnières dans le cadre du conflit d’ici la fin de l’année, sur la base du principe « tous contre tous », en commençant par « tous les prisonniers identifiés contre tous les prisonniers identifiés », étant entendu que les organisations internationales, notamment le Comité international de la Croix rouge (CICR), se verront accorder un accès total et sans condition à toutes les personnes détenues.

Elles soutiendront un accord au sein du Groupe de contact trilatéral, dans les 30 jours, sur les nouveaux points de passage le long de la ligne de contact, fondé principalement sur des critères humanitaires.

Elles rappellent que la Mission spéciale d’observation de l’Organisation pour la sécurité et la coopération en Europe en Ukraine (MSOU) doit être en mesure d’user de toutes les possibilités offertes par le mandat du 21 mars 2014 et disposer d’un accès sûr et sécurisé dans toute l’Ukraine pour pouvoir remplir son mandat intégralement.

2. Mesures pour mettre en œuvre les clauses politiques des accords de Minsk

Les parties expriment leur intérêt pour un accord à trouver au sein du format Normandie (N4) et du Groupe de contact trilatéral sur tous les aspects juridiques des dispositions particulières d’auto-administration locale - statut spécial - de certaines zones des régions de Donetsk et de Louhansk, comme indiqué dans le Paquet de mesures relatives à la mise en œuvre des accords de Minsk de 2015, afin d’en assurer le fonctionnement sur une base permanente.

Elles considèrent qu’il est nécessaire d’intégrer la Formule Steinmeier dans la législation ukrainienne conformément à la version arrêtée dans le cadre du N4 et du Groupe de contact trilatéral.

3. Suivi

Elles demandent à leurs conseillers politiques et à leurs ministres des Affaires étrangères de veiller à la mise en œuvre des accords trouvés et conviennent de tenir une nouvelle rencontre dans ce format dans les quatre prochains mois, notamment au sujet des conditions politiques et sécuritaires des élections locales.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite