De ce a trimis Putin mercenari şi avioane în Libia? Europa, vizată

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Avioane Suhoi ale armatei ruse FOTO EPA-EFE
Avioane Suhoi ale armatei ruse FOTO EPA-EFE

Libia se confruntă în prezent cu o nouă ameninţare: partajarea. Încă de la intervenţia occidentală din 2011 şi prăbuşirea dictatorului Muammar Kadhafi, ţara din nordul Africii este blocată într-un război de tranşee. Două tabere îşi dispută acum supremaţia, fiecare cu propriul naş.

Pe de o parte, Rusia îşi face tot mai simţită prezenţa. După mercenari, preşedintele rus Vladimir Putin a trimis avioane, şase aparate de zbor MiG şi două Suhoi aterizând în ultimele zile la baza Al Jufrah, în deşertul libian. Misiunea lor? Să intervină de partea „Armatei Naţionale Libiene”, comandată de mareşalul Haftar, omul puternic din Cirenaica, în partea estică a Libiei. Un actor susţinut de asemenea de Emiratele Arabe Unite şi Egipt, dar care pare în plină derută în urma ofensivei duse fără succes asupra Tripoli.

De cealaltă parte, Turcia este angajată din noiembrie anul trecut alături de Guvernul de Uniune Naţională (GNA), recunoscut la nivel internaţional. Sprijinul său s-a dovedit a fi extrem de important, cu drone care au provocat pierderi grele în rândurile militanţilor lui Haftar. De aici rezultă răspunsul Moscovei, scrie „Le Point”.

Cercetăror la Clingendael Institute şi specialist în Libia, Jalel Harchaoui decriptează în cotidianul francez raţiunile intervenţiei ruse în Libia. Europa este motivul principal.

În opinia lui Jalel Harchaoui, scenariul libian este mult diferit faţă de cel sirian. „Este o eroare să compari Siria cu Libia. Pentru ruşi, Siria prezintă un interes vital. Nu doar prin prisma accesului la Mediterana, via bazei militare Tartus, dar şi din motive ideologice. În ochii lor, este de neconceput să fie puşi în faţa unei revoluţii islamiste la poarta Caucazului. Ei încă au în memorie războaiele din Cecenia. Libia nu intră în această schemă”.

În schimb, „Libia le permite să ducă o strategie de „ciupire” împotriva Europei. Este un fapt evident în domeniul energetic. Încă din 2008, chiar înainte de căderea lui Kadhafi, companiile ruse au făcut o declaraţie explicită: «Dacă am putea, am cumpăra tot gazul şi tot petrolul». Mai exact, este vorba de a cumpăra puterea de a controla ulterior. De altfel, în 2017, compania rusă Rosneft a semnat acorduri cu compania naţională libiană. De ce? Pentru că ruşii îşi doresc puterea de a se prezenta ca alternativă pe lângă furnizorii din Africa de Nord şi să acţioneze asupra fluxului de energie către Europa. Exact în acelaşi mod în care acoperă astăzi flancul estic aprovizionând mai ales Germania cu hidrocarburi. Este o strategie pusă în aplicare lent, dar ruşii construiesc acest proiect pentru următorii 15-20 de ani”, explică expertul.

Apoi, există şi o raţiune geopolitică. „Libia este un punct de trecere. Dacă Egiptul este prea populat, iar Algeria un mastodont, atunci Libia este punctul cel mai uşor de exploatat către Africa. Dacă pierd Libia, pot să spună că au pierdut poarta de intrare pe continent. Şi atunci intruziunea lor în Sudan, Mozambic, Republica Centrafricană sau Madagascar ar avea dificultăţi în a se pereniza”, afirmă Jalel Harchaoui.

Există riscul unei împotmoliri în Libia? „Ruşii nu îşi doresc să ducă un război costisitor şi să bombardeze oraşele libiene timp de cinci ani. Ei ştiu foarte bine că un război frontal contra părţii occidentale dens populate şi recunoscute de comunitatea internaţională nu are niciun sens”, este de părere cercetătorul. Potrivit lui, Moscova este interesată doar de partea orientală a Libiei, iar mercenarii din Wagner au rolul de a menţine pe teren un oarecare baraj în faţa forţelor din Tripoli sprijinite de Ankara. În pofida relaţiilor proaste cu Haftar, Moscova încă mizează pe el. „Cred că ruşii vor să se debaraseze de mareşal, dar încă nu au o soluţie de înlocuire”, spune el.

Cercetătorul exclude totodată riscul unei confruntări directe ruso-turce în Libia. „Cele două ţări îşi vorbesc. În schimb, vor exista derapaje. Oamenii lor din teren provin din miliţii, nu din armata regulată. Ruşii încearcă să facă în Est ceea ce turcii au făcut în Vest, şi anume să semneze acorduri de apărare şi să ia poziţie”.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite